Decapitaţi şi jupuiţi două livre de broaşte verzi. Maceraţi-le o jumătate de zi într-un vas, cu ceapă, ghimbir, sos de soia şi vin de orez. Frigeţi-le apoi în untură pînă se rumenesc; scoateţi-le şi scurgeţi-le de grăsime.

Puneţi pe fundul unui ceaun un amestec făcut din două uncii de ierburi aromatice pisate, o uncie de praf de fenicul şi şase uncii de zahăr brun de trestie. Aşezaţi un grătar deasupra ceaunului, înşiraţi broaştele, bine unse cu ulei de susan, una lîngă alta şi acoperiţi-le cu o oală veche, aşezată peste grătar cu fundul în sus. Faceţi sub ceaun un foc de vreascuri sau de paie. Se va degaja un fum abundent. Broaştele sînt gata cînd fumul încetează.

La fel ca româna, chineza nu foloseşte numele biologic „broască verde“ (qing wa), cînd se referă la broasca gătită, ci denumirea mai comestibilă „pui de cîmp“ (tian ji). Dovadă că „a mînca broaşte“ sună neapetisant chiar şi pentru chinezi.