Cum e criza la Bragadiru? 

Opinia mea este că s-a descoperit apa caldă şi cînd s-a descoperit i s-a oprit lumii. Adică, ce vreau să spun cu asta. Că fiecare a pus mîna pe un loc la noi în Bragadiru să facă o casă, dar cînd să se apuce a venit criza şi a stricat totul. Cu alte cuvinte, nu se mai mişcă nimic, fiindcă nu poţi că nu ai bani. Şi nici taxe nu mai colectăm, şi nici alte lucruri nu mai putem face. Am paralizat pe harta lumii. Nu spun că Bragadiru nu are tradiţie, vezi cultura Bragadiru, încă din cele mai vechi timpuri, dar cultura veche nu ţine de foame, nu poate fi altfel decît este un om care mi-e strămoş la a şaptea generaţie şi să mă înţeleagă decît dacă acela e extraterestru şi împărtăşeşte din viaţa mea, altfel, nu poate fi decît un fals om care nu mă ajută. Nu avem ce face cu tradiţia? Avem, asta zic eu, dar s-o folosim cu chibzuinţă că alta nu ni se va da. Criza aceasta nu va crea tradiţie, cum a creat strămoşul nostru din cultura Bragadiru. Se lasă case neterminate, pămînturile sînt neconstruite, vă daţi seama ce tragedie transmitem noi generaţiilor viitoare? De ce aceste tradiţii, de ce această nechibzuinţă? Unde pot duce? În şanţ. Ca drumul unui beţiv, asta vreau eu să zic, că un beţiv care ştie drumul se împleticeşte şi cade fără grija ca drumul acela să ducă undeva. Unde duce? Unde trece drumul? Nu ştii, dar tu te duci încolo şi încoace, hop să nu cazi. Ce vom face? Nu ştiu, că „beţivii“ epocii imobiliare am văzut ce au crezut şi ce au realizat la noi în Bragadiru.