Stăteam și așteptam o hîrtie de la Primărie. O chestie absurdă. Cer că nu-s în evidență. Păi, dacă nu sînt, nu sînt. Nu-i așa simplu. Dacă nu ești, trebuie să dovedești. Doamne ajută, Doamne iată-mă, Doamne păzește-mă! Cea triadă pe mine mă ajută mereu să trec mai departe. Bun, cer. Aștept. Aștept. Îmi repet, îmi spun: nu scot telefonul să ncep scroll-ul. Nu, asta nu fac, nu fac, nu fac! Și umblu cu deștele după telefon, dar nu fac. Apoi, mă fac că uit, nuuuu faci! Că-mi mănîncă viața scroll-ul, nu mai suport deșertăciunea asta a scroll-ului. Nu-i nimic pe net de la sfert de ceas la altul. Nimeni nu-i mai inteligent ca mine, așa că mă enervez mai rău. Totuși, o ard cu privirea în ploaie. Plouă torențial. Din orizont vine făptura. Salut, zice omul, ce faci? Nu ți-a dat doamna Carmen mașină? Nu te ajută? Nu mai are bani pentru tine? Zic ceva. Aha, păi ai față de MI, SRI, DIICOT. Zic. Mă prezint, zice: primarul Capitalei Greblea de pe Onești. Zic. Deci, eu trebuia să fiu la DIICOT, dar voi fi primar. Zic. Trebuie făcută străpungerea, altfel nu se poate la ce trafic e. Zic. Și zici că nu ai mașină? Zic. Bine, nu-i nimic, lasă că-ți dă. Ai față de satrap, de SRI-st. Zic. Da, și să știi că trebuie făcută și străpungerea din Onești ca să nu mai fie aglomerația asta. Zic. Totul costă, știu, dar e buget. Aș fi vrut să-i spun de absurdul hîrtiei mele. Nu, n-a vrut să audă. A forfecat imediat flori, gazon, fîntîna Miorița, Cișmigiul, Herăstrăul. A trecut din nou la necesitatea străpungerilor în București. Omul mi s-a părut că avea viziune. Avea exact ceea ce eu nu aveam. Am fost strigat să mi se dea hîrtia că nu exist. Bună! M-a așteptat și m-a însoțit un timp. De fapt, cred că ceream, aveam nevoie să fiu escortat de un nebun mai mare decît mine. Am ieșit spre Sfînta Vineri, unde întoarce tramvaiul. El va fi primarul Greblea, spunea. Zic. Dar e fiul tinichigiului care a pus tabla pe Casa Poporului, pe Sala Palatului. Și prin tabla aceea primește mesaje de la extratereștri. Planurile de salvare a lumii așa le știe. M-a întrebat unde merg. Nu știam, să mor eu, habar n-aveam. Așa s-a întîmplat că s-a oprit și mi-a spus: vai de tine.