Apa și uleiul

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Invizibilii jpeg

Sînt undeva, la o pensiune dintr-un sat oarecare. Locul e frumușel, s-a ridicat pe sine și pe unii dintre locuitorii lui pentru că e aproape de oraș, mulți de pe acolo și-au făcut case aici, iar ăia care nu și-au făcut vin ca turiștii să se plimbe și să caște gura pentru că împrejurimile îți oferă și ceva dealuri frumoase toamna, izvoare cristaline, frunziș, brădet, aer curat.

Vreau să ies din clădire, trebuie să fumez neapărat, iar singurul loc e afară, la intrare, unde zace și o scrumieră mare, plină de chiștoace. Am țigara pregătită în mînă și trag de ușa grea, de lemn, la șase jumate dimineața, ca neoamenii. Ușa, țeapănă. Trag un pic mai tare, pare că se deschide cît să văd o fîșie minusculă din aerul de afară, dar mai mult nu vrea. „Doamne“, mă panichez, „nu pot să ies, dar trebuie-trebuie să fumez, ușa asta nu are nici un buton, cum naiba s-o deschide și de ce n-o fi nimeni prin jur să mă ajute?“

Aud mișcare în dreptul unui hol, mă uit, o doamnă trage un aspirator după ea, ce bine, mi se luminează fața și o rog: „Nu vă supărați, îmi deschideți și mie ușa?“, îi arăt cu un gest și ușa mare, de lemn. Femeii îi pică literalmente fața. Se vede că o mănîncă îndoiala – asta e chiar proastă sau se crede într-atît de îndreptățită, că trebuie alții să-i deschidă pe unde merge? Se îndreaptă totuși, dînd din cap și mormăind ceva, spre ușa aia, întinde mîna și o deschide. Îmi face un gest zeflemitor: poftim. E rîndul meu să mă rușinez, pun mîna la gură și probabil că trec prin toate nuanțele de roșu. „Îmi cer mii de scuze, dar ușa nu se deschidea, bla-bla“, femeia se întoarce la aspiratorul ei și mă lasă cu scuzele în barbă.

Întîmplarea nu-i o întîmplare tare, poate cel mult să adauge la unele inadecvări personale care mă fac să intru frontal în geamurile de sticlă crezînd că ies în aer curat sau să ajung prin debaralele cu mături atunci cînd caut o toaletă în locuri publice. Întîmplarea are sens pentru că acea femeie chiar a crezut un moment că am vrut să-mi deschidă altcineva ușa dintr-un soi de răzgîială sau de misecuvinism. Eu și nimeni ca mine n-o să-i fie vreodată simpatic. Haitele astea de turiști, toate tutele cu blugii crăpați în genunchi care vin să se distreze, chiar dacă îi asigură cumva un loc de muncă, nu pot decît s-o irite pe ea, care n-a avut un concediu de Doamne-ajută în viața ei. Sîntem ca apa și uleiul.

Totul devine mult mai clar cînd ieși din bula pe care ți-ai construit-o și vezi, cum bine zice gura înțeleaptă, că viața e complexă și are aspecte. Un nene pe care l-am văzut deunăzi într-un reportaj din campaniile electorale – un nene de la țară, muncit prin aer liber, din cei făcuți parcă din pătrate: mîini, față, degete – zice că votează cu Iohannis pentru că dom’ președinte „nu se pretează“. „Nu se pretează“ – asta exprimă absolut perfect ideea omului de bună cuviință și oareșce postură. Acest domn are clone adevărate în rîndul votanților Vioricăi Dăncilă. Sînt la fel, nu mai buni sau mai răi, la fel. Și doamna Viorica e frumoasă, uite, e o femeie îngrijită, tot timpul pusă la punct, o admiră multe doamne care ar vrea să fie ca ea și, mai ales, „nu se pretează“. Bulele celelalte, care se sfîșie pe Facebook și la televizoare, pare că n-au văzut încă asta.

Jos, în viață, te ferești ca dracu’ să dai la bloc de vecini țigani. Altminteri, corect politic, empatic pîn’ la Dumnezeu, te uiți urît la ăia care-i înjură și trăiesc în clișeele de imagine pe care le știm cu toții. Tot un d-ăla, incorect politic, poate să ia un puradel de pe stradă și să-i dea o farfurie cu ciorbă – „fire-ai al dreacu’, ia și mănîncă, de amărît ce ești“. Ei între ei, voi cu voi, apa și uleiul.

Sînt la metrou, o fată cu teniși galbeni se apleacă și-l încalță de un pantof pierdut pe un homeless bătrîn care stă abulic pe unul dintre scaune. E o Iisusă cu plete castanii, cum stă ea pe un genunchi în fața rufosului, vai de steaua lui. Nu știu cîtă lume a observat, eu am văzut-o și o urmăresc. Se stăpînește și-și ține mîinile ușor depărtate de trup. Coboară și, abia cînd e sigură că homeless-ul ajutat n-o vede, se șterge pe mîini. Eu rămîn cu invidia sinceră că nu l-am văzut prima pe bătrîn. Făceam o faptă bună.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.