⬆
Societate
Pagina 143
Cu ochii în 3,14
● Anul trecut parcă era un păianjen „văduvă neagră“, acum este un peşte „dragon“. Litoralul românesc pare un laborator malefic care scoate regulat fiinţe cu nume îngrozitoare. De ce nu avem şi noi animale cu nume gingaş, ca de pildă pisicuţa-de-mare, de l-a omorît pe Tarzan ăla de pe Discovery? (C. G.)
● „Voltaren unguent“, cer la farmacie. „Voltaren cremuţă!“, mă corectează farmacista. O pată de un alb imaculat dispare de pe harta ignoranţei mele. (D. S.)
● Gândul mă surprinde din nou c
Surpriza din mormîntul Ceauşeştilor
Deshumarea pripită a soţilor Ceauşescu – reparată printr-o reînhumare tot grăbită – a pus naţia pe jar şi a dat naştere unui teribil taifun mediatic în paharul de şampanie ieftină ce însoţeşte obişnuita noastră beţie de cuvinte. Văd aici o victorie a deshumatului: la peste 20 de ani de la moartea-i, N. Ceauşescu a dat iarăşi breaking news televiziunilor şi a blocat, în ţară, orice altă dezbatere.
La doftor sau la fermecătoare
În trecutele vremuri, adică aşa, pe la 1800, doftorul nu ocupa un loc important printre români. Psihologul sau psihiatrul nu se inventaseră, aşa că melanholia, ipohondria, sminteala îşi găsesc leacul la Malamuci sau la Sărindar.
Profesorul
În ziua de 27 noiembrie 1940, profesorul se găsea în biroul său din vila de la Sinaia, unde lucra, iar dna Ecaterina Iorga scria într-o cameră la parter. La ora 17,30 uşa de la camera dnei Iorga s-a deschis şi trei persoane au barat uşa, iar alte patru se găseau în camera alăturată. Dna Iorga s-a ridicat impresionată de la biroul său şi a întrebat cine sînt. Unul din acei indivizi a răspuns: «Poliţia legionară a Capitalei şi a venit să-l ia pe domnul profesor Iorga la Bucureşti, pentru un intero
Site-uri interzise majorilor
Nenumăratele site-uri adresate părinţilor au toate şansele să-şi atingă scopul, acela de a oferi răspunsuri la multele întrebări care apar odată cu naşterea copiilor: au colaboratori psihologi, pedagogi sau medici, informaţii despre instituţiile la care pot apela atunci cînd priceperea sau căutările lor n-au dat rezultate, poveşti sau poezii pentru cei mici, forumuri animate de curiozităţi, nelinişti, îngrijorări, succese, împliniri, toate culese din „viaţa grea de părinte“. Unul dintre aceste s
Iubesc frizeriţele şi femeile perverse
Sintagma „singur între patru pereţi“ e reprezentată grafic de un punct de cerneală albastră între alte patru asemenea. E de găsit tatuat pe mînă, între opozabilul şi indexul unei persoane care, de regulă, a fost la închisoare. Îl are şi nea Petrică, vecinul meu, deşi nu sînt convinsă că a făcut măcar un minut de puşcărie. Dar se ia. Veţi fi văzut, poate, prin cartiere, puştani abia ieşiţi din copilărie cu o roză a vînturilor sau o busolă pe umăr. (Reprezentări, printre altele, ale tînjirii după
Anatomia lui Grey
Dintre serialele cu doctori am scris deja, cu admiraţie, despre House M.D. (2004). House, îndelung comentat, a fost asemănat cu Sherlock Holmes în abilitatea sa genială de a rezolva cazuri imposibile. De asemenea, refuzul său de a interacţiona afectiv cu oricare dintre personaje, pus pe seama piciorului dureros, face din el un exemplu extrem al masculinităţii „feroce“: un lonely ranger mizantrop şi fără dorinţă de schimbare.
Ion Cerbu - Secretar Primărie, Comuna Gogoşari, judeţ Giurgiu
Sîntem atinşi cu toţii de banda lui Floricică, un cap mafiot deosebit de temut. Floricică este un ţigan trimis acasă din Italia, a venit dumnealui cu avion special plătit de statul italian, şi acum ne fură tot ce avem. Şi poliţia nu face nimic, nimic. Este o stare de agitaţie împotriva acestui bandit.
Staroverii
Unul dintre clişeele pe care le-am asimilat atît de mult încît sîntem gata să le spunem oricînd pe nerăsuflate este acela că lumea creştin-ortodoxă a fost întotdeauna tolerantă şi lipsită de persecuţii religioase. Printre dovezile care infirmă această teorie se numără existenţa staroverilor – ruşi ortodocşi de rit vechi – răspîndiţi în mai toate statele vecine Rusiei, din ţările baltice în sud-estul României.
China şi chinologia
Mefienţa faţă de bucătăria chinezească e, cel mai adesea, sinonimă cu suspiciunea că orice fel de mîncare cu carne ar putea conţine cîine. De unde şi reproşul, băşcălios sau militant-ecologist, că amatorii de chinezării sînt „mîncători de cîini“ sau „ucigaşi ai animalelor de companie“.
În Havana, o nouă zi stă să înceapă
Pe dig, cîţiva cubanezi matinali pescuiesc iluzia unui peşte pentru prînz. La fel de harnici, turiştii îşi mestecă meticulos gustarea de dimineaţă, în răcoarea artificială a hotelurilor luxoase înşirate de-a lungul bulevardului Malecón, unde recepţionere, chelneri şi bellboys se străduiesc să fie insuportabil de amabili.
Apă minerală şi invitaţi-surpriză
În primăvara aceasta, am auzit pentru prima dată de Bilbor. A apărut, din senin, printre localităţile despre care îmi vorbea fata de la Meteo, la Realitatea TV. Zicea care vor fi temperaturile la Craiova, la Timişoara, la Iaşi, la Cluj-Napoca etc. şi la Bilbor. Prima dată am crezut că nu am auzit bine, dar dăţile următoare, cînd mi se spunea cum va fi vremea în oraşele importante ale ţării şi, neapărat, şi la Bilbor, am început să intru la idei.
Normalizarea chirurgiei plastice
În The Beauty Myth, Naomi Wolf susţine că imaginile de frumuseţe sînt folosite împotriva femeilor. Mai exact, s-a creat un mit al frumuseţii, prin care femeile sînt ţinute sub control de către un sistem patriarhal. Wolf face dese analogii cu epoca victoriană, cînd medicii se lăudau că pot „vindeca“ sau chiar preveni bolile morale ale femeilor (masturbare, celibat, lesbianism etc.). În prezent, boala morală de care trebuie vindecate femeile este urîţenia.
Mamaia - o experienţă socialistă
Ajungînd în sfîrşit la Mamaia, în vara lui 2010, am descoperit aici (în partea sudică a staţiunii) un amestec perfect de socialism şi de kitsch occidental , care unui străin, de pildă, ar putea să-i pară de-a dreptul grotesc, însă pentru mulţi dintre noi este o experienţă halucinantă. Dacă treci de şocul iniţial, ai parte de sentimente contradictorii, te năpădesc amintiri stranii care pleacă de la detalii, de la mirosuri, cum ar fi cel de mucegai, de cearceafuri jilave şi de ciorbă la caza
Cu ochii în 3,14
● La rubrica „Decese“ din Romånia liberă de marţi, 20 iulie 2010, o adiere de astral: “Crăiasa Planetei Albastre şi-a reluat rangul printre Marile Puteri Cosmice. De la altitudinea investiturii sale veghează asupra omenirii ajutînd-o să devină ceea ce i-a fost predestinat să fie – întruchiparea bunătăţii, purităţii, dreptăţii, înţelepciunii. Îţi mulţumim Gloria Celesta“. Să fie un semn că nu e departe ziua cînd va apărea, la mica publicitate, rubrica „Mesaje de dincolo“? (D. S.)
● La Bucureşti
Obama – prea înţelept sau prea naiv?
Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la instituirea relaţiilor diplomatice dintre România şi SUA. Nici nu ştiu cum să-i spun acestei cifre: nu e nici foarte rotundă, dar nici pătrată nu-i. În 1880, cînd domnitorul Carol I-ul a trimis scrisoare la Washington, notificîndu-le independenţa României, nimeni nu ar fi putut bănui ce aprige convulsii vor cunoaşte relaţiile noastre cu Statele.
Bătaia-i ruptă din rai?
A început să strige: „Scoală fă, că acu’ dă soarele şi voi tot în pat“. Femeia protestă cu sfială: „Mai încet, Tudorică, că trezeşti copiii şi-i noapte“. Nici n-aşteptă să-şi termine vorba şi se repezi în ea. O lovi cu pumnii şi picioarele la nimereală. Sub lovituri, femeia icni de durere, astupîndu-şi gura ca nu cumva să ţipe şi să-şi trezească cei patru plozi.
Elanul exproprierii
„Nici socializarea băncilor şi capitalurilor, nici naţionalizarea industriei, nici colectivizarea agriculturii nu răspundeau proiectelor învingătorilor din Octombrie. Ca răspuns la imputările presei burgheze care confunda naţionalizarea cu confiscarea, înaintea loviturii de stat, Lenin şi-a declarat fără echivoc adevăratele intenţii: bolşevicii la putere vor naţionaliza băncile «fără să ia un ban proprietarilor lor» căci ei înţeleg prin naţionalizare pur şi simplu o conducere efectivă.“
Drepturile copilului născut în România
Trăiesc într-o lume în care adulţii din jurul meu – părinţi, mătuşi, profesori, funcţionari, guvernanţi, ziarişti, vînzători sau medici – îmi stabilesc legile, normele, regulile, modelele după care ar trebui să se desfăşoare viaţa mea de copil de 3, 5, sau 15 ani. Spun, de cele mai multe ori, că o fac în numele meu, adică al generaţiei viitoare de maturi care va stabili la rîndul ei alte legi, reguli, modele.
Angela şi feminismul socialist
Tot scriind despre taximetrişti/taximetriste, mi-am amintit că am revăzut la TIFF, anul acesta, un film de pe vremea lui Ceauşescu despre care rămăsesem cu amintiri… nestresante: Angela merge mai departe (regia Lucian Bratu, scenariul Eva Sîrbu, 1981). Ţineam minte că era puţin altfel decît majoritatea producţiilor de pe vremea aceea: mai puţin propagandistic, uşor feminist şi avînd în rolul principal o actriţă specială – pe Dorina Lazăr.
Copilăria şi cărţile ei
Wilde m-a făcut să bocesc înspumat cu prinţul lui fericit cu tot. La fel, în seria lecturilor înlăcrimate a intrat şi Fetiţa cu chibrituri a lui Andersen. M-au găsit ai mei umflată de plîns şi suspinînd necontrolat. Foarte, foarte crud acest Andersen. În linie cu „gîndăceii“ Elenei Farago, cu „fefelege“ şi „pui“ pe care-i citeam la şcoală şi la care, la fel, plîngeam de sărea cămeşa de pionier de pe mine.
Mihnea Ciupea Consilier, Păpăuţi
Braşovenii s-au impus prin dubla lui Marinescu (34, 62). Pentru învinşi a punctat Mate Joszef (81). Este vorba de meciul de baraj pentru Liga 3 dintre SCM Braşov şi CSF Zagon Păpăuţi. De ce a pierdut Păpăuţi calificarea?
Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti
Cum să recenzezi o enciclopedie? Cum să scrii, concis şi obiectiv, despre o lucrare de 768 de pagini? Cum să prezinţi un volum care cuprinde intrări dedicate monumentelor istorice bisericeşti, de la ctitorii regale la cele ale unor credincioşi ţărani, de la compozitori de muzică bisericească la harta parohiilor româneşti din Occident după 1990?
Alte reţete absurde
Luaţi un porc, în vîrstă de trei-patru ani, şi legaţi-l, cu unul dintre picioarele dinapoi, de un stîlp. Puneţi-i la îndelabă 5 pfunzi de coacăze, 3 de zahăr, 2 măsuri de mazăre, 18 castane coapte, o lumînare şi 6 baniţe de napi; dacă porcul le va mînca pe toate, continuaţi să-i daţi, necontenit.
Caragiale, despre sinuciderea Mădălinei Manole
Săptămîna trecută, cînd televiziunile noastre au vorbit numai despre sinucidere şi ne-au oferit un nesfîrşit priveghi televizat, mi-am amintit de nenea Anghelache. Care Anghelache? Personajul lui Caragiale din schiţa Inspecţiune, un funcţionar care se sinucide după ce aude mai multe poveşti cu colegi de-ai lui găsiţi cu lipsă în gestiune, în urma controalelor.
Cum am dislocat televizorul din casă
Televizorul este asociat cu ideea de „casă“, de spaţiu personal şi familial, dar această percepţie se modifică sub presiunea unei reechipări a omului de astăzi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, însă „magia“ ecranului va dispărea. Din ce în ce mai mult ne vom uita la televizor ca la un simplu display cu multiple funcţiuni, nu ca la obiectul prin care aveam senzaţia că participăm sau ne integrăm în lumea dimprejur.
Cînd se alege praful
Era o zăpuşeală cumplită şi se făcuse deja ora 4, cînd am ajuns la Bubu acasă. Era singură, dar ştiam că asta nu poate dura mult. Întotdeauna a avut casa plină de oameni. Pe unii îi cunosc, pe alţii mai puţin şi sînt destui cei care apar doar o singură dată, aduşi de alţii. M-a fascinat întotdeauna universul de acolo, un fel de căsuţă cu surprize, în felul cutiei cu bomboane de ciocolată a lui Forrest Gump.
Cu ochii-n 3,14
● Comentatorul finalei dintre Spania şi Olanda: „Unii spun că fotbalul e un drog, dar privind la ce fac Robben, Snejder sau Iniesta eşti tentat să crezi că au şi halucinaţiile rolul lor.“ Păi sigur că au! Cine ar subestima o halucinaţie bună?! (M. C.)
● Nu cred că v-aţi prins. Săptămîna trecută, dl Emil Boc a fost în vizită de lucru pe şantierul şoselei de centură din Bucureşti. A fost huiduit. (Pînă aici cred că aţi observat). Dar avea cămaşă mov. Dacă îmi amintesc eu bine, parcă movul „ţ
Ia auzi, măi Alioşa...!
Borşul roşu de viţel, în ce limbă oare se consumă el? Pariez că nu aceasta-i întrebarea care vă macină timpul peste zi sau care vă amînă somnul noaptea. Şi nu mă aştept ca decriptorii de mituri – de la Raul Girardet la Lucian Boia – să-mi fure ideea şi să scrie o carte pe acest subiect.
Pe Podul Calicilor, azi ca şi ieri
Gunoaiele, creaţie umană, se adună cu fiecare zi ce trece. Ele incomodează mai ales în zilele călduroase de vară, cînd mirosurile pestilenţiale le accentuează prezenţa, sau în zilele ploioase, cînd şiroaie murdare şi cleioase se scurg pe uliţă, prin curţi şi grădini.
Clarviziune
Partidul Social-Democrat de sub şefia lui C. Titel Petrescu a întrunit comitetul de conducere. Comitetul a luat hotărîrea să respingă orice propunere de fuzionare sau colaborare venită din partea Partidului Comunist Român. Partidul Social-Democrat va lua în considerare numai cereri individuale de înscriere ale comuniştilor; cei ce vor face aceste cereri vor fi în prealabil supuşi unei cercetări, spre a se evita orice penetraţie, pe această cale, a elementelor comuniste, urmărind să constituie ap
Copiii, o bucurie la clasa educatorului
„Copiii sînt minunaţi, pe ai mei îi prefer la grătar.“ (Bob Hope) Am fost, mult timp, în preajma copiilor cu vîrste între 3 şi 16 ani. În calitate de educatoare, învăţătoare, pedagog social sau consilier, am primit de la ei cele mai amuzante, înfricoşătoare, uimitoare, înduioşătoare cereri, reclamaţii, rugăminţi, favoruri.
Supermarket
Ultima piesă pe care am văzut-o în stagiunea aceasta relativ recent (acum vreo trei săptămîni) a fost Supermarket (scenariul şi regia: Theo Herghelegiu). Atunci se zvonea că ar fi şi ultimul spectacol al piesei în cauză care se mai joacă în general.
Rujuri, creme, farafastîcuri
„Pentru că e vară, pentru că e soare, pentru că în curînd soarele ne va mîngîia pielea…“ Sau ceva de genul. Sute de articole din aşa-numitele reviste glossy („pentru femei“) vor începe aşa în fiecare an cînd, „fetelor…, ne pregătim de vacanţă!“.
Mihaela Creţu, Secretar Primăria Mehadia, judeţ Caraş Severin
Bucuria noastră cea mare este castrul şi izvoarele termale. Natural sîntem dăruiţi de Dumnezeu, dar că nişte cetăţeni sînt certaţi cu legea, că pur şi simplu nu se pot abţine să facă rău, asta ţine de civilizaţia fiecăruia. Nu, nu, să ştiţi că sînt oameni civilizaţi aici în Mehadia. Nu mor cîinii cînd vor lupii.
"Deseori, în adînc, filozofia sforăie"
Dacă ar trebui să vorbesc despre un maestru (iar acum prieten) a cărui întîlnire a fost decisivă, l-aş numi pe Jean-Luc Marion. Prima oară m-am dus să-l caut ca să discut două dintre cărţile lui, Idolul şi distanţa şi Dumnezeu fără fiinţă, care mă stimulaseră, mă provocaseră, ba chiar mă zdruncinaseră profund.
Cum se face o plăcintă de amblong
Luaţi 4 pfunzi (sau, mai bine, 4 pfunzi şi jumătate) de amblongi proaspeţi şi puneţi-i într-o ulcică.
Acoperiţi-i cu apă şi fierbeţi-i opt ore fără întrerupere, după care adăugaţi 2 pinţi de lapte proaspăt şi lăsaţi să fiarbă totul încă patru ore.
Poezia la Bistriţa
Cred că poezia nu ţine cont de fluctuaţiile monedelor de schimb. Aşa că pot spune liniştit că în 2010 nu e cu nimic mai dificil să organizezi un festival de poezie decît a fost în 1995 sau în 2009. Sînt mai puţini bani? Se face cu bani mai puţini. Totul pleacă de la pasiunea pentru poezie. Dacă crezi cu adevărat în poezie şi în puţinii ei (dar esenţiali!) cititori, atunci lucrurile vor merge, piedicile vor fi depăşite. Totul e să nu trişezi, să nu faci un eveniment doar pentru a-l bifa, să nu în
Între manea şi Prokofiev
De cînd ţin rubrica aceasta despre televiziune, am auzit de mai multe ori îndemnul să scriu despre lucrurile cu adevărat valoroase care se pot vedea pe micul ecran şi să nu-mi mai pierd timpul cu tot felul de nimicuri. În principiu, sînt de acord cu asta, dar...
Bani din site-urile seci
Interviuri şi declaraţii de presă recente ale principalilor jucători din piaţa media trădează dorinţa acestora de a monetiza variantele digitale ale unora dintre publicaţiile tipărite. Mutarea este în linie cu ideile similare din străinătate, deşi rezultatele actorilor locali riscă să nu fie aceleaşi. În mod sigur, vorbim de un stadiu experimental pentru orice publicaţie din lume, cu puţine exemple de succes, dar problema imputării unor costuri pentru accesul la varianta digitală a unui cotidian
Ia-ţi bicicleta şi vezi România
Există anumite locuri în Europa recunoscute ca fiind minunate pentru mersul cu bicicleta. Amsterdam este pro-biciclete de generaţii; în Copenhaga se spune că peste trei sferturi din călătorii sînt făcute cu bicicleta; în Paris au dezvoltat un sistem de închiriere (mass-bike-hire) şi chiar şi primarul cu păr înfoiat al Londrei, care foloseşte bicicleta pentru a ajunge la serviciu, încearcă să îmbunătăţească reputaţia oraşului de cel mai rău loc de mers cu bicicleta din Europa.
Cu ochii-n 3,14
● De la o vreme, primesc e-mail-uri de la mine însumi, de pe propria mea adresă. Asta mi s-a mai întîmplat, nu mă surprinde, mai ştiu şi eu cîte ceva despre junk. Dar mă enervează că, în mesaj, îmi vorbesc mie însumi în engleză şi mă recomand (tot mie însumi) ba ca „HR manager of a leading trade company“, ba ca „trainer“ de nu ştiu ce. Sau chiar încerc să-mi vînd mie însumi „cheap Viagra“. Chiar în halul ăsta a ajuns Internetul, să ne facă vieţi virtuale?… (M. V.)
● În legătură cu Paul din Oberh
Cum să ajungi din codru în Cosmos, via Chișinău
Cine-i Kotovski? Un fost revoluţionar bolşevic, mort de tînăr din cauză că el a luat comunismul într-atît de în serios încît (şi ce vă spun acum nu veţi găsi în Sovieţkaia enţiklopedia) ajunsese să considere soţiile tovarăşilor săi drept un fel de bunuri comune – motiv pentru care a şi fost asasinat de unul dintre soţii la a căror încornorare participa cu fervoare proletară.
Baia, butoiu' și putina
Nu ştiu astăzi de vor mai fi băi publice în Bucureşti, Iaşi sau aiurea prin România. Şi dacă or fi, mă întreb cui or folosi şi ce profituri or mai aduce. Pe vremuri, băile publice erau destul de prezente, mult mai prezente decît în Franţa, de exemplu. Dar acest lucru a fost posibil datorită civilizaţiei otomane atît de prezentă şi a turcilor care le şi foloseau ori de cîte ori se aflau pe pămînturile valahilor. Nu că valahii nu s-ar fi spălat, ci doar că aveau o altă viziune asupra folosirii ape
Hai la lupta comună
"(...) Sîntem informaţi că în urma desfiinţării Internaţionalei a III-a s-ar fi luat măsuri ca toţi simpatizanţii mişcării comuniste să activeze în cadrul unor organizaţii patriotice. (…)"
Cu profesorul la control (II)
Criteriile de performanţă cuprinse în fişa de evaluare a cadrului didactic par a fi construite în jurul a două sau trei idei fixe pe care autorii lor le au despre ce ar trebui să facă un dascăl performant: 1) să respecte legile, programele, normele, regulile trasate de minister; 2) cunoştinţele predate „să aibă caracter aplicativ“ şi 3) să-şi îndeplinească obiectivele şi sarcinile.
Orașul ca o sufragerie
Pînă de curînd, plăcuţele cu litere scrise cursiv, şcolăreşte – „Nu călcaţi pe iarbă!“ – îl uimeau de regulă pe orice occidental care obişnuia apoi să întrebe ce fel de culturi nemaipomenite de plante aveam prin toate parcurile încît meritau să fie semnalate. Anul trecut, prin hotărîre de Consiliu General, în Bucureşti s-a dat liber la stat pe iarbă.
Animalele (comunitare) și orașul
Pe vremea lui Ceauşescu erau şobolanii. Cînd te duceai la film, cu clasa, pe „bulevard“ (6 Martie pe atunci, Kogălniceanu – acum) treceau pe sub picioarele tale în viteză, traversînd teritoriul comun. La primul ţipăt, toţi ocupanţii sălii (de multe ori mîncători de seminţe, floricelele de atunci) ridicau picioarele.
Marin Tinciuc, Consilier local Repedea, Maramureș
„Dacă noi nu am păţit-o, cine? Şi acum ne uităm la oamenii ăştia din Moldova, săracii de ei. E un făcut, ca o ţară ca a noastră să fie în halul ăsta de inundabilă. Nu e loc unde să nu vină apa. Oltenia, Moldova, la noi aicea. Nu ştii nici ce să faci"
Ce se schimbă și ce rămîne neschimbat în credință
14 octombrie 2009, seara, după ora 18,30. Totul este acoperit de flori, ghidajul jandarmilor devine din ce în ce mai sever. Înainte de a urca scările ce duc la raclă, mai aud doar o voce bărbătească care ne spune „pe două rînduri, pe două rînduri, înaintăm frumos, nu ne oprim“, aşa... În vîrtejul emoţional, colorat şi olfactiv în care am intrat, apuc să văd o pelerină care încearcă să depună pe raclă o bucată de pînză albă.