American de la distanță

Publicat în Dilema Veche nr. 338 din 5 - 11 august 2010
Democraţia cititului jpeg

American de la distanţă  Aveţi idee cam cum se petrece un proces de judecată în Bulgaria? Ungaria? Grecia? Puţin probabil dacă nu sînteţi jurnalist specializat în probleme de justiţie cu respiraţie europeană. Sau măcar un jurnalist care s-a ocupat de subiect. Cu toţii însă ştim cam ce se petrece şi cum vine treaba într-o sală de judecată americană. Procurorul, apărătorul, acuzatul, onorabilul judecător, juriul, deliberarea, verdictul – şi zdrang cu ciocănelul în masă. Ba chiar, după raportul de ţară în domeniul justiţiei, premierul Boc dădea drept exemplu de celeritate procesele din tribunalele americane: „Aţi văzut şi vedem cu toţii filme americane. Se judecă în fiecare zi un proces, pînă se termină. De ce nu am ajunge şi noi în România să judecăm un proces în fiecare zi?“ – se întreba premierul la televiziunea publică. 

Miile de filme văzute ne-au adus America foarte aproape. Ăsta-i un prim nivel. Apoi, cablul, Internetul, revistele şi ziarele accesibile aproape oriunde şi oricînd. E următorul nivel, la care deja am devenit experţi şi avem opinii. Fie că se face mişto finuţ, de cunoscător, de amazoana alaskană (alaskeză?) Sarah Palin, care cheamă la „refudierea“ ălora de vor să trîntească o moschee în proximitatea World Trade Center, fie că sînt mulţi (români) cei convinşi că s-a ales praful de reforma în sănătate a lui Obama. Am asistat la nişte discuţii absolut încrîncenate pro şi contra creaţiilor lui Michael Moore. Credeţi-mă, se intra în subtilităţi de Americă profundă, deşi nici unul dintre combatanţi nu pusese vreodată piciorul în ţara aia. 

La trei paşi peste Dunăre, crima organizată bulgărească nu e glamoroasă. De la vecini, shopping la Ruse, plajă la Varna, castraveţi, apă de trandafiri şi cefe groase. E de ajuns. Şi oarecum explicabil. Ce nu-mi pot explica însă e dezinteresul jurnalistic pentru vecini. Căci atunci cînd nu ne canonim în a explica trei zile de ce Ceauşescu ar intra în turul doi la prezidenţiale (toţi taximetriştii cu care am vorbit l-ar vota pe Vlad Ţepeş şi ar desfiinţa Parlamentul), cînd nu facem asta, zic, ţintim sus. P-acilea, de prin zonă, deşert de informaţie. De partea cealaltă, m-am întrebat care o fi percepţia (atîta cîtă e) a americanului despre România. Şi mi-am amintit de un episod din Seinfeld, în care Jerry are o semiaventură cu o gimnastă româncă, pe numele ei Katya. Cu puţină caznă vă pot reproduce dialogul: 

Jerry (încercînd cu disperare să facă conversaţie): Deeci, Ceauşescu. Trebuie c-a fost un mare dictator. 
Katya: O, da. N-avea nici o jenă să dicteze.
Jerry: Cred că, ăă, cred că era dictator de cum se scula de dimineaţă: „Vreau o cafea şi-o brioşă!“ 
Katya: Şi n-aveai cum să refuzi.
Jerry: Noo, ar fi trebuit să fii nebun. 
Katya: A fost un dictator tare rău. 
Jerry: Da. Tare rău. Tare, tare rău. 

Am mai văzut apoi cîteva filme (nu voi pomeni deloc de Dracula) în care se vorbea de o inedită salată de vinete românească sau în care România era pomenită drept destinaţie de surghiun. În mare, România e percepută a fi nemaipomenit de exotică. Cînd Stanley Kubrick (despre care se spune că ar avea şi ceva sînge românesc) făcea în 1999 Eyes Wide Shut, i-a cerut compozitoarei britanice Jocelyn Pook „ceva ciudat“ pentru scena orgiei. I s-a dat o bucată de liturghie ortodoxă în limba română cîntată invers, de la coadă la cap. Am mai văzut-o apoi pe Oana Pellea în Children of Men al lui Alfonso Cuaron. În distopia SF, Oana Pellea e ţiganca Marişca. Vorbeşte româneşte netitrat, cunoaşte pe de rost cotloanele unei lumi deznădăjduite şi pune umărul la happy-end. 

Aşadar Ceauşescu, Nadia, Dracula şi oarece exotism – percepţia americană asupra României. E doar o constatare şi e normal să fie aşa în cazul licuricilor mici. Nici Ungaria nu cred că stă mai bine. Ei au gulaşul şi, da, pe Zsa Zsa Gabor, care şi-a rupt şoldul mai zilele trecute. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.