La doftor sau la fermecătoare

Publicat în Dilema Veche nr. 337 din 29 iulie - 4 august 2010
Despre Descîntece jpeg

În trecutele vremuri, adică aşa, pe la 1800, doftorul nu ocupa un loc important printre români. Psihologul sau psihiatrul nu se inventaseră, aşa că melanholia, ipohondria, sminteala îşi găsesc leacul la Malamuci sau la Sărindar. Vreo icoană făcătoare de minuni e chemată în ajutor şi i se cere să stingă patima ce-a atins trupul nevrotic. Cei cu dare de mînă îşi ajută minţile să treacă peste nălucire şi isterie cu ceva afion (opiu). Pentru ceilalţi, fermecătoarele fac şi desfac de orice boală şi sminteală, de patima dragostei ce robeşte, de urîciune şi dihonie, de „legat“ (impotenţă) şi aşa mai departe. 

De cele mai multe ori, femeile sînt asociate cu practicarea vrăjilor şi farmecelor, şi acuzate că umblă pe drumuri cu traista plină de „leacuri“ şi otrăvuri, că amestecă argint viu, şoricioaică (arsenic), ţipirig cu tămîie, agheasmă, busuioc, că vînd tot felul de alifii din ierburi numai de ele ştiute, că recurg la descîntece şi invocaţii în miez de noapte sau în zori de zi pentru a tulbura o „ordine“ şi aşa fragilă. 

De pildă, la 25 iunie 1800, Zamfira este acuzată că ar fi reuşit cu ajutorul „vrăjilor curveşti şi al farmecelor“ să-l „robească în dragoste“ pe Mihalache. Ce poţiuni magice va fi folosit nu ştim, ci doar că bătrînul Mihalache s-a îndepărtat de femeia lui, de fiu şi de neamuri, acceptînd în preajmă, în casă, în pat doar o singură persoană: pe slujnica Zamfira. 

În interiorul cuplului, astfel de bănuieli şi acuzaţii apar cu fiecare ceartă, cu fiecare palmă, cu fiecare „rebeliune“ a trupului ce nu poate fi explicată. „Băgîndu mîna în buzunarul scurteicii am găsit o legătură cu o dăosebită fiinţă, feluri dă bombonete, farmece...“, povesteşte Vasile Repezeanu. Şi apoi urmează fireasca teamă: „după a căruiia găsire, intrînd la o mare dăosebită bănuială că poate să fie pentru vreo stricare dă viaţă am vrut să intru în cercetare să văd ce sînt...“ Ipochimeni şi oameni cinstiţi sînt chestionaţi cu privire la acele „fiinţe“. Toţi într-un cor „s-au mirat“ şi „s-au speriat“ şi l-au lămurit asupra mersului fiecărui obiect: „arătîndu-mi şi fiinţa lucrării a fişcăriia bomboane“. „Muieri streine“, bune cunoscătoare ale acelor „fiinţe“, sînt şi ele aduse în faţă pentru a mărturisi asupra pericolului ce l-ar putea pîndi pe acest soţ mult prea grijuliu pentru viaţa lui şi mult prea bănuitor asupra unei soţii pe care o ştie doar de o lună. Elena Repezeanu din oraşul Mavrodin, judeţul Teleorman, avea, în acea vară din anul 1820, în „bozănaru scurteicii“, o „legătură cu busuioc, pîine şi altele“. La ce vor fi folosit nu-i prea greu de ghicit, pîinea îi va fi astîmpărat foamea, busuiocul îi va fi parfumat mîinile. Asta nu-l împiedică pe Vasile să susţină sus şi tare că e „fermecătoare“, să scrie în stînga şi-n dreapta cum a „dovedit-o“, „să umple tot oraşul de această mare prihănire“. 

Biserica ortodoxă n-a dus niciodată o luptă cu acest tip de practici mai mult sau mai puţin magice. Poate şi pentru că unii dintre clerici credeau în puterea acestor farmece, alţii se chinuiau să le desfacă cu ajutorul apelor sfinţite, a cărţilor sfinte şi a icoanelor făcătoare de minuni. Abia modernizarea şi crearea unui cîmp medical vor începe să lupte cu fermecătoarele, descîntătoarele şi vrăjitoarele, pentru că reprezentau deseori o ameninţare reală la sănătatea populaţiei, dar mai ales pentru că făceau concurenţă netă personalului specializat. Bătălia se pare că fu cîştigată de fermecătoare. 

De la Ciorogîrla şi pînă în Maramureş, oamenii aleargă în căutarea unor astfel de fermecătoare. Uneori poate că e vorba de disperare, dar, de cele mai multe ori, nu poate fi vorba decît de o imensă lipsă de educaţie şcolară şi de mare prostie. O vizită în profunda Oltenie, de exemplu, vă va arăta cum se construieşte educaţia unui tînăr: eşecul este explicat prin farmecele vecinilor şi nu prin neputinţele sau slaba implicare a odraslei. Broasca din pragul casei, la miez de noapte, asta a vrut să arate. O fată bătrînă nu şi-a găsit alesul din cauza unei alte fete din sat care i-a furat norocul. Argintul viu, găsit în straturile de flori, sau păpuşoii, legaţi cu fir roşu şi ascunşi în perine, nu au altă explicaţie. Şi, de teamă, fata nu s-a primenit, aranjat, lăsat de-o parte timiditatea, ci, de mînă cu mamă-sa, bunică-sa şi mătuşă-sa, a bătut mănăstirile, unde i s-a citit din cărţile sfinte, s-a ascuns sub patrafire, i s-au întărit certitudinile în pizma celorlalţi şi i s-a oferit basmaua habotnică a credinţei ca singura cale. 

Credinţa ar trebui să aducă fiecărui credincios iubire şi bucurie, frumuseţe şi har. Iar rolul Bisericii ar sta tocmai în educarea enoriaşilor în cunoaşterea acestor „taine“ şi nu să-i lase de izbelişte pe mîinile „fermecătoarelor“ de tot felul. 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu 

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.