Site-uri interzise majorilor

Nenumăratele site-uri adresate părinţilor au toate şansele să-şi atingă scopul, acela de a oferi răspunsuri la multele întrebări care apar odată cu naşterea copiilor: au colaboratori psihologi, pedagogi sau medici, informaţii despre instituţiile la care pot apela atunci cînd priceperea sau căutările lor n-au dat rezultate, poveşti sau poezii pentru cei mici, forumuri animate de curiozităţi, nelinişti, îngrijorări, succese, împliniri, toate culese din „viaţa grea de părinte“. Unul dintre aceste site-uri este copil.ro. Citindu-i rubricile îţi vine a spune „foarte bine că există!“: etape ale dezvoltării copilului pînă la adolescenţă, problemele fiecărei vîrste, sfaturi competente, informaţii despre grădiniţe şi şcoli, mă rog, de toate pentru toţi părinţii conştiincioşi şi iubitori. Dacă, însă, intri mai adînc în cotloanele site-ului, te apucă îndoiala. Te încearcă regretul că te-ai lăsat confiscat de vraja informaţiilor promise pe prima pagină. Te obosesc încercările de a înţelege alăturările şui de cuvinte. Te copleşesc formulările alambicate, pline de umor involuntar. Într-un articol care tratează pubertatea precoce, o informaţie, una singură, îţi bulversează toate amintirile pe care le mai păstrezi din cărţile de anatomie: „La băieţi, înainte de 9 ani, la început cresc testiculele, mai tîrziu penisul şi apare pilozitatea pubiană şi axilară“. Informaţiile încep să joace în faţa ochilor din ce în ce mai bezmetic: dintr-un alt articol afli „cum să previi deshidratarea dacă ai un copil activ“ – este evident că pentru un copil melancolic astfel de sfaturi sînt inutile. Apoi eşti prevenit că, în etapa preşcolară, copilul este o legumă: „Copilul tău a crescut! Acum e şcolar! Este vîrsta la care începe să gîndească…“ Tot la această vîrstă „abilitatea de a scrie îl oboseşte“ – nici vorbă, deci, să-l mai şi pui să scrie, dacă numai posibilitatea de a o face îl extenuează! 

Caracteristicile dezvoltării socio-emoţionale ale vîrstei de 7 ani descrise pe site te vor face să-ţi priveşti sceptic puştiul pe care-l ai acasă: „Devine expansiv. Părinţii ar trebui să se retragă din lupta pentru afirmare. La 7 ani devine gînditor, reflectează. Este foarte sensibil. Foloseşte telefonul.“ Concluzia este una singură: al tău, care prea sensibil nu e, dar vorbeşte de la 4 ani cu bunica la telefon, e, vorba filmului, ori tîmpit, ori geniu. Dacă pentru tine, copilul de ieri, spălatul zilnic îl făceai fără prea multe explicaţii şi rugăminţi, mulţumindu-te cu o răţuşcă gonflabilă, pentru copilul din ziua de azi lucrurile sînt ceva mai complexe: ritualul băii trebuie să cuprindă leduri, uleiuri parfumate, lumînări, spumant şi colorant de mîncare. Rezultatul îţi este descris în cele mai fine detalii, astfel încît să nu greşeşti: „după baie pielea copilului trebuie să fie roză, curată şi moale“. Iar dacă ţi se pare că în jurul personalităţii tale pluteşte încă misterul, n-ai să crezi de unde îţi vine salvarea: de la copiii geniali. Detaliile despre ei te vor lumina: „Este bine însă, dacă vrei să fii sigur sau ai o bănuială că şi copilul tău este supradotat, să fii atent la cîteva detalii care te pot elucida (sic!)“. Finalul optimist al încercărilor tale cvasi eşuate de a deveni un părinte mai bun îl vei găsi la rubrica de poezii pentru copii, compuse de cititori entuziaşti: „Cine-i bun şi preţuieşte fiinţa lîngă care creşte / Are parte pe vecie de pace şi armonie. / Pune capul pe perniţă, dă-mi şi mie o guriţă, / Apoi dormi că îţi voi spune o altă poveste mîine!“. 

Maria Iordănescu este psiholog.