Profesorul
„În ziua de 27 noiembrie 1940, profesorul se găsea în biroul său din vila de la Sinaia, unde lucra, iar dna Ecaterina Iorga scria într-o cameră la parter. La ora 17,30 uşa de la camera dnei Iorga s-a deschis şi trei persoane au barat uşa, iar alte patru se găseau în camera alăturată. Dna Iorga s-a ridicat impresionată de la biroul său şi a întrebat cine sînt. Unul din acei indivizi a răspuns: «Poliţia legionară a Capitalei şi a venit să-l ia pe domnul profesor Iorga la Bucureşti, pentru un interogatoriu». Dna Iorga le-a spus că profesorul este bolnav. Au răspuns foarte miraţi: «bolnav»? În acel moment a intrat pe uşă bucătăreasa Aneta Cazacu, care aducea ceaiul pentru victimă. Dna Iorga i-a făcut semn să ducă ceaiul sus în biroul unde profesorul lucra, dar indivizii au observat acest gest şi au urmat pe bucătăreasă pînă în camera unde lucra victima. Într-un minut au coborît din birou. Victima mergea înainte, iar cei 7 indivizi îl urmau. În vestibul, profesorul s-a îmbrăcat şi în timp ce voia să-şi pună galoşii, observînd că unul din acei indivizi se uită curios la el, l-a întrebat dacă e voie să-şi ia galoşii. Dna Iorga a intervenit sfătuindu-l să-şi ia galoşii, fiindcă poate să răcească. După ce s-a îmbrăcat complet a voit să meargă la baie, dar toţi indivizii s-au pus în faţă, interzicîndu-i acest lucru, apoi înconjurînd pe victimă au coborît scările şi au ieşit. Unul din acei indivizi îşi uitase pălăria în biroul profesorului şi a cerut servitoarei să i-o aducă. Profitînd de această întîrziere, victima i-a spus soţiei sale să aibă grijă de notele de la Istoria universală, la care tocmai lucra în acel moment. (...)
A doua zi, 28 noiembrie 1940, corpul profesorului a fost găsit împuşcat pe cîmpul de lîngă comuna Strejnic.“
(Ioan Scurtu, coord., Istoria României între 1918-1944, Editura Didactică şi Pedagogică, 1982)
