Cu ochii în 3,14

SE PARE CĂ CEI CARE CRED  ÎN TIPUL (POST)MODERN  AL MEŞTERULUI MÎNGÎIAT  CU SIMPATIE PE SIFON SÎNT CAPABILI  DE STĂRI EMOŢIONALE DRĂGUŢE 

● Se pare că a venit vremea celor două capete, nu doar a jocurilor la două capete, ci şi, de exemplu, a capetelor beţişoarelor prezidenţiale pentru urechi, fie ele tăiate sau nu, ori a chibritului cu ale sale capăt de sus şi capăt de jos şi pe care, dacă îl tai în două, rezultă două bucăţi, fiecare din ele cu cîte două capete, cel de sus şi cel de jos… Başca, potrivit unui anunţ din România liberă, un „lichidator judiciar vinde la licitaţie Maşina automată de tăiat la două capete“. Un subiect pentru presă, de rumegat (la două capete). (A. M.) 

● Săptămîna trecută, neobositul Mahmud Ahmadinejad a declarat următoarele: „Cei care cred în genul ăsta de lucru nu pot fi lideri ai naţiunilor globale care aspiră, la fel ca Iranul, la perfecţiune umană, bazîndu-se pe iubirea pentru toate valorile sacre“. Care e „genul ăsta de lucru“ care le-ntunecă minţile liderilor mondiali? Nu e un lucru, e un biet animal – îl cheamă Paul, cea mai celebră caracatiţă din lume. (L. V.) 

● Am trăit săptămîna trecută experienţa-limită a contactului simultan cu (şi între) două tipuri de meşter: cel clasic, Nea Nelu, zugravul din colţ (care mai dă un trafalet, mai pune o priză), şi tipul (post)modern al meşterului de firmă care vine în costum, se schimbă, ia maşina de raşchetat şi lucrează 10 ore, face duş, se îmbracă, încasează şi pleacă. S-a produs, vă imaginaţi, şocul civilizaţiilor, ciocnirea galaxiilor, sfîrşitul istoriei: Nea Nelu şi-a luat băieţii şi-a plecat, iar a doua zi a apărut la 9 punct frezat, cu haine de schimb, cu trusa de scule. A rezistat o oră, dup-aia a făcut o pauză lungă de cafea, după care a luat echipa şi a plecat la masă. Ştiţi pe cineva care pune-o priză, dă un trafalet? (S. S.) 

● După motanii celebri din literatura română, panoramaţi recent în Dilemateca, vă prezentăm acum o nouă subspecie, de o blîndeţe suspectă în noul context politico-economic: Motanul Fiscal. E mai mult alb decît tărcat şi leneş cît să nu sară în ochi. Îl găsiţi în holul cel mare al Administraţiei Financiare a sectorului 1 din Bucureşti. Hrănit corespunzător din salariile diminuate ale funcţionarilor publici şi mîngîiat cu simpatie de contribuabilul frustrat, Motanul Fiscal este cea mai plăcută experienţă cînd ai de plătit impozite şi taxe. (A. M. S.)

● În atenţia „Micului Paris“ şi a „micilor parizieni“. Am nimerit din întîmplare pe un site cu informaţii turistice unde scria exact aşa: „Budapest is the capital of Hungary or as it is often referred to «the Paris of the East»“ (http://www.holidaycafe.info/holiday_in_budapest.html). Mă rog, Budapest, Bucarest, ce mai contează… Tot Parisu-i fruncea… (M. V.) 

● În reclama la „Izvorul Minunilor“, rănile unui călăreţ se vindecă miraculos după ce acesta bea apa cu pricina. Nu ştiam că exista sifon în Evul Mediu. (M. C.) 

● Cică porcii sînt capabili de stări emoţionale complexe. Buuun. Acum vă rog să (re)interpretaţi celebrul truism „Toţi bărbaţii e porci“. (M. M.) 

● Pe Favorit TV văd, în rol de rapsozi, tot felul de bătrînei burtoşi, guşaţi şi cu lanţ gros de aur la gît cîntînd despre mîndruţe, drăguţe, doruleţe, guriţe etc. Favorit TV, acest Pedo-Etno-Private-Spice! (M. C.)

SE PARE CĂ CEI CARE CRED  CĂ SOARELE SE ÎNVÎRTE  LA FAŢA LOCULUI, DEASUPRA TREPTELOR IUBITOARE (TRECÎND  CU PRIVIREA PESTE ŞEFIA MIŞTO),  AU GENE COMUNE  CU MINGILE DE TENIS 

● Conform unui studiu, 42% din români cred că Soarele se învîrte în jurul Pămîntului. În 2002, procentul era de 24%, iar în 2005 de 27%. La nivel european, doar Turcia şi Letonia stau mai prost decît noi, cu procente de 56%, respectiv 44%. Oare de ce îi mai acuzăm pe occidentalii care confundă Bucureştiul cu Budapesta? Aşadar, dragi români, care-i capitala Statelor Unite? Hollywood, cumva? (A. P.) 

● Un anunţ de cumpărare pe Internet, la mica publicitate: „Cumpăr turmă de peste 100 capre cu lapte şi să aibă productivitate bună să nu fie mai bătrîne de 3, 4 ani 4 ţapi pot fi şi iediţe, tel. …, preţul va fi negociat la faţa locului, aştept urgent“. Mi se pare cît se poate de cool să cauţi de urgenţă capre, care pot fi şi iediţe… pe Internet. (A. M.)

● La Piaţa Sudului, deasupra treptelor pe care cobori spre metrou, te întîmpină o reclamă: „Fă-ţi planuri de haiducie cu Ciucaş!“. Ar fi interesant de aflat cîţi dintre călătorii unei zile îşi fac planuri de haiducie, cu sau fără Ciucaş. (D. S.)

● Într-un interviu din The Times Magazine, Tom Jones (70 de ani) le roagă pe admiratoare să nu mai arunce în el cu piese de lenjerie intimă: „E pur şi simplu greşit. Eu îmi pun sufletul pe tavă şi oamenii încep să rîdă“. Pe de-o parte, dacă admiratoarele au îmbătrînit şi ele odată cu idolul lor, supărarea lui Tom Jones e de înţeles. Pe de alta, dacă ele sînt tinerele şi degrabă iubitoare, dezgustul bătrînului miroase a mascaradă de mironisiţă. După ce-ai cîntat atîţia ani „Sex bomb, sex bomb, you’re my sex bomb / You can give it to me when I need to come along“, nu te mai poţi preface că ai mers la biserică în fiecare duminică. (L. V.) 

● Ghidul PRO TV Magazin are o rubrică intitulată „Ce-mi place“, în care vedetele sînt întrebate ce preferinţe au în materie de mîncare, parfumuri, actori etc. Într-unul dintre numere, intervievata este Ela Voineag. (Cum care Ela? Ela – ex-VJ-iţă MTV, actuală prezentatoare la TVR 1.) Trecînd cu privirea peste pagina cu pricina, îmi sare în ochi următorul ei răspuns: „Carte preferată: Oricare a avut o ecranizare reuşită“. Mai e nevoie să adaug ceva? (P. M.) 

● Într-un conflict izbucnit la şedinţa PDL Constanţa, între susţinătorii senatorului democrat-liberal Mircea Banias şi cei ai deputatei Maria Stavrositu, fiecare dintre cei doi disputîndu-şi şefia filialei, deputatul feminin a fost stropit cu apă şi cola. Dacă mai adăugau şi rom, ieşea o Cuba Libre botezată. (S. G.) 

● Iată cîteva versuri dintr-o manea pe care am apucat să le notez la nunta unde am fost săptămîna trecută: „Poţi să fii miliardar / Sau în euro milionar, / S-ai mii de lire sterline / Că tot fac mişto de tine. / Poţi s-ai lumea la picioare / Că eu tot n-am faţa ta…“. (M. C.) 

● Se pare că bureţii de mare au gene comune cu oamenii. Studiul, realizat de cercetători din Australia, se referă la o specie de bureţi care se găsesc în Marea Barieră de Corali. Ce surpriză! Am rude în străinătate! (M. M.)

● La un magazin de articole sportive din Cîmpina, cea mai ieftină minge de tenis costă 3 lei, însă vînzătoarea le recomandă pe cele de 10 lei. „Au venit clienţi nemulţumiţi care ne-au adus mingile de 3 lei înapoi, pe motiv că nu sar!“. Nu pricep: la ce sînt bune, de fapt, mingile de tenis, nu să sară?! Deh, aşa-i în tenis! (A. P.)