La zăpadă

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

De cîțiva ani buni, în fiecare iarnă, spiritul personal al copilăriei se îngroapă din ce în ce mai adînc sub niște nămeți inexistenți. Nu-mi doresc să ningă. Zăpada nu-mi mai spune nimic, nu mai reprezintă o tentație, ba dimpotrivă. Atenționările de cod galben de la buletinele meteo mă îngrijorează de-a dreptul. O fi unul dintre primele semne de îmbătrînire. Sînt aproape fericită dacă prin 15 ianuarie constat că n-a nins mai deloc și că temperatura a fost constant peste 0 grade. Trece și iarna asta! Dacă mă uit pe fereastră și văd cîțiva fulgi rătăciți mă apucă amocul. Orașul sub zăpadă înseamnă, de fapt, o stare de asediu. La o primă impresie, totul e imaculat, aseptic, poate să ți se pară chiar frumos. Apoi, traficul e blocat, te deplasezi greu, singurul loc unde te simți viu și în mișcare e la metrou. Dacă străzile principale sînt curățate de bine, de rău, cele secundare se transformă în trasee pentru curse cu obstacole. De cînd m-am mutat la curte particip la operațiunea „la lopată“. În primul rînd, ai nevoie de obiectul muncii, care se cumpără pe alese din magazinul Bucur Obor. Cum dă zăpada, apar și lopețile la suprapreț. Unele crapă în primele zece minute de opinteli, sînt made în China. Pe strada mea, o lopată bună, zdravănă, de încredere se împrumută, trece din curte în curte. Zăpada se adună în mormane de-o parte și de alta a străzii, mă gîndesc cu groază la momentul în care va începe să se topească. Într-o primă etapă, vecinii fraternizează, e un hei-rup comunitar de sezon care aparent poate lega prietenii, în general între bărbați. Bunul gospodar de pe colț scoate și o țuică din beci, ca oamenii să se mai încălzească. Între două lopeți, se ciocnesc țoiurile. În a doua etapă, entuziasmul dispare și apar scandalurile. Fii atent unde dai zăpada! Nu vezi c‑ai dat-o la mine în curte pe toată? De ce-o înghesui în curte la Mihaela, care e plecată în Anglia… profiți că săraca femeie nu-i acasă! Și continuă să ningă, fir-ați ai dreacu’ cu zăpada voastră! Nu se mai cunoaște nimic din munca noastră comunitară, cooperativa munca în zadar.

O altă operațiune care implică întrajutorare este deszăpezirea ma­și­nii. Se împrumută fărașe, măturici, raclete. Vecini și trecători pun umărul ca să mai împingă cîte o mașină înfiptă în nămeți. Un alt hei-rup comunitar care îți aduce o satisfacție personală cînd mașina aceea, indiferent dacă e o rablă autohtonă sau una străină, abia ieșită din fabrică, a luat-o din loc. Și, în fond, e o demonstrație de forță. Însă cînd mașinile se pun în sfîrșit în mișcare și încep să derapeze, să se blocheze unele pe altele, iar șoferii nu pot da cu spatele – mai ales dacă sînt femei, zic unii – lucrurile se schimbă, politețea și generozitatea dispar. Și toată lumea dă vina pe zăpadă.

În centrul orașului, clasicii parcagii și spălători de parbrize se respecializează, învață noi „meserii“. Aici nu mai e vorba de întrajutorare, ci de servicii, mai ales că există cerere. Contra unor sume modeste, ei se oferă să dea cu lopata în locul tău și să-ți deszăpezească mașina. Faci țurțuri lîngă ei, în vreme ce le admiri munca și le dai indicații. Alte servicii, cele de interior, merg prost, cu încetineală. La poștă, la administrația financiară, chiar și în magazine și restaurante la care distribuitorii ajung acum mai greu, totul se desfășoară parcă în reluare. Nimeni nu se mai grăbește nicăieri, însă există o indulgență, oamenii devin brusc mai răbdători, aruncă priviri neliniștite pe fereastră la „peisajul hibernal“ și acceptă totul ca pe un dat: e zăpadă!

Orașul intră, în sfîrșit, într-un soi de hibernare binemeritată. E mai pustiu, mai liniștit. Locuitorii săi abia așteaptă să ajungă acasă, să deschidă televizoarele, să se uite la știri și să le plîngă de milă sinistraților de la Buzău. Uite, se poate și mai rău! Oamenii au rămas fără pîine, pentru că n-a ajuns mașina cu pîine. Asta n-o voi înțelege niciodată – în fiecare casă de la țară ar trebui să existe o pungă cu făină și un strop de drojdie. Chiar nici un țăran nu mai știe să coacă o pîine? Reporterii transmit dintre nămeți, cu voci panicarde. Știrea se numește, invariabil, „Infernul alb“. Practic, este aceeași știre de anul trecut sau de-acum doi ani, copy/ paste. Percepția asupra zăpezii s‑a schimbat în societate – nu mai este un atribut firesc al iernii, un fenomen cît se poate de normal, din decembrie și pînă în martie. A devenit o catastrofă, o calamitate. De aceea am ajuns să urîm zăpada, e nocivă. „Zăpada ucide!“ este titlul unei alte știri. Zăpada poate fi atît de periculoasă, încît ni se dă voie s-o personificăm, e un soi de duh malefic. Cum ar putea România să scape o dată pentru totdeauna de corupție și de zăpadă? 

În cele din urmă, acest monstruos personaj cedează și este anihilat. Zăpada începe să se topească. Însă tot o urăști post factum: orașul devine o mocirlă care în limbaj comun se numește fleșcăraie. Mașinile stropesc. Țurțurii care cad sparg capete. Toată lumea e nemulțumită și așteaptă ca și această nenorocire să treacă.

Nu mai știu cum e acum, însă în copilăria mea, în fiecare casă unde exista un copil, exista și o sanie. Sania mea zăcea într-o debara, așteptînd banala iarnă bucureșteană și prima zăpadă. Uitam de ea cu desăvîrșire în celelalte anotimpuri, însă devenea un must-have prin decembrie. Cînd mă uitam pe geam cum ninge și speram ca acel strat de zăpadă perfect pentru sanie să se depună. Ieșeam cu tatăl meu cu sania în acele amurguri timpurii de iarnă, cînd puteai să vezi fulgi mărunți, delicați, în halourile galbene ale felinarelor. Nu era vorba despre săniuș, doar mă trăgea cu sania pe străduțele pustii din spatele Căii Moșilor. E una dintre imaginile idilice ale copilăriei care mi-au rămas în minte. N-am mai văzut de mult copii trași cu sania pe stradă de către părinți, se pare că și acest obicei iernatic a dispărut. Sania e acum un obiect care se închiriază doar la munte, acolo unde „românii se distrează“ și „petrec“ în mod organizat pe pîrtie. Iar subiectul știrii copy/paste de la an la an sună cam așa: „Românii se bucură de zăpadă“. Oare?

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.