⬆
La zi în cultură
Pagina 92
Despre După dealuri ca adaptare după literatură (II)
Spovedanie la Tanacu e un roman-reportaj, a cărui autoare, Tatiana Niculescu Bran, animă, prin tehnici literare, o masă faptică acumulată exclusiv prin săpături jurnalistice asidue. Astfel, vocea ei auctorială trece adesea de la survolarea neutră a unei întregi biografii la mularea empatică pe gîndurile personajelor.
Frumos e în octombrie la Sibiu - Astra Film Festival 2012, Ediţia a XII-a
Timp de aproape patru zile, am „locuit“ în filme. Intram în sala de cinema ca în propria casă, mă aşezam mereu pe un loc ce devenise al meu, iar de acolo porneam, mai departe, în călătorii neînchipuite. Întîia dată am ajuns pînă departe, în America, plonjînd direct în filmul regizorului Rick Minnich...
ICR am fost şi eu
Mi-a fost imposibil să scriu o recenzie şi să fac abstracţie de campania mediatică din ultima săptămînă în care s-au vehiculat liste cu scriitori români pe care ICR-ul condus de H.-R. Patapievici i-ar fi tradus şi promovat în străinătate pe considerente politice.
Fărîme de viaţă
Zeruya Shalev înseamnă două lucruri clare: o temă neabătut domestică (din zona conflictelor ce mocnesc în viaţa de familie) şi o scriitură invariabil hipnotizantă (vîscoasă, şerpuitoare, narcotică, mustind de tristeţi senzuale, şi nesfîrşit de înţelegătoare cu convulsiile bietului suflet omenesc).
"Întotdeauna îmi apăr personajele" - interviu cu actorul Bogdan DUMITRACHE
Pe 5 noiembrie are loc la HBO premiera celui de-al doilea sezon al serialului În derivă, în care o să ne reîntîlnim şi cu Bogdan Dumitrache. În 2013 o să-l vedem în filmul lui Călin Netzer, Poziţia copilului, şi în cel de-al treilea lungmetraj semnat de Corneliu Porumboiu, ale cărui filmări încep peste cîteva zile.
Un Babel fericit, Beasts of the Southern Wild
Împreună cu răvăşitorul text al Adrianei Babeţi despre dispariţia recentă a lui Michael Heim (Suplimentul de cultură, rubrica „Secretul Adrianei“) vă recomand şi una dintre cele mai frumoase cărţi publicate vreodată la „A treia Europă“ – Un Babel fericit (Polirom, 1999) de Michael Heim. (Simona Sora)
S-a dansat frumos. Dar unde-s cărţile?
După ce în anii trecuţi invitate de onoare ale Tîrgului de Carte de la Frankfurt au fost culturi mari, precum Argentina, China, Turcia sau India, anul acesta a venit rîndul Noii Zeelande să obţină acest statut. De această dată, programul ţării invitate a născut controverse încă înainte de a fi lansat.
Închisoarea libertăţii
Primul lucru la care m-am gîndit cînd am văzut Contra democraţiei au fost fotografiile lui Jan Saudek. Nici vorbă de pornografie în textul lui Esteve Soler sau în spectacolul lui Alexandru Dabija, dar viziunea deformat-grotescă a fotografului ceh asupra relaţiilor interumane deviate se aplică aici societăţii umane în întregul ei.
Deranjuri acute
Dacă acu ceva vreme mă foloseam de albumele lui Steve Reich sau de pulsaţiile electro ale lui Jan Bang pentru a indica exemple de muzică minimalistă, pentru acest material ar trebui să găsesc un adjectiv care să sugereze o categorie mai minimală decît minimalismul.
„Aduc strada în artă“
În urmă cu aproximativ doi ani am fost contactat de către New Jersey Museum of Contemporary Art pentru a realiza un proiect destinat spaţiului exterior, străzii. Dintr-un număr de alternative, oraşul Red Bank a fost ales pentru a găzdui acest proiect intitulat „Heads“.
Despre După dealuri ca adaptare după literatură (I)
Am recenzat filmul După dealuri cu ocazia premierei lui internaţionale de la Cannes, referindu-mă la el, în prima frază a cronicii, ca la „extrem de chibzuita dramatizare (liberă) a lui Mungiu după cazul Tanacu“ – deci omiţînd să menţionez că, după cum scrie şi pe genericul filmului, e vorba despre o adaptare cinematografică.
"Nu pot face teatru decît desconstruind convenţiile" - interviu cu Jerry KILLICK
Este cunoscut publicului din România ca actor al importantei companii britanice Forced Entertainment, precum şi ca protagonist al unor creaţii semnate de Wim Vandekeybus, ca, de exemplu, filmul Monkey Sandwich sau spectacolul Booty Looting.
"Filmul românesc merită asta!" - interviu cu Corina ŞUTEU
"Festivalul de film de la New York e un eveniment deja aşteptat, fixat pe harta lunii decembrie în New York. Anul trecut am avut peste 3000 de spectatori în cinci zile, iar acum doi ani toate ziarele importante din New York ne-au trecut evenimentul la rubrica de „recomandări“: The New York Times, Village Voice, Time Out, The New Yorker…"
Capodopere la plic
Cînd au fost publicate pentru prima dată Scrisorile către Lucian Raicu în 2004 (la puţină vreme după ce apăruseră în România literară), probabil puţini şi-au imaginat volumul total de scrisori pe care tînărul Emil Brumaru le-a trimis, de la Dolhasca, apoi de la Iaşi, celor cîţiva scriitori care-i cîştigaseră simpatia.
Snuff
Culmea e că pare un roman scris în joacă. E porno, e cinic, e trash, e vag infernal – şi totuşi, are aşa o lejeritate sporovăitoare, o sprinteneală ludică în alternarea perspectivelor, plus un soi de plăcere pişicheră pentru caricatură şi farsă. Un roman incredibil de vioi şi de jucăuş, la cît de negru e, de fapt, în cerul gurii!
Curators' Network: despre artişti, curatori şi instituţii de artă
„Trebuie să ştii să faci networking“ aud tot mai des în jurul meu, fie că o zic artiştii, curatorii, criticii de artă, galeriştii. Dacă nu ai ocazia să împărtăşeşti ceea ce gîndeşti, îţi tai radical din şanse. Pe scurt, dacă eşti artist tînăr, trebuie să poţi porni de undeva, să ţi se dea posibilitatea să discuţi ceea ce faci.
Scrisorar, The Expendables 2, Snuff
Mihail Şişkin, Scrisorar (Editura Curtea Veche, 2012), romanul unui tînăr scriitor comparat cu Nabokov, care trăieşte în Elveţia şi care scrie în rusă „aşa cum nimeni din Rusia nu mai scrie“. (Simona Sora)
Chinezării
La Institutul Cultural Român se schimbă directorii, se întrerup proiecte, se reduc bugete. „Sincronizarea“ ICR se face prin anularea vechilor programe şi adoptarea unor măsuri (33 la număr) „pentru consolidarea cunoaşterii prestigiului culturii române“.
Dansează-mă!
La muuulţi ani! E ziua Margaretei Eschenazy. Ascultă în picioare cum i se cîntă, emoţionată, uşor nesigură sau poate doar obosită. A dansat mai devreme în spectacolul O istorie fizică. Astăzi împlineşte 75 de ani şi a avut premieră. Locuieşte în Căminul „Amalia şi dr. Moses Rosen“.
Trusă nostalgică de prim-ajutor
Vă amintiţi, poate, cursul acela sfîşietor de yugo-nostalgie (din Ministerul durerii de Dubravka Ugresici) pe care o tînără emigrantă, profesoară de sîrbo-croată, îl ţine unor şi mai tineri compatrioţi, refugiaţi de război.
Reîncălzirea Sarmalelor
În obsedanţii ani ai tranziţiei pilotate cu gura pînă la urechi de Ion Iliescu, două formaţii româneşti reuşeau să deseneze cu succes avatarurile peisajului în care înotam pe vremea aceea: Timpuri Noi şi Sarmalele Reci.
„Un festival la scară umană“
"Există festivaluri care îşi fac reclamă aşa cum se scrie în cărţile de PR. Alţii cresc dintr-o conjunctură potrivită de facilităţi şi oameni potriviţi pentru a face lucrul acesta, altele rulează fonduri şi devin profitabile, iar alţii cresc şi devin tot mai mari pînă ajung nişte fabrici de proiecţii de filme cu garnitură de Q&A pe bandă rulantă."
Repetiţie daneză pentru Revoluţia Franceză
Realizată de Nikolaj Arcel pentru casa de producţie a lui Lars von Trier, drama istorică daneză Afaceri regale e plasată la curtea regelui Christian al VII-lea, în anii 1770: o perioadă extraordinară, cînd regatul a adoptat o serie de legi radical democratice, antinobiliare şi anticlericale.
Mercenari la gazetă
Un cimitir al elefanţilor în comunism numeşte Ana Selejan gazeta Glasul patriei unde au fost aduşi să scrie apologii, demascări şi alte mizerii de propagandă comunistă adresată diasporei scriitori interzişi sau trecuţi prin închisori care sperau la reabilitare. Dar expresia acoperă doar jumătate din chestiune.
Tinereţe. Scene de viaţă provincială
Tînărul John, alb sud-african, îşi ia licenţa în matematici şi engleză, după care părăseşte Cape Town-ul şi se stabileşte la Londra, unde ar vrea să se consacre ca poet. Sîntem la începutul anilor ’60, dar IBM-ul există deja pe piaţa muncii şi, cît ai clipi, mi ţi-l face pe tînărul John programator.
"M-am bucurat să caut prin amintiri" - interviu cu Tudor GIURGIU
Tudor Giurgiu a regizat clipuri muzicale, documentare, scurtmetraje şi două filme de lungmetraj. Scenariul celui mai recent film al său, Despre oameni şi melci, îi aparţine lui Ionuţ Teianu, iar în rolurile principale joacă Andi Vasluianu şi Monica Bîrlădeanu. După prima săptămînă de proiecţii, filmul a adus în săli 27.000 de spectatori.
08008-CENZURA, Anim'est, Filmele de la Cannes
Şi în toamna asta ne mutăm la cinematograf. Întîi la Anim’est, apoi la Filmele de la Cannes care vin la Bucureşti. În sfîrşit, o să putem să vedem şi noi filmul lui Cristian Mungiu, După dealuri. (Ana Maria Sandu)
Premii literare suspecte
O organizaţie pînă nu de mult necunoscută a anunţat recent iniţierea unui concurs literar. Asociaţia Casa de Cultură oferă premiul „Augustin Frăţilă“ pentru cel mai bun roman al anului 2011. Valoarea premiului: 10.000 de euro.
Marina Abramović este aici
Marina e un icon al artei contemporane, „bunica performance-ului“, cum îşi spune cu ironie. O femeie frumoasă (în film are 64 de ani), nu după canoanele modelling-ului – deşi trupul ei longilin şi filiform ar putea întruni coordonatele imposibile ale designerilor –, ci după cele vechi, de la facerea lumii.
Dottore
Maică-mea – care mă ţine la curent cu tot ce se întîmplă în vestul ţării, de la construirea autostrăzilor la dispariţia făinii şi uleiului din magazine – mi-a povestit de curînd că tarabagiii din piaţă au început să-şi arunce unii altora, ca ultimă înjurătură, apelativul Dottore!
Hipsterism magic
Acum că hipsterii au devenit o nişă socio-culturală recunoscută, nu chiar partid, dar nici ONG, au început să apară în sînul comunităţii facţiunile, forţele civice, trend re-setterii. Am identificat la o privire superficială două direcţii de agregare: cei care se revendică de la Malcolm McDowell şi cei care se revendică de la Amélie.
„Creşterea calitativă va fi evidentă la Anim’est 2012“
Ediţia a 7-a a Anim’est-ului va fi cea mai puternică de pînă acum. Am dublat numărul de invitaţi străini, pregătim cele mai tari două workshop-uri. Avem două studiouri mari invitate: Laika şi Pixar. Mark Shapiro de la Laika va povesti cum s-au facut Coraline şi ParaNorman, filmul din deschiderea ediţiei de anul acesta.
Cyborg
Adaptat de David Cronenberg după romanul omonim (din 2003) al lui Don DeLillo, Cosmopolis (care nu va rula la noi, dar va fi proiectat în cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest) e o punere în scenă foarte stilizată a apocalipsei capitalismului.
Pe partea asta a dealului
Joi, 27 septembrie, ultimul film al lui Cristian Mungiu, După dealuri, a fost prezentat în avanpremieră la Paris. La Cinéma des Cinéastes („le cinéma de ceux qui le font“ – anunţa imaginea proiectată înainte de începerea filmului), Radu Mihăileanu a jucat rolul gazdei, primindu-i pe regizor şi pe Cristina Flutur.
1917
Nu puteam rata această expoziţie unică despre un an de cumpănă al lumii, 1917... anul ce a schimbat faţa Europei şi apoi cea a planetei. La Metz, în noul local al Centrului Georges Pompidou, s-au reunit opere şi documente, s-au reamintit date şi conflicte.
Un roman alunecos
În fizică, „deplasarea spre roşu“ denumeşte creşterea lungimii de undă cauzată de scăderea frecvenţei radiaţiei electromagnetice; în acest nou roman al lui Radu Mareş, expresia este o metaforă a procesului psiho-sentimental de modificare a frecvenţei interioare prin care trece personajul principal.
Muntele de la miezul nopţii
Algerian prin naştere, francez după aceea, filozof de formaţie, călător de vocaţie şi arheolog activ, Jean-Marie Blas de Roblès a rupt gura tîrgului planetar abia ca scriitor, în 2008, cu Acolo unde tigrii sînt la ei acasă, un roman masiv la care a meşterit nu mai puţin de un deceniu.
Lăutari şi pinguini
O adevărată mişcare s-a creat în ultima vreme în jurul repertoriului lăutăresc, a cîntecelor de mahala, celebrînd culegerea lui Anton Pann Spitalul Amorului. La ediţia de anul acesta a Green Hours International Jazz Festival, nu mai puţin de trei proiecte româneşti s-au învîrtit în jurul acestui cîntător al dorului.
National Geographic şi Jack DeJohnette
În numărul din septembrie al National Geographic, un spectaculos fotoreportaj intitulat „Palate ţigăneşti“ semnează jurnalistul Tom O’Neill şi fotografii Karla Karla Gachet şi Ivan Kashinsky, care au mers acasă la romii din comuna Buzescu, Teleorman, au stat de vorbă cu ei şi le-au fotografiat dormitoarele şi living-urile din imperialele kastello.
Nu mai turnaţi islam pe foc!
Pînă la urmă, în ciuda protestelor şi a avertismentelor, revista Charlie Hebdo a hotărît să publice acele caricaturi. Şi autorităţile, şi cititorii erau la curent cu planurile revistei. Unii i-au rugat, alţii i-au ameninţat să n-o facă. Dar caricaturile au apărut.
Joaca de-a Ada & Bobo povestită pentru cei care nu se joacă
Duminică după-amiază, clubul de la Muzeul Ţăranului e plin de puştime, de la bebeluşi care dorm în cărucioare la copii de 7-8 ani. Cei mai mulţi sînt „grădinarii“ de 3-4 ani însoţiţi de părinţi. Fetele – majoritare – au cîrlionţi moţaţi cu grijă de mama şi „converşi“.
Dracul gol şi lectura de plăcere
Adevărul e că nu poţi înţelege pînă la capăt reculul hotărît al lui Dan C. Mihăilescu în faţa egoprozei mizerabiliste şi erotizate a vremurilor noastre pînă nu-i citeşti eseurile despre „trecut ca reumanizare“, cu hipnotica Românie interbelică, dar şi cu „anii decepţiei“.
Texturi
Plutind undeva între cele două borne sonore ale scenei locale, scindate – îndeajuns de purist încît să nu comunice cu foarte multă empatie – între indie şi electronică, indietronica trupeţilor Coughy juca rolul unui animal ciudat în liliputana junglă muzicală a României underground.
Invitaţie la concert
Prima ediţie a Festivalului Internaţional al Orchestrelor Radio se desfăşoară în perioada 23-29 septembrie la Bucureşti. Avîndu-l director artistic pe renumitul pianist şi dirijor Christian Zacharias, festivalul organizat de Radio România ne dă întîlnire cu cîteva dintre cele mai importante orchestre radio şi cu artişti celebri.
B nu vine automat după A
În limba română, noţiunea de film de serie B e adesea folosită la paritate cu cea de film (american) prost, dar, în limbaj industrial, „seria B“ desemnează, pur şi simplu, o categorie de produse proiectate nu cu scopul de a sparge piaţa, ci doar cu acela de a o menţine aprovizionată.
România tradusă la Salonul cărţii de la Paris
În presa franceză, tăierile masive, în România, din bugetele culturii, au făcut oarece vîlvă. France Culture, ActuaLitté sau Livres Hebdo au relatat cum Institutului Cultural Român, principal actor implicat în evenimentul România – ţară invitată la Salon du livre 2013, i se schimba şi misiunea culturală, i se reducea şi bugetul pe 2012.
Învaţă să scrii!
Scrierea creativă este o disciplină, din cîte-mi dau eu seama, fără prea mare trecere în mediul scriitoricesc, dar şi editorial de la noi unde se crede, adesea, fie că scrisul este un talent nativ, fie că e o artă care se fură de la maeştri, oricum nu se poate preda la şcoală ca pe-o materie de rînd.
În cafeneaua tinereţii pierdute
Cine mai are azi în minte (stră)vechiul cîntecel al lui Salvatore Adamo, „Au café du temps perdu“, va intra gata încălzit în jocul de nostalgii şi evanescenţe al romanului lui Patrick Modiano. Rememorări melancolice ale boemei pariziene de început de ani ’60 şi cu o poezie misterioasă a căutărilor (sau rătăcirilor) de tot felul.
"Secretul e să fii foarte atent la realitatea înconjurătoare" - interviu cu actorul şi profesorul Adrian TITIENI
E genul de actor care atrage atenţia întîi printr-un fel aparte de căldură, ca apoi să te cucerească şi să mergi cu el pînă la capăt, indiferent ce personaj joacă. În Domestic, cel mai nou lungmetraj al lui Sitaru, ne vom reîntîlni cu Adrian Titieni, care joacă alături de Ioana Flora, Clara Vodă, Gigi Ifrim.
Oraşe pentru oameni, eXplore dance festival
Oraşe pentru oameni (traducere de Silvia Gugu, Igloo Media, 2012), o carte din care fiecare candidat la primării ar trebui, de-acum încolo, să dea examen înainte de a-şi depune candidatura.