Capodopere la plic

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Capodopere la plic jpeg

● Emil Brumaru, Opere III. Cerşetorul de cafea, prefaţă de Livius Ciocârlie, Editura Polirom, 2012. 

Cînd au fost publicate pentru prima dată Scrisorile către Lucian Raicu în 2004 (la puţină vreme după ce apăruseră în România literară), probabil puţini şi-au imaginat volumul total de scrisori pe care tînărul Emil Brumaru le-a trimis, de la Dolhasca, apoi de la Iaşi, celor cîţiva scriitori care-i cîştigaseră simpatia. 600 de pagini de epistole sînt o operă în sine şi, o spun din capul locului, una absolut extraordinară. Căci scrisorile lui Emil Brumaru, scrise între anii 1968-1981, sînt partea nevăzută a planetei sale poetice şi, deci, parte esenţială din ea.

Scrise, uneori, zilnic şi, de cele mai multe ori, fără a primi răspuns, epistolele alcătuiesc, de fapt, un adevărat jurnal afectiv şi esenţializat avînd drept destinatari cîţiva privilegiaţi, pe mai mult de jumătate dintre aceştia fără a-i cunoaşte personal sau pe care i-a întîlnit doar de cîteva ori: Lucian Raicu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, Şerban Foarţă, Ilie Constantin, Alex. Ştefănescu, Florin Mugur (în ordinea din sumarul volumului, care nu este şi cea cronologică). De aceea este foarte interesant de urmărit cum, în paralel cu devenirea sa ca scriitor, dar şi în funcţie de destinatar, scrisorile lui Emil Brumaru se schimbă deopotrivă ca tonalitate, vervă şi tematică. Între scrisorile expediate lui Leonid Dimov în perioada 1968-1972 (pe cînd poetul de 30 de ani încă nu debutase şi locuia, ca medic şi alături de prima soţie, în Dolhasca) şi cele trimise, spre sfîrşitul anilor ’70 şi în 1980, lui Lucian Raicu sau Florin Mugur (cînd poetul îşi publicase primele cărţi, locuia la Iaşi, izgonit din paradisul luminii de la Dolhasca, divorţase, devenise tată şi avea probleme de sănătate), între aceste două perioade epistolare se întîmplase chiar opera. Lui Leonid Dimov îi scrie un Emil Brumaru copilăros, ludic, voios, efervescent şi inspirat, preocupat de apariţiile sale în reviste şi de lumea literară, pe cînd scrisorile către Lucian Raicu sînt ale unui scriitor în hiatus, devenit mare cititor de literatură rusă, iar în cele expediate lui Florin Mugur găsim un Emil Brumaru nostalgic (după perioada în care putea scrie poezie) şi cam bolnav, consemnîndu-şi neputinţele creatoare (după şase cărţi de poezie ce-l consacraseră) laolaltă cu dezamăgirile şi tristeţile unui Iaşi provincial, cu neplăcerile divorţului şi partajului sau rutina gospodăritului singur, dar şi cu dragostea faţă de fetiţa lui de numai cîţiva ani, personajul cel mai vesel şi mai luminos al acestor scrisori.

Retras în micul său bîrlog/paradis domestic – precum Robinson pe insulă, personaj din care face un alter-ego simbolic – dominat de tabietul cafelei băute dintr-o cană de teracotă, urmat de cel al cititului şi al scrisului cu un pix Parker pe hîrtii poroase şi colorate, punctat de o anume rutină a gesturilor, obiectelor casnice şi zgomotelor străzii, Emil Brumaru îşi scrie şi trimite scrisorile la care, de obicei, nu primeşte răspuns, într-un ritual deopotrivă al singurătăţii şi prieteniei, al amintirilor şi fanteziei, al nostalgiei şi lamentaţiei, al reflecţiilor şi al excitaţiei simţurilor. Inutil să vorbesc despre calitatea literară a acestor scrisori pline de umor, fantezie şi senzualitate, nenumărate epistole sînt adevărate poeme în proză unde acest mare poet al luminii face, rînd pe rînd, figură de romantic, oniric, suprarealist, fantezist, evazionist şi chiar fetişist, pomologist sau, fireşte, lindicolog. M-aş opri mai degrabă la activitatea de cititor zi-lumină a poetului pasionat pînă la obsesie de literatura rusă, citind şi recitind necontenit, cu mare simţ al nuanţelor şi detaliilor, zeci de volume din „Dosto“ şi Tolstoi („Tolstoi şi Dostoievski sînt un autor cu două pseudonime“), Cehov, Turgheniev, Gogol, Proust („fraza lui capricioasă, dar exactă, fragilă, dar neîntreruptă ca o vastă coroană de mărar“), Eminescu, Blecher („Dumnezeul nostru neştiut!“), Radu Petrescu („s-ar putea ca jurnalul să fie opera lui capitală“), M.H. Simionescu, 1001 de nopţi, opere complete ale clasicilor români, volume de critică literară, dar şi de bucate, cărţi de botanică sau manuale de popularizare a ştiinţei. De altfel, dincolo de nenumărate citate şi de sugestii de lectură formidabile („Ar trebui scris un studiu amplu, exhaustiv, despre toţi pereţii din marea literatură!“), comentariile din scrisorile trimise lui Lucian Raicu sînt de un farmec aparte: „Ce chiloţi o fi purtînd Nastasia Filippovna? Oare între Vera, fiica lui Lebedev, şi Mîşkin n-a existat nimic? Sînt indicii, stimate domn, sînt indicii! Ippolit se branla? Tot ce-i posibil, febra mică a tuberculoşilor dă o stare continuă de excitaţie şi el, săracul, se pare c-a murit virgin, cu gîndul la cracii Aglaiei! Ce s-o fi întîmplat, exact, între Rogojin şi Nastasa Filippovna, înainte ca acesta s-o penetreze, sub ţîţa stîngă, cu cuţitul? S-au futut ei, sau nu? Esenţial de ştiut, vă asigur, absolut esenţial!“. La un moment dat îi „scapă“ şi o reflecţie asupra propriei literaturi văzută uneori, în mod nedrept, minoră: „E minunat să priveşti o pietricică, un zid, un stîlp de lemn, un gard, crăpăturile unui perete văruit, o pată de păcură căzută pe suprafaţa unei mici bălţi, pe trotuar. Sînt nesfîrşite bucurii (după cum sînt nesfîrşite primejdii, vorba lui M.H.S.). De ce nu le-am gusta, nu le-am consuma? De ce ar trebui să fim mereu geniali, vizionari, poeţi majori, profunzi? Să fim aşa cum sîntem. Să ni se pară un dar ceresc o ceapă frumoasă, ovală, ceapă de apă. Să vină apoi un critic şi să spună: elogiul banalului! Banal să fie un dulap? Banal să fie mărarul? După cum nu am înţeles niciodată noţiunile abstracte, tot aşa cana, bulionul etc. mi s-au părut fragede enigme, ceva parcă stătea dincolo de ele. Dar nu pricepeam ce. Desfid pe oricine că ştie să-mi spună ce-i o cratiţă.“

Ce surprinde cu precădere astăzi, şi chiar înduioşează, în scrisorile lui Emil Brumaru este importanţa de altădată a criticilor în viaţa scriitorilor şi respectul faţă de ei; zbaterea şi dificultatea de a publica în reviste şi, mai ales, de a scoate cărţi la edituri; felul în care se citeau şi se ajutau scriitorii între ei; cum îşi trimiteau reviste şi cărţi prin poştă (căci nu se găseau prin librării); cum îşi luau interviuri prin scrisori de-a lungul unei corespondenţe de cîteva luni; ce le lipsea (cafeaua sau pasta de pix) etc. Dar dincolo de toate aceste mărci ale timpului (inclusiv cenzura căreia poetul îi face cu ochiul într-o scrisoare către Lucian Raicu), vreau să remarc în mod special nu doar dragostea cu care le scrie unor Dimov, Florin Mugur sau Şerban Foarţă („De ce nu ne-am cunoscut pînă acum? Dar noi ne cunoaştem, Şerbane! Numai că tu eşti cam scorţos cînd eşti treaz. Iar cînd eşti beat, sînt eu cretin!“), dar şi dragostea pe care o arată (pentru Mircea Dinescu, spre exemplu), o răspîndesc sau o impun scrisorile sale (către Radu Petrescu: „Foarţă trebuie iubit!“ sau către Alex. Ştefănescu: „Aş dori să-l iubiţi pe Radu Petrescu!“). Cum remarcă foarte bine în prefaţă Livius Ciocârlie, Emil Brumaru nu e nici megaloman, nici egocentric, e plin de iubire şi are un cult la fel de mare pentru prietenie, cît are pentru poezie. Aceste pagini sentimentale sînt la fel de emoţionante precum cele despre nesiguranţa şi neputinţa poeziei sau despre frica de boală şi de îmbătrînire, pasaje care aduc în scrisori tot umanul din spatele scrisului. În rest, mii de versuri risipite („sfîrîitul minuscul al luminii pe obiecte“, „comerţul clandestin de gesturi inconştiente“, „sufletul meu avid de zgomote mici“, „rîmele ca nişte sîrme degradate“, „un miros indescriptibil de depărtări de neatins“, „tristeţe umedă ca o ceaţă“, „scrumul cade, în movile mici, pe sînii ei talentaţi“, „ea ascultă cu pizda smerită“), sute de notaţii şi de intuiţii, de comentarii şi de formulări memorabile. Plus atîtea altele pe care nu mai am spaţiu să le discut, nici măcar să le remarc. Ce mai, scrisorile lui Emil Brumaru sînt o capodoperă!  

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Experiența nefericită a unui român într-un paradis turistic din Caraibe. „S-a mai întâmplat să nu apară sub nicio formă ”
Un român a povestit experiența neplăcută prin care a trecut în Bahamas, unul dintre paradisurile turistice din Caraibe. Practic, aceasta i-a pus în pericol întreg sejurul.
image
Dilema masculină: cu sau fără maiou pe sub cămașă. Ce spune creatoarea de modă Adina Buzatu VIDEO
Aceasta este întrebarea care îi macină pe bărbați, mai ales în sezonul cald. Designerul Adina Buzatu spune că obiectul vestimentar este necesar mai ales atunci când bărbații transpiră excesiv, pentru că absoarbe umiditatea.
image
Ce împiedică România să devină o forță regională. Expert român din SUA: „Avem și o problemă de feudalism local”
Expertul în securitate Marius Ghincea, lector la Syracuse University (SUA), explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce-i lipsește României pentru a-și putea asigura securitatea și pentru a fi o forță de luat în calcul în regiune. El consideră că o piedică este „feudalismul local”.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.