Cyborg

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Cyborg jpeg

● Cosmopolis (Canada, 2012), de David Cronenberg.

Adaptat de David Cronenberg după romanul omonim (din 2003) al lui Don DeLillo, Cosmopolis (care nu va rula la noi, dar va fi proiectat în cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest) e o punere în scenă foarte stilizată a apocalipsei capitalismului. Schiţat în două vorbe, arcul narativ sună cît se poate de clasic – un tînăr rechin financiar se autodezintegrează, mai mult sau mai puţin voluntar, pe durata a 24 de ore –, dar tratarea aduce mai mult a performance art decît a dramaturgie tradiţională. Protagonistul îşi petrece o bună parte din timp în limuzina sa, care se degradează odată cu el – autodezintegrarea este aici şi dezintegrare auto, tot aşa cum, în Crash (1996) al lui Cronenberg (nici o legătură cu al lui Paul Haggis, din 2005), autoerotismul era o (şi) mutaţie survenită erotismului în era coliziunilor pe autostradă.

De la Videodrome (1983) la eXistenZ (1999), trecînd prin Musca (1986) şi Crash, filmografia lui Cronenberg se constituie într-un inventar al posibilităţilor de hibridizare între biologie şi tehnologie, iar Cosmopolis e, în parte, un portret al cybercapitalistului ca cyborg. Arborînd iniţial o faţă de piatră şi o ţinută – costum negru şi ochelari de soare – ca a agentului Smith din Matrix, protagonistul (Robert Pattinson) e una cu limuzina sa – în ea copulează şi excretează, în ea îşi primeşte doctorul şi diverşii consultanţi pe domenii precum finanţele (Emily Hampshire), artele (Juliette Binoche) sau teoria postmodernităţii (Samantha Morton). Ca şi în roman, aproape toate personajele (inclusiv bodyguard-ul) vorbesc în proză lirico-eseistică; sînt cu toţii mici barzi baudrillarzi ai futuropolisului. Caracterul nenatural al vorbirii lor e potenţat de sistemul de izolare fonică (sau „proustizare“, cum îi zice protagonistul) al limuzinei, dar designul de sunet al filmului e aproape la fel de epurat şi în secvenţele plasate în baruri sau pe străzi – în pofida faptului că acestea din urmă roiesc de demonstranţi, de autoincendiatori şi de profeţi ai apocalipsei. Consultanta în probleme de teorie spune despre acţiunile acestora că sînt doar cópii, citate, teatru de stradă, iar regia lui Cronenberg susţine această afirmaţie prin mizanscena apăsat teatrală de care au parte episoadele respective, prin suplimentul de artificialitate pe care li-l conferă faptul că se derulează dincolo de geamurile limuzinei insonorizate (ca nişte fragmente de film pe un ecran sau ca fundalurile vizibil-false ale multor secvenţe hitchcockiene plasate în maşini), prin distribuirea oraşului Toronto în rolul oraşului New York şi prin ecourile marxiste, respectiv bakuniniste, prezente atît în lozincile demonstranţilor („O stafie bîntuie prin lume...“), cît şi în reflecţiile cu voce tare ale protagonistului („Impulsul distructiv e un impuls creativ“).

Limuzina poate fi văzută foarte bine ca o metaforă a impulsului thanatic (sau, în formularea criticului J. Hoberman, ca o literalizare a noţiunii anglo-saxone de death drive) care-l mînă pe protagonist, în acea zi, să se deplaseze personal la o anumită frizerie din cartierul copilăriei sale (în timp ce-şi pariază averea pe prăbuşirea yuan-ului chinez), dar expediţia lui e cu siguranţă şi o expediţie în căutarea propriei autenticităţi pierdute. Frizerul, care obişnuia să-l tundă şi pe tatăl lui, e o apariţie cîtuşi de puţin cyborgiană, cu mustaţă albă şi chelie, iar cartierul în care locuieşte pare uitat de timp (şi, în mare parte, abandonat de oameni); pe drumul lui într-acolo, cyborgul dă cîteva semne de emoţie – cele mai clare fiind lacrimile vărsate la vestea morţii unui rapper. După cum observa criticul literar James Wood, romanul lui DeLillo, aşa post-orice cum se vrea, are un miez sentimental-tradiţional, după modelul unei nuvele precum Trăieşte clipa a lui Saul Bellow, al cărei protagonist se ruina şi el la bursă, tot pe durata unei singure zile, şi în cele din urmă îşi salva umanitatea. Filmul lui Cronenberg operează mai degrabă la confluenţa altor două moşteniri literare, una mai nesentimentală ca alta: a lui Brecht şi a lui Beckett. După atîtea strategii de distanţare emoţională a spectatorului, izbucnirea lăcrămoasă a protagonistului funcţionează mai puţin ca un moment „uman“ şi mai mult ca (încă) un moment de teatru al absurdului şi al grotescului, ca episodul de mai devreme, în care protagonistul şi una dintre consilierele lui se priveau în ochi unul pe altul, tot mai excitaţi, în timp ce el, poziţionat în patru labe, se supunea unui control la prostată. Astea fiind zise, teatrul lui Cronenberg îşi cam epuizează ideile regizorale spectaculoase pînă la intrarea în ultimul act – un lung dialog între capitalist şi „omul din subterană“ (Paul Giamatti). Iar unele dintre ideile – dintre conceptele – respective sînt şi ele, în felul lor, de modă destul de veche, cum ar fi aceea de a-l portretiza pe capitalist nu doar ca cyborg, ci şi ca vampir. Distribuirea lui Pattinson (cunoscut din seria Twilight) asigură prin ea însăşi o bucată din acest subtext, care e întărit prin machiaj şi prin scenografie – interiorul limuzinei nu sugerează doar o navă spaţială, ci uneori şi o criptă, ca şi restaurantul pustiu în care vampirul se desparte de zombificata lui soţie.

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.