"Secretul e să fii foarte atent la realitatea înconjurătoare" - interviu cu actorul şi profesorul Adrian TITIENI

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
"Secretul e să fii foarte atent la realitatea înconjurătoare"   interviu cu actorul şi profesorul Adrian TITIENI jpeg

E genul de actor care atrage atenţia întîi printr-un fel aparte de căldură, ca apoi să te cucerească şi să mergi cu el pînă la capăt, indiferent ce personaj joacă. L-am văzut în roluri mai mici sau mai mari şi în toate filmele semnate de Adrian Sitaru. În Domestic, cel mai nou lungmetraj al lui Sitaru, ne vom reîntîlni cu Adrian Titieni, care joacă alături de Ioana Flora, Clara Vodă, Gigi Ifrim.

Predaţi de mulţi ani la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. Acum sînteţi şi rector. Boom-ul în ultimul deceniu al filmului românesc a influenţat în vreun fel şcoala românească de film?

Vreau să cred că boom-ul cinematografic a influenţat toată viaţa noastră socială şi artistică. În universitate (cu cele două ramuri ale sale, filmul şi teatrul) există o emulaţie, atît printre studenţi, cît şi printre profesori, căci cinematografia românească a devenit un ambasador vizibil pentru cultura noastră. Aceşti oameni entuziaşti (regizori, operatori, scenografi, scenarişti şi actori), care provin în mare parte din şcoala noastră, au fost legitimaţi de foruri internaţionale, de necontestat. Pentru profesioniştii noştri, Europa şi mapamondul au devenit o scenă de desfăşurare a acţiunii. Nu mai sîntem o Românie mică în care să excelăm între noi.

Pe lîngă cariera didactică, aveţi o carieră actoricească în teatru şi film. Sînt abordări diferite sau complementare?

E o dezbatere lungă. Fără îndoială că există diferenţe între teatru şi film. Teatrul se întîmplă aici şi acum cu toată doza de încărcătură a prezentului. La film, lucrurile stau puţin altfel. Surprinzi clipa de inspiraţie. Dar dincolo de acest aspect, şcoala românească de film a crescut datorită unor regizori generoşi, inteligenţi, care au ştiut să spună un mare nu, care au încercat altfel. Şi asta a creat mici animozităţi, a pus stop unor deprinderi şi acum avem oameni care au înţeles fenomenul şi încearcă să-l propage. A face film în stilul actual nu e un lucru simplu. Şcoala americană de film e departe de noi. Am avut film bun, reprezentativ, dar abordat într-o anumită cheie.

N-aş vrea să supăr pe nimeni, dar cred că, odată cu Cristi Puiu, relaţia actorului cu ceea ce înseamnă cinematografie, film, s-a schimbat în bine. Sigur că există foarte multe concluzii şi un folclor nenecesar în legătură cu estetica minimalistă. Nu e vorba despre asta, ci despre o abordare care să poată transfera convenţia într-o realitate psihologică credibilă. Cu alte cuvinte, există diferenţe între şcoala de teatru şi cea de film, încercăm să creăm cadrul formal pentru actoria de teatru şi cea de film. Şi sperăm că o să avem şi profesioniştii care să ne ajute să facem aceste lucruri.

Care a fost primul dumneavoastră rol în cinema? Ce vă amintiţi din această experienţă?

Pas în doi, Dan Piţa, 1984. Rolul Dodo. Era realmente primul meu film şi întîlneam personalitatea unui regizor de care doar auzisem. Eram coleg cu actori mari, a fost un tip de experienţă „prima dată“. Şi despre aceste experienţe nu ştii cît de corect le poţi evalua. Am stat la filmare mult mai multe zile decît am filmat, se formase o echipă, încercam să fiu la înălţimea aşteptărilor, nu prea aveam busolă. A fost interesant, am amintiri puternice şi vii şi acum, după aproape 30 de ani. Am colaborat foarte bine cu colegii mei, cu Dan Piţa, dar era altfel. Nici măcar n-aş putea spune cum se califică acest „altfel“, pentru că percepeam o lume cu mintea unui tînăr de 20 de ani, fără nici un fel de criterii profesionale, pur şi simplu eram aruncat în această apă care se numea film. Fericirea a fost că, totuşi, Dan Piţa făcea filme altfel, eram într-o altă ecuaţie decît ce însemna film ideologic, pe linie. El a fost un regizor care întotdeauna a încercat să pună dincolo de aparenţe esenţe pe care şi le dorea a fi percepute de către receptor.

Ce aţi învăţat de la aceste întîlniri?

Fiecare întîlnire e esenţială. Şi poate chiar întîlnirea cu acelaşi om în condiţii şi circumstanţe diferite te mai învaţă ceva în măsura în care eşti dispus să faci asta, şi eu sînt. Fericita întîlnire e cu Adrian Sitaru. El e un regizor care, din perspectiva bunului-simţ, a normalităţii, a raţionalităţii, lucrează impecabil cu actorul. Îţi creează o atmosferă unde libertatea (şi nu neapărat libertinajul) tău de creaţie în sens e respectată. E o adevărată bucurie să lucrez cu el.

Sigur că ecuaţia cea mai delicată între actor şi regizor e că trebuie să te laşi cu toată încrederea pe mîna lui. Fiind înăuntru, nu ai reper, şi atunci regizorul e cel care îţi spune pînă aici, asta da, asta nu. Nu de puţine ori se întîmplă ca instinctul tău, „inspiraţia“ ta să te ducă pe un drum cu totul şi cu totul greşit şi atunci regizorul te temperează. Pentru mine, întîlnirea cu Sitaru e specială pentru că el îţi lasă libertatea de a veni cu soluţiile tale creative la ceea ce el a gîndit aprioric. Dacă punem în ecuaţie tot ceea ce înseamnă reprezentare, imaginaţie, fantezie a regizorului pe care actorul trebuie s-o întruchipeze, e grav. Dacă îi laşi şi actorului dreptul de a participa la actul tău de creaţie e interesant. Şi cred că aici ar fi juxta relaţie dintre regizor şi actor. Colaborare, cooperare, discuţie cu argumente şi încercări sub semnul aceleiaşi idei, pentru că şi celălalt contează (şi mă gîndesc la actor). Şi contează în ecuaţia unei confortabile relaţii de a fi creativ.

V-am văzut în toate filmele lui Adrian Sitaru (lungmetraje şi scurtmetraje). În 2012, aţi cîştigat Premiul pentru cel mai bun actor într-ul rol secundar la Gala Premiilor Gopo pentru rolul din filmul Din dragoste cu cele mai bune intenţii. O să vă reîntîlnim şi în Domestic anul acesta. Sînteţi un fel de actor fetiş pentru acest regizor. Mai daţi probe, sau deja scrie scenariile cu gîndul la dvs.?

Nu ştiu ce ar trebui să răspund. Probe n-am mai dat. E plăcut, e măgulitor, sper să rămînem în aceeaşi ecuaţie. În afară de situaţia cînd nu mă pot regăsi printre caracterele filmelor pe care el le gîndeşte.

Ce fel de rol faceţi în Domestic? Seamănă cu cel din scurtmetrajul Colivia?

Relaţiile noastre umane pot fi într-un fel sau altul concertate de relaţiile cu animăluţele pe care le avem în jurul nostru. Despre rol pot să spun că e altceva decît cel pe care îl fac în scurtmetrajul Colivia. E şi altă distribuţie. Nu mă simt la fel de confortabil aşa cum eram cu rolul din Colivia, dar sper că nu mă compromit.

Bănuiesc că studenţii vă întreabă care sînt secretele unui bun actor? Aveţi un îndreptar după care vă ghidaţi?

Orice fel de experienţă de viaţă trebuie întîmpinată cu prezenţă şi atenţie. Şi nimeni nu poate fi în locul tău, oricîte sfaturi ai cere. Secretul în această profesie e să fii foarte atent la realitatea înconjurătoare. Dacă eşti închis, nereceptiv, obsedat şi cu un punct de concentare la ceea ce vrei să demonstrezi, nu-ţi iese. Sau poate să-ţi iasă, dar e ca diferenţa dintre două mere: unul e ceară curată, celălalt, chiar dacă are un viermişor, se poate mînca. Nu ştiu dacă e un secret, dar ştiinţa de a te pune în concret, aici şi acum, e foarte importantă. De multe ori uităm acest amănunt şi sîntem fiecare cu monologul său. Eu în asta cred: că adevărul meu e în celălalt şi lumea nu trebuie să fie atentă la mine, ci eu să fiu atent la lume. Dificultatea mare e că această profesie se derulează sub incidenţa atenţiei celorlalţi. E cumva inhibant să ştii că tot ce faci va fi judecat, analizat, criticat. Toţi vrem să ne păstrăm condiţia de oameni deştepţi, frumoşi, cu o minima moralia asumată. Obsesiva idee că fac ceva pentru ca cel de acolo să-mi recunoască aşa-zisele merite pe care de multe ori nu le am, e grav. Actorul asta face – dacă reuşeşte să schimbe povestea şi să rezolve chestiunile care apar în imediat, acolo, în faţa camerei se vede bine.

Vreau să cred că sînt ghid pentru studenţii mei, în sensul în care pot să-i fac să evite drumurile închise sau eşecurile nenecesare.

a consemnat Ana Maria SANDU 

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.