"Secretul e să fii foarte atent la realitatea înconjurătoare" - interviu cu actorul şi profesorul Adrian TITIENI

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
"Secretul e să fii foarte atent la realitatea înconjurătoare"   interviu cu actorul şi profesorul Adrian TITIENI jpeg

E genul de actor care atrage atenţia întîi printr-un fel aparte de căldură, ca apoi să te cucerească şi să mergi cu el pînă la capăt, indiferent ce personaj joacă. L-am văzut în roluri mai mici sau mai mari şi în toate filmele semnate de Adrian Sitaru. În Domestic, cel mai nou lungmetraj al lui Sitaru, ne vom reîntîlni cu Adrian Titieni, care joacă alături de Ioana Flora, Clara Vodă, Gigi Ifrim.

Predaţi de mulţi ani la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. Acum sînteţi şi rector. Boom-ul în ultimul deceniu al filmului românesc a influenţat în vreun fel şcoala românească de film?

Vreau să cred că boom-ul cinematografic a influenţat toată viaţa noastră socială şi artistică. În universitate (cu cele două ramuri ale sale, filmul şi teatrul) există o emulaţie, atît printre studenţi, cît şi printre profesori, căci cinematografia românească a devenit un ambasador vizibil pentru cultura noastră. Aceşti oameni entuziaşti (regizori, operatori, scenografi, scenarişti şi actori), care provin în mare parte din şcoala noastră, au fost legitimaţi de foruri internaţionale, de necontestat. Pentru profesioniştii noştri, Europa şi mapamondul au devenit o scenă de desfăşurare a acţiunii. Nu mai sîntem o Românie mică în care să excelăm între noi.

Pe lîngă cariera didactică, aveţi o carieră actoricească în teatru şi film. Sînt abordări diferite sau complementare?

E o dezbatere lungă. Fără îndoială că există diferenţe între teatru şi film. Teatrul se întîmplă aici şi acum cu toată doza de încărcătură a prezentului. La film, lucrurile stau puţin altfel. Surprinzi clipa de inspiraţie. Dar dincolo de acest aspect, şcoala românească de film a crescut datorită unor regizori generoşi, inteligenţi, care au ştiut să spună un mare nu, care au încercat altfel. Şi asta a creat mici animozităţi, a pus stop unor deprinderi şi acum avem oameni care au înţeles fenomenul şi încearcă să-l propage. A face film în stilul actual nu e un lucru simplu. Şcoala americană de film e departe de noi. Am avut film bun, reprezentativ, dar abordat într-o anumită cheie.

N-aş vrea să supăr pe nimeni, dar cred că, odată cu Cristi Puiu, relaţia actorului cu ceea ce înseamnă cinematografie, film, s-a schimbat în bine. Sigur că există foarte multe concluzii şi un folclor nenecesar în legătură cu estetica minimalistă. Nu e vorba despre asta, ci despre o abordare care să poată transfera convenţia într-o realitate psihologică credibilă. Cu alte cuvinte, există diferenţe între şcoala de teatru şi cea de film, încercăm să creăm cadrul formal pentru actoria de teatru şi cea de film. Şi sperăm că o să avem şi profesioniştii care să ne ajute să facem aceste lucruri.

Care a fost primul dumneavoastră rol în cinema? Ce vă amintiţi din această experienţă?

Pas în doi, Dan Piţa, 1984. Rolul Dodo. Era realmente primul meu film şi întîlneam personalitatea unui regizor de care doar auzisem. Eram coleg cu actori mari, a fost un tip de experienţă „prima dată“. Şi despre aceste experienţe nu ştii cît de corect le poţi evalua. Am stat la filmare mult mai multe zile decît am filmat, se formase o echipă, încercam să fiu la înălţimea aşteptărilor, nu prea aveam busolă. A fost interesant, am amintiri puternice şi vii şi acum, după aproape 30 de ani. Am colaborat foarte bine cu colegii mei, cu Dan Piţa, dar era altfel. Nici măcar n-aş putea spune cum se califică acest „altfel“, pentru că percepeam o lume cu mintea unui tînăr de 20 de ani, fără nici un fel de criterii profesionale, pur şi simplu eram aruncat în această apă care se numea film. Fericirea a fost că, totuşi, Dan Piţa făcea filme altfel, eram într-o altă ecuaţie decît ce însemna film ideologic, pe linie. El a fost un regizor care întotdeauna a încercat să pună dincolo de aparenţe esenţe pe care şi le dorea a fi percepute de către receptor.

Ce aţi învăţat de la aceste întîlniri?

Fiecare întîlnire e esenţială. Şi poate chiar întîlnirea cu acelaşi om în condiţii şi circumstanţe diferite te mai învaţă ceva în măsura în care eşti dispus să faci asta, şi eu sînt. Fericita întîlnire e cu Adrian Sitaru. El e un regizor care, din perspectiva bunului-simţ, a normalităţii, a raţionalităţii, lucrează impecabil cu actorul. Îţi creează o atmosferă unde libertatea (şi nu neapărat libertinajul) tău de creaţie în sens e respectată. E o adevărată bucurie să lucrez cu el.

Sigur că ecuaţia cea mai delicată între actor şi regizor e că trebuie să te laşi cu toată încrederea pe mîna lui. Fiind înăuntru, nu ai reper, şi atunci regizorul e cel care îţi spune pînă aici, asta da, asta nu. Nu de puţine ori se întîmplă ca instinctul tău, „inspiraţia“ ta să te ducă pe un drum cu totul şi cu totul greşit şi atunci regizorul te temperează. Pentru mine, întîlnirea cu Sitaru e specială pentru că el îţi lasă libertatea de a veni cu soluţiile tale creative la ceea ce el a gîndit aprioric. Dacă punem în ecuaţie tot ceea ce înseamnă reprezentare, imaginaţie, fantezie a regizorului pe care actorul trebuie s-o întruchipeze, e grav. Dacă îi laşi şi actorului dreptul de a participa la actul tău de creaţie e interesant. Şi cred că aici ar fi juxta relaţie dintre regizor şi actor. Colaborare, cooperare, discuţie cu argumente şi încercări sub semnul aceleiaşi idei, pentru că şi celălalt contează (şi mă gîndesc la actor). Şi contează în ecuaţia unei confortabile relaţii de a fi creativ.

V-am văzut în toate filmele lui Adrian Sitaru (lungmetraje şi scurtmetraje). În 2012, aţi cîştigat Premiul pentru cel mai bun actor într-ul rol secundar la Gala Premiilor Gopo pentru rolul din filmul Din dragoste cu cele mai bune intenţii. O să vă reîntîlnim şi în Domestic anul acesta. Sînteţi un fel de actor fetiş pentru acest regizor. Mai daţi probe, sau deja scrie scenariile cu gîndul la dvs.?

Nu ştiu ce ar trebui să răspund. Probe n-am mai dat. E plăcut, e măgulitor, sper să rămînem în aceeaşi ecuaţie. În afară de situaţia cînd nu mă pot regăsi printre caracterele filmelor pe care el le gîndeşte.

Ce fel de rol faceţi în Domestic? Seamănă cu cel din scurtmetrajul Colivia?

Relaţiile noastre umane pot fi într-un fel sau altul concertate de relaţiile cu animăluţele pe care le avem în jurul nostru. Despre rol pot să spun că e altceva decît cel pe care îl fac în scurtmetrajul Colivia. E şi altă distribuţie. Nu mă simt la fel de confortabil aşa cum eram cu rolul din Colivia, dar sper că nu mă compromit.

Bănuiesc că studenţii vă întreabă care sînt secretele unui bun actor? Aveţi un îndreptar după care vă ghidaţi?

Orice fel de experienţă de viaţă trebuie întîmpinată cu prezenţă şi atenţie. Şi nimeni nu poate fi în locul tău, oricîte sfaturi ai cere. Secretul în această profesie e să fii foarte atent la realitatea înconjurătoare. Dacă eşti închis, nereceptiv, obsedat şi cu un punct de concentare la ceea ce vrei să demonstrezi, nu-ţi iese. Sau poate să-ţi iasă, dar e ca diferenţa dintre două mere: unul e ceară curată, celălalt, chiar dacă are un viermişor, se poate mînca. Nu ştiu dacă e un secret, dar ştiinţa de a te pune în concret, aici şi acum, e foarte importantă. De multe ori uităm acest amănunt şi sîntem fiecare cu monologul său. Eu în asta cred: că adevărul meu e în celălalt şi lumea nu trebuie să fie atentă la mine, ci eu să fiu atent la lume. Dificultatea mare e că această profesie se derulează sub incidenţa atenţiei celorlalţi. E cumva inhibant să ştii că tot ce faci va fi judecat, analizat, criticat. Toţi vrem să ne păstrăm condiţia de oameni deştepţi, frumoşi, cu o minima moralia asumată. Obsesiva idee că fac ceva pentru ca cel de acolo să-mi recunoască aşa-zisele merite pe care de multe ori nu le am, e grav. Actorul asta face – dacă reuşeşte să schimbe povestea şi să rezolve chestiunile care apar în imediat, acolo, în faţa camerei se vede bine.

Vreau să cred că sînt ghid pentru studenţii mei, în sensul în care pot să-i fac să evite drumurile închise sau eşecurile nenecesare.

a consemnat Ana Maria SANDU 

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.