1917

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
1917 jpeg

- o expoziţie la Centre Pompidou Metz -

Nu puteam rata această expoziţie unică despre un an de cumpănă al lumii, 1917... anul ce a schimbat faţa Europei şi apoi cea a planetei. La Metz, în noul local al Centrului Georges Pompidou, s-au reunit opere şi documente, s-au reamintit date şi conflicte. Francezii descopereau 1917, eu îl ştiam căci îi port adînc însemnele de neuitat, însemnele Revoluţiei din Octombrie cînd Rusia s-a schimbat la faţă, cînd Palatul de Iarnă al ţarului a fost cucerit de bolşevici, cînd Lenin a devenit noul stăpîn, asemeni unui Lopahin ce se întrona pe a şasea parte din teritoriul lumii.

În trenul spre Metz, mi-am amintit o istorie semnificativă: la Zürich, tinerii avangardişti se reuneau în sălile Cabaretului Voltaire pentru a recita poeme, a cînta zgomotos, a trage cu gloanţe în aer şi a bea mult alcool. Primăria oraşului a decis să supravegheze localul şi a plasat în jur poliţişti în uniformă sau în civil. Ei vegheau şi protejau ordinea ameninţată de scandalagiii cabaretului. Însă, la numai cîteva case mai încolo, pe aceeaşi stradă, Lenin plănuia, complota şi organiza întruniri discrete fără ca forţele de securitate eleveţiene să-l suspecteze sau controleze. Nici o pază nu a fost instalată în faţa casei de unde ieşeau şi unde intrau tineri revoluţionari tăcuţi ce pregăteau schimbarea la faţă a lumii. Iată o imagine simbolică: de o parte agitaţia unui cabaret şi de alta muţenia unei conspiraţii. Poliţia s-a înşelat şi nu a evaluat just pericolele. Dar totodată e ceea ce expoziţia va demonstra: explozia avangardei şi cea a revoluţiei sînt contemporane. Fiecare în felul său a afectat radical şi arta, şi istoria. Poli indisociabili ai unei contradicţii ce va modifica destinul unui Occident complet perturbat de tulburările lui... 1917!

1917 e totodată anul în care echilibrul forţelor în conflict va fi destabilizat, anul în care Statele Unite ale Americii se angajează de partea aliaţilor dînd o dimensiune mondială războiului, dar totodată demonstrînd că emigranţii care constituiau tînăra naţiune eteroclită de peste ocean nu rămîneau indiferenţi la soarta continentului părăsit. Expoziţia insistă asupra acestei mutaţii, desori uitată. Ea e importantă căci, pe de altă parte, azi e confirmată teoria amabasadorului Franţei la St. Petersburg, un nobil Paleolog, conform căreia Germania va facilita revenirea lui Lenin în Rusia, într-un vagon blindat ce a traversat Europa din Elveţia pînă în nord, cu preţul declanşării unui conflict interior şi retragerii imperiului ţarist din conflict. Lenin îşi va respecta angajamentele şi va semna pacea de la Brest-Litovsk care confirmă strategia germană. Rusia iese din război şi America intră. 1917 – an de răscruce!

Expoziţia interesează nu doar pe plan informativ, ci şi pentru întrebarea pe care o formulează: cum se poate face artă pe vreme de război? Cum să te situezi pe fond de dramă a distrugerii sau de încredere în perspectiva unei reconstrucţii? Varietatea răspunsurilor uimeşte prin caracterul său disparat demonstrînd cît de neprevăzută e relaţia ce se instaurează între istoria colectivă şi implicaţia subiectivă. Nici o majoritate nu se impune, opţiunile diferă şi descopăr că ele se definesc printr-un singur element care le e comun: excesul! Toate operele descriptive în sensul picturii de atelier şochează prin inadaptarea la tensiunea evenimentelor, prin supunerea la coduri vechi lipsite de impact, prin absenţa de rezonanţă. Opere vetuste la ceasul violent al unei distrugeri colective, opere care-mi amintesc această frază extraordinară din Apocalips: „Te vomit nu pentru că eşti rece sau cald, ci pentru ca eşti călduţ“. Şi eu, azi, văzîndu-le, resimt aceeaşi repulsie. Artă la adăpost, în sensul indiferenţei, artă fără risc, artă a protejării de sine.

În această expoziţie colosală, genială, pasionantă e opoziţia între două tendinţe extreme, polemice şi periculoase. Pe de o parte artiştii, îndeosebi nemţi, care de la Otto Dix la Kirchner şi alţii ne confruntă cu ororile războiului, într-o viziune infernală sau caricaturală ce desfigurează chipurile, întunecă paleta, cultivă strigătul, patetic şi schimonosit. Omul devine o pradă rănită pînă la sînge şi os sub impactul războiului. Noaptea cade peste o Europă traumatizată şi Germania îi e centrul tragic. Arta mărturiseşte, cu preţul durerii artiştilor, al sinuciderii morale, al grotescului insuportabil ceea ce politica a făcut din om: un animal sfîşiat. Artă a dezastrului!

Pe de altă parte se desenează un mod opus de a reacţiona, căci, de la Kandinsky la Léger sau Brâncuşi, avangarda pe care o personifică se prezintă ca o manieră de rezistenţă, ca un refuz de a capitula în faţa cataclismului. De astă dată, artistul se refugiază în culori şi forme furnizînd o lecţie de încredere în om pe fondul convingerii că, odată sfîrşit războiul, omul îşi va recîştiga demnitatea şi va asimila arta unei forme de salvare. Expoziţia ne invită să asimilăm această postură unei maniere nicidecum indiferentă la situaţia lumii, ci, dimpotrivă, la fel de intransigentă ca şi cealaltă, tragică, postura artiştilor ce decid să nu se resemnze, să nu admită distrugerea ca destin şi caută să degajeze un orizont de încredere, acela al reconstrucţiei posibile. Nici unul mai laş decît celălalt, nici unul mai curajos: nu contează alegerea, căci „artiştii excesului“ încarnează într-un mod extrem o opţiune apărată pînă la capăt ca semn al unei dorinţe de a nu se capitula. Confirmînd efectele războiului sau, dimpotrivă, refuzîndu-le.

Surpriza acestei vizite provine din importanţa acordată „teatralităţii“. O teatralitate bazată pe practica permanentă a camuflajului – camuflaj de case, de oameni, de obiective militare. Din perspectiva unui asemenea exerciţiu şi nu din aceea unei simulări înşelătoare trebuie înţeles termenul de „teatru al războiului“, de „teatru al operaţiilor“, teatru ca mod de a organiza dialectica între ceea ce se vede şi ceea ce se ascunde. Din anii Primului Război Mondial provine expresia enigmatică des auzită în Franţa: „Pentru a trăi fericiţi, să trăim ascunşi“. Camuflajul protejează, camuflajul înşeală, camuflajul e o punere în scenă. Picasso spunea chiar, cu umorul său de nedepăşit, „dacă vrem să camuflăm un regmentam am putea să-i îmbrăcăm pe toţi în arlechini şi astfel nimeni nu-i va recunoaşte“. Şi, parcă răspunzînd acestei butade, expoziţia se încheie cu celebra, miraculoasa cortină a lui Picasso pentru spectacolul Parade. Cortina cu arlechin şi animale exotice, cortina ce nu e un fundal, cum ani de-a-rîndul am crezut toţi, ci un ecran luminos şi exaltant ce invită să uităm războiul, să regăsim divertismentul ludic ca o forma de uitare dar, alături, descoperim, dimpotrivă, extensia a ceea ce Duchamp numea ready made, obiecte expuse ca atare, concrete şi directe: obuze, gloanţe, puşti. Arlechinul şi cartuşul, iată alternativa lui... 1917.

Aici îmi amintesc cărţile tinereţii: Pădurea spînzuraţilor, Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război, Întunecare... Şi astfel între panorama europeană a dezastrului şi cea, la fel de dramatică, a României, dialogul dureros se leagă. Fiecare ţară, de la Polonia la Cehia sau Ungaria, îşi va avea mărturiile sale. Mărturiile acestor artişti care au trăit atunci, mai grav decît naufragiul ulterior al Titanicului, naufragiul Europei.

1917 – an al unei teribile rupturi între durere exasperată şi speranţa asumată, an în care, de fapt, începe acest „secol scurt“ care a fost secolul XX. El a debutat cu Revoluţia din 1917 şi s-a terminat cu eşecul ei confirmat în 1989!

1989 – iată motivul unei alte expoziţii posibile! O aştept.

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011). 

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.