Frumos e în octombrie la Sibiu - Astra Film Festival 2012, Ediţia a XII-a

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Frumos e în octombrie la Sibiu   Astra Film Festival 2012, Ediţia a XII a jpeg

„Dacă tatăl tău nu-şi mai aminteşte de tine înseamnă că încetează să mai fie tatăl tău?“ apăruse scris pe ecranul negru... Era cea de-a treia zi a Astra Film Festival 2012 – Festivalul Internaţional de Film Documentar, care s-a desfăşurat anul acesta între 15 şi 21 octombrie –, ajunsesem de mai puţin de două ore într-un Sibiu vesel şi însorit şi deja mă refugiasem într-una dintre sălile de cinema.

Timp de aproape patru zile, am „locuit“ în filme. Intram în sala de cinema ca în propria casă, mă aşezam mereu pe un loc ce devenise al meu, iar de acolo porneam, mai departe, în călătorii neînchipuite. Întîia dată am ajuns pînă departe, în America, plonjînd direct în filmul regizorului Rick Minnich...

„Dacă tatăl tău nu-şi mai aminteşte de tine înseamnă că încetează să mai fie tatăl tău?“ se încăpăţîna întrebarea de pe ecran. Curînd însă, a început să ni se desfăşoare în faţa ochilor Forgetting Dad – povestea stranie şi misterioasă a amneziei subite şi de neînţeles care l-a cuprins pe Richard, tatăl lui Minnich, la o săptămînă după un accident de maşină. Era 1990 şi „Noul Richard“, după cum îşi spunea, îi luase locul definitiv „vechiului Richard“, lăsîndu-şi întreaga familie bulversată şi întristată. Prezentat în cadrul sesiunii de masterclass-uri „DocStories Marea Neagră“, Forgetting Dad este descris drept „un film între introspecţie şi investigaţie“, iar proiecţia lui a fost urmată de un open session cu regizorul californian. În timpul discuţiei, menite să-i ajute pe tinerii regizori aspiranţi, dar şi să stabilească un dialog cu publicul, Minnich a susţinut că a găsi starea, nivelul emoţional potrivit, tonul este aproape la fel de important ca stabilirea firului narativ, mai ales în cazul unor poveşti complexe. În acelaşi timp, el a mai subliniat şi că „trebuie să-ţi pui sub semnul întrebării propriul rol şi importanţa ta în film, întrucît fiecare film necesită un anumit timp de implicare“.

Dar era doar primul film într-un lung şir de documentare, astfel că am părăsit America şi am ajuns – poate dintr-o ironie a sorţii – direct în Piaţa Tahrir din Cairo, unde, în filmul-mozaic Back to the Square/Înapoi în piaţă, regizorul Petr Lom a urmărit cinci personaje timp de un an, pornind de la izbucnirea revoltelor şi terminînd cu neregulile şi abuzurile accentuate parcă în Egiptul postrevoluţionar.
A doua zi, mi-am reînceput drumeţia cu forţe proaspete – i-am însoţit pe romii deportaţi în Transnistria, în perioada 1942-1945, în filmul Adevărul despre Holocaust, de Florin Cioabă; apoi, odată cu Kerjäläiselukova/Ajutînd-o pe Mihaela, al Hannei Maylett, am ajuns prin Finlanda, unde o româncă de etnie romă, care a dat naştere unui copil într-o gară, ajunge subiect de reportaj, declanşînd apoi o adevărată confruntare între cerşetorii romi veniţi din România şi unii cetăţeni finlandezi dornici să-i ajute.

După alte cîteva ore, am poposit în Spania, pe La ultima calle/Ultima stradă – unde locuitorii din La Barceloneta luptă pentru cartierul şi pentru strada lor, numită Carrer dels Pescadors, împotriva tuturor celor care, din dorinţa de a marca profund turistic întreaga zonă, ridică imobile moderne cît ai zice „peşte“, nefăcînd altceva decît să distrugă spiritul comunităţii şi farmecul de odinioară al fostului pueblo aflat chiar pe marginea Mediteranei.

De la plajele din Barcelona am revenit în Bucureşti, la bloc, odată cu filmul Charges Communes/Cheltuieli comune. În poveşti împletite iscusit, îi regăsim pe toţi vecinii noştri – băgăreţi sau retraşi, guralivi şi certăreţi sau veşnic împăciuitori. Un film jovial, relaxat, dar cu cîteva momente de o tristeţe sfîşietoare – mi-a rămas în minte cel în care o bătrînă, rememorînd anii comunismului, spunea: „Habar n-aveţi ce înseamnă frica. Să-ţi fie frică să scoţi un cuvînt... Este prima dată cînd vorbesc despre asta; surorii mele şi acum îi este frică...“

În miez de noapte, depărtîndu-mă de viaţa locatarilor din bloc, am dat peste tăcerea din Delta Dunării, descoperindu-i pe minunaţii cai sălbăticiţi de la Letea, în documentarul Gone Wild al lui Dan Curean. Acesta a urmărit animalele vreme de cîţiva ani, realizînd apoi un film în care sălbăticia se îmbină cu maiestuozitatea, un film despre pierderea, dar şi (re)căpătarea inocenţei.

În următoarele zile am revenit însă la realitate: mai întîi am luat Metro-ul/Metroul tînărului regizor brazilian Guilherme Hoffman prin subteranele Parisului, fiind forţată să-i privesc pe oamenii întîlniţi – simpli călători sau conductori de metrou, persoane fără adăpost sau muzicieni – şi să le aflu poveştile, visurile, speranţele, decăderile.

Apoi am ajuns în inima Munţilor Apuseni, în Roşia Montană, Dorf am Abgrund/Roşia Montană, un loc la marginea prăpastiei. Proiecţia a marcat premiera naţională a filmului, avînd loc în prezenţa realizatorilor, dar şi a unei părţi dintre oamenii care se încăpăţînează să-şi apere casele, refuzînd să părăsească multcontroversatul loc. Genericul de final a curs în aplauze prelungite, fapt ce l-a determinat pe regizorul Fabian Daub să afirme: „Nici un alt film al meu nu a fost primit cu astfel de aplauze. Acest lucru dovedeşte, o dată în plus, că subiectul Roşia Montană este unul de actualitate şi că oamenii vor să afle mai multe“. Obiectiv, fără să fie plictisitor; detaşat, fără să fie rece, filmul este echilibrat în prezentarea perspectivelor diferite ale „părţilor“ implicate.

Înainte să mă întorc acasă, am mai făcut însă două opriri: prima a fost în Ucraina, chiar acolo unde a avut loc una dintre cele mai mari catastrofe nucleare ale timpurilor noastre. Filmul Chernobyl Forever/Cernobîl pentru totdeauna, de Alain de Halleux, vine ca un mod de a ne reaminti că, deşi a trecut deja un sfert de veac de la acel dezastru, efectele şi posibilele recidivări ale acestuia ne ameninţă încă.

După zeci de ore de proiecţii, mi-am încheiat călătoria cu însuşi cîştigătorul Marelui Premiu Astra de anul acesta: povestea de dragoste dintre Ilan Schickman, venit din Israel în Cambodgia, şi iubita sa khmeră, relaţie urmărită de regizorul polonez Pawel Kloc în filmul Phnom Penh Lullaby/Cîntec de leagăn din Phnom Penh, pe care Kloc îl schiţează rapid, în cîteva cuvinte, astfel: „Un bărbat întîlneşte o femeie. Estul întîlneşte Vestul. Limba apare ca barieră, nu ca unealtă. E un film despre dragostea care nu poate fi cîştigată, despre singurătate...“

Cui îi (mai) pasă de filmul documentar?

Ei bine, dacă nu-i punem la socoteală pe cei peste 50.000 de spectatori (şi 6000 de copii la secţiunea Astra Film Junior), există cel puţin doi oameni cărora le pasă mult; atît de mult încît, de aproape douăzeci de ani, organizează la Sibiu acest Festival Internaţional de Film Documentar, aflat acum la cea de-a XII-a ediţie şi proaspăt devenit un eveniment anual. Dumitru Budrala (directorul şi „sufletul“ festivalului) şi Csilla Kató (directorul artistic al festivalului) au reuşit să construiască un festival profesionist, cald, prietenos, nepretenţios şi, în acelaşi timp, un festival care şi-a dobîndit recunoaşterea internaţională, prin calitatea filmelor alese spre a fi proiectate, dar şi a invitaţilor (de la cei care susţin masterclass-uri la membrii juriului). Anul acesta, festivalul s-a concentrat mult pe teme ecologice şi sociale, parcă într-o încercare de a ne atrage atenţia asupra lumii în care trăim. De altfel, aproape fiecare film a fost urmat de „întrebări şi răspunsuri“ (Q&A) cu realizatorul filmului, declanşînd un dialog viu cu publicul din sală.

Mai mult, cei care au trecut pe la festivalul de la Sibiu au avut parte şi de concerte şi expoziţii precum „ReciclART“ sau cea de fotografie documentară, „Culoarea fînului: Ţăranii din Maramureş“, semnată de americanca Kathleen Laraia McLaughlin.

Cu toate acestea, după cum recunoaşte şi Dumitru Budrala, în „Cuvîntul înainte“ din catalogul festivalului: „Într-adevăr, e greu de pornit şi de «crescut» un festival de documentar, pentru că filmul documentar nu are, în ochii publicului larg, imaginea strălucitoare a vedetelor defilînd pe covorul roşu, în blitzurile fotografilor. Dar şi documentarul îşi are vedetele lui...“

Esenţial este să înţelegem că nu există o reţetă, uşor de urmat, în realizarea unui film documentar – cu fiecare film vizionat, am descoperit o altă modalitate de a filma/reda/privi realitatea de către un regizor. Fiecare şi-a lăsat amprenta asupra filmului, astfel că documentarele au variat de la unele profund personale la altele realizate cu o obiectivitate aproape clinică. Unii, cu atenţie şi răbdare, nu intervin asupra poveştii, nu „grăbesc“ personajele, sînt neutri, neimplicaţi. Alţii, dimpotrivă, devin prieteni cu protagoniştii, interacţionează cu ei, ba chiar păstrează legătura şi după terminarea filmărilor. Unii filmează vreme de trei, patru sau chiar peste zece ani, alţii termină filmările în trei săptămîni. Pendulînd mereu între subiectiv şi obiectiv, regizorii de film documentar ne poartă alături de ei în lumi diferite, explorînd, căutînd, întrebînd, observînd...

În final însă, mi s-au întipărit în minte cele spuse de Pawel Kloc, în timpul sesiunii de Q&A de după proiecţie: „Ca regizor, trebuie să ai mare grijă cu realitatea, să fii atent să nu forţezi lucrurile, întrucît nu ştii ce faci...“

Premiile Astra Film Festival 2012

Cu 1172 de filme, din 71 de ţări, înscrise în preselecţia festivalului la începutul anului, alegerea celor 65 de filme participante nu a fost deloc treabă uşoară. Încă şi mai dificilă a fost însă desemnarea cîştigătorilor ediţiei din acest an, de către juriul format din Luciano Barisone (directorul Festivalului Internaţional de Film Documentar din Elveţia, Visions du Réel – Nyon, în 2000), Sorin Botoşeneanu (decan al Facultăţii de Film din Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti), Hanka Kastelicová (producător executiv al departamentului „Film Documentar“ pentru HBO Europa), René Kubásek (directorul Centrului Ceh), Cristian Niţulescu (membru CA SRTV şi consilier management TVR3, fost producător executiv la departamentul de ştiri al Societăţii Naţionale de Televiziune), Christophe Pomez (consilier pe probleme de cinema şi teatru al Ministerului Culturii din Franţa, actualul director al Institutului Francez din România, filiala Cluj-Napoca), Cristi Puiu (regizor şi scenarist) şi Michael Stewart (antropolog şi director al festivalului de film documentar Open City de la Londra). Totuşi, după 300 de ore de proiecţii în cele trei săli ale Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu, sîmbătă, 20 octombrie 2012, juriul a anunţat acordarea următoarelor premii:

● Marele Premiu: Phnom Penh Lullaby/Cîntec de leagăn din Phnom Penh (Polonia, 2011), de Pawel Kloc;

● Premiul pentru Cel mai bun documentar, Competiţia Internaţională, oferit de HBO România: Han tror han är bäst/Se crede cel mai bun (Suedia, 2011), de Maria Kuhlberg;

● Premiul pentru Cel mai bun documentar, Competiţia România: Charges communes/Cheltuieli comune (Belgia, 2012), de Anne Schiltz şi Charlotte Grégoire;

● Premiul „Realităţi româneşti“: Noosfera (România, 2011), de Artchil Khetagouri şi Ileana Stănculescu;

● Premiul pentru Cel mai bun documentar, Competiţia Eco CinematogrAFF, oferit de Fundaţia pentru Parteneriat: Gone Wild (România, 2012), de Dan Curean;

● Premiul pentru Cel mai bun documentar, Competiţia Student, ex aequo: My Kosher Shifts/Schimburi cuşer (Marea Britanie, 2011), de Iris Zaki; La Ultima Calle/Ultima stradă (Germania, Spania, 2011), de Rasmus Sievers şi Marina Monsonís;

● Premiul Special acordat documentarului românesc, oferit de revista Formula As: Roşia Montană, Dorf am Abgrund/Roşia Montană, un loc la marginea prăpastiei (Germania, România, 2012), de Fabian Daub.

Foto: S. Marcovici

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.