Marina Abramović este aici

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Marina Abramović este aici jpeg

● Marina Abramović. The Artist Is Present de Matthew Akers; ZonaD – studio Paradis Serial.

Ferestrele de la ZonaD (un spaţiu nou pentru cercetare în dans contemporan, deschis de Fundaţia „Gabriela Tudor“ cu sprijinul AFCN şi CNDB), de fapt nişte pereţi-uşi) dau într-o minusculă curte interioară, mărginită de un zid înalt. Dacă n-aş avea nici un strop de poezie (sau dacă aş avea foarte multă), aş zice că dau direct în zid. Priveliştea e de o frumuseţe incitantă. Ferestrele se deschid generos, pentru a ascunde un mister dincolo de peretele acoperit cu puţină iederă. Înăuntru, pe ecranul imens, Marina Abramović îşi citeşte Manifestul: „un artist nu trebuie să se transforme într-un idol“.

Marina e un icon al artei contemporane, „bunica performance-ului“, cum îşi spune cu ironie. O femeie frumoasă (în film are 64 de ani), nu după canoanele modelling-ului – deşi trupul ei longilin şi filiform ar putea întruni coordonatele imposibile ale designerilor –, ci după cele vechi, de la facerea lumii. Cu ochii mari, adînci, buzele senzual-cărnoase şi nasul lung, Marina pare scoasă direct din „Cîntarea cîntărilor“. O femeie uimitoare, cu o charismă dezarmantă, obraznic de temerară (se descrie „neînfricată“). Filmul o urmăreşte într-un perioadă-cheie a existenţei – pregătirea pentru retrospectiva creaţiei sale performative la MoMA, centrul mondial al artei contemporane. Şase luni în care viaţa şi performance-ul au fost acelaşi lucru. Oricum, pentru Marina nu a existat niciodată o graniţă între ele. Unele dintre performance-urile ei au atins limite ale rezistenţei fizice sau i-au pus viaţa în pericol. În Rhytm 0 (1974), lăsa la îndemîna spectatorilor 72 de obiecte, inofensive, dar şi unele periculoase: un topor, o răzătoare, lanţuri, un pistol. Corpul ei era la dispoziţia publicului care, cu ajutorul obiectelor, putea face ce vrea cu el, fără nici un fel de consecinţe. Libertatea antrenează energie, pozitivă sau negativă. Marina a fost tăiată, lovită, i s-a pus pistolul încărcat la tîmplă. Pe măsură ce trecea timpul, violenţa creştea. După şase ore, cînd s-a ridicat însîngerată, spectatorii au plecat în grabă, speriaţi de efectele propriilor acţiuni „şi de o posibilă confruntare“, zice Marina. „Cred că publicul te poate ucide. Fiecare om este un ucigaş profesionist“ (filmul lui Aki Kaurismäki, Am angajat un ucigaş profesionist, avea o concluzie exact pe dos). Lăsat să aleagă, omul se dovedeşte o fiinţă agresivă. Orgoliul nemăsurat al puterii asupra altuia. În aproape toate scenele „civile“, Marina poartă la gît o cruce, de dimensiuni mari, probabil un gablonţ. Simbol religios – cu ironie ori nu – sau o simplă podoabă? Manifestul Marinei: „Fiecare artist îşi creează propriile simboluri. Simbolurile alcătuiesc limbajul artistului. Limbajul trebuie tradus. Uneori, e dificil de găsit cheia“.

În Death Self (1976), doi performeri (Marina şi Ulay) se consumă unul pe altul. La propriu. Cu gurile sudate ca într-un erotic french kiss, cei doi se respiră pînă la sufocare. A durat 17 minute pînă cînd performerii au leşinat din cauza lipsei de oxigen. Obsedată de relaţiile interumane, Marina studiază modul în care influenţa unui om asupra altuia poate fi letală. Pînă şi în dragoste, celălalt îţi poate schimba viaţa, distrugînd-o. Oamenii pe care îi iubim ucid un pic (sau mai mult) din noi. Se amprentează pe noi. În urma unei relaţii, fiecare lasă o bucată din sine. Manifestul Marinei: „un artist trebuie să aibă un punct de vedere erotic asupra lumii“. Nu toate performance-urile sînt atît de cinice. În Imponderabilia (1977), Marina studia modul în care o relaţie poate fi distrusă de un al treilea. Doi performeri goi, femeie şi bărbat, stau în pragul unei uşi, la 20 de cm distanţă unul de altul. Publicul trebuie să treacă printre ei, confruntat direct, palpabil, cu nuditatea lor, prin urmare cu intimitatea lor. Să le distrugă, prin trecere, cuplul. Dar ei refuză să fie distruşi. Preferă să se apere prin nuditate, intimidînd. Manifestul Marinei: „un artist trebuie să fie erotic“.

Marina Abramović pregăteşte tineri artişti care vor relua vechile ei performance-uri la MoMA. Marina alege materiale pentru retrospectivă. Marina priveşte un magician. Marina taie avocado pentru salată. Marina îl revede pe Ulay (Uwe Laysiepen), bărbatul iubit, bărbatul pierdut. Împreună cu Ulay, Marina a fost totul. A trăit performance-urile şi a performat viaţa. Şi totul a fost dragoste. Dar Marina e un uragan. E prea mult din toate cele bune: e prea frumoasă, prea creativă, prea puternică. Ca în Death Self, ea îl absoarbe pe Ulay. E prea mult pentru el. „De ce te-ai despărţit de Marina, cea mai uimitoare femeie din lume?“ „M-am gîndit că meritam mai puţin.“ Manifestul Marinei: „un artist ar trebui să evite să se îndrăgostească de alt artist“. Dragostea a fost un performance. Şi despărţirea a fost unul. Marina şi Ulay au parcurs pe jos, în trei luni, Marele Zid Chinezesc, pornind fiecare din alt capăt, întîlnindu-se la mijloc, ca să îşi spună rămas bun. 2500 km de durere, pentru o trecere aproape tăcută unul pe lîngă altul. Exorcizarea suferinţei. Cînd iubeşti un om, călătoreşti spre el. Cînd te desparţi, treci pe lîngă el. Iubirea şi despărţirea au nevoie de timp. Manifestul Marinei: „un artist trebuie să sufere“.

New York, MoMA, 2010, martie – mai. Cozi la intrare, bonuri de ordine. Reguli stricte, agenţi de pază. În rochiile ei lungi – albă, roşie, indigo –, închise pînă la gît, Marina pare o preoteasă. Nimic mistic, numai mister. Stă pe un scaun cu ochii plecaţi. Şapte ore pe zi, şase zile pe săptămînă, trei luni. Pe scaunul din faţa ei se aşază cîte un spectator (care a obţinut bon de ordine pentru care unii au dormit noaptea în faţa muzeului). Marina ridică ochii. Privirea ei e vie, nu scrutătoare, ci caldă, topeşte măştile, atinge sufletul, ca şi cum ar privi pentru prima oară în viaţă. Ca şi cum ţi-ar aduce aminte de ceva ce fiinţa ta a uitat demult. În celălalt, te găseşti pe tine. În celălalt, te cunoşti pe tine. În celălalt, te iubeşti pe tine. Ca şi cum s-ar recunoaşte în tine. Ca şi cum te-ai recunoaşte în ea. Un autoportret. Unii plîng. Alţii zîmbesc. Alţii nu mai ştiu ce simt. Marina priveşte fără întrerupere, zi după zi, deşi durerile de spate sînt îngrozitoare. La sfîrşitul zilei, se scurge de pe scaun ghemuită, în poziţie fetus, curbîndu-şi coloana vertebrală. Altfel, riscă să se accidenteze.

Şi într-o zi, cînd ridică privirea, îl vede. Ulay. Doi oameni se privesc în tăcere şi înţeleg tot ce nu-şi spun. Lacrimi fugite pe pielea pătată. Mîini care se strîng febril, peste masă, purtînd amintirea corpurilor care s-au ciocnit cîndva erotic. Manifestul Marinei: „artistul este un univers“.

Oana Stoica este critic de teatru.

copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.
986 16sus coperta jpg
Călătoria fluturelui monarh
Într-un restaurant li se strigă „Go back to Russia!”, iar viața le e punctată de atacurile de panică legate de identitatea lor fluctuantă.
986 16jos coperta jpg
Avataruri ale iubirii
Amestec de Pascal Bruckner, Julian Barnes și David Lodge, pasional, ironic și simultan intelectual, noul roman al lui François-Henri Désérable e o bijuterie literară care merită admirată.
p 17 2 jpg
Cu ușile închise
E vorba, în definitiv, despre caractere. Adică despre lucruri care nu se confundă niciodată cu viața, care e mult mai flexibilă și mai nuanțată.
986 17 coperta audio jpeg
„Lumea asta nătîngă / E tot ce avem”
Acum vreo trei ani, într-un interviu pentru publicația engleză Uncut, Georgia Hubley, una dintre treimile artistice din interiorul Yo La Tengo
p 21  Vorba, 1948 jpg
Victor Brauner – Regatul mamelor
„Eu cred că sărbătoarea mamelor este cu adevărat o sărbătoare antică, o zi în care mamele au toate drepturile și pot face ce vor.
index jpeg 7 webp
Episoade cu Mihai Șora
Altminteri, Mihai Șora era cumpănit la vorbă, deloc guraliv, temperat și cumpănit în vederi și exprimări.
Afis Sala Radio 3 martie landscape jpg
ANUL INTERNAȚIONAL RACHMANINOV: 150 DE ANI DE LA NAȘTEREA COMPOZITORULUI ANIVERSAȚI LA SALA RADIO
A cîntat în cele mai importante săli de concerte ale lumii, precum Wiener Konzerthaus, Palau de la Música din Barcelona, Teatrul Mariinski, Filarmonica din Paris, Alte Oper din Frankfurt, Tonhalle din Zürich și Auditorio Nacional de Música din Madrid.
985 16 coperta1 png
„Pentru-ale conștiinței nevoi”
Radu Demetriades e protagonistul celui mai bun roman despre comunismul și tranziția de la noi.
DTL digiposter logo (3) jpg
Volte
Există în film o generozitate într-ale prostului gust deloc specifică filmelor cuminți și educate, la mare trecere azi.

Adevarul.ro

image
Imagini emoționante cu Bruce Willis sărutându-și soția, la aniversarea nunții. Actorul luptă cu demența
Bruce Willis și Emma Heming au sărbătorit marți cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei lor. Soția starului și-a amintit cum și-au reînnoit jurămintele și a postat pe Instagram o fotografie emoționantă cu un sărut de la o aniversare anterioară.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.