Snuff
● Chuck Palahniuk, Snuff, traducere din limba engleză de Mihai Chirilov, Colecţia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012.
Culmea e că pare un roman scris în joacă. E porno, e cinic, e trash, e vag infernal – şi totuşi, are aşa o lejeritate sporovăitoare, o sprinteneală ludică în alternarea perspectivelor, plus un soi de plăcere pişicheră pentru caricatură şi farsă. Un roman incredibil de vioi şi de jucăuş, la cît de negru e, de fapt, în cerul gurii!
Ce avem în faţa ochilor este o sală de aşteptare, unde o „cireadă haotică de bărbaţi dezbrăcaţi“ freamătă ca o mare de tatuaje, cicatrice, eczeme, vergeturi, arsuri solare, pete de autobronzant, muşcături de ţînţari şi coşuri. Ce fac ei aici? Păi, mai ronţăie un chips sau o bomboană M&M, mai beau un suc şi mai povestesc una alta, aşteptîndu-şi rîndul să intre pe platoul de filmare unde o divă porno „lucrează“ la stabilirea unui nou record al sexului pe bandă rulantă: 600 de „contacte“, la foc automat.
Dintre personajele astfel reunite, patru au şi voce, firul poveştii torcîndu-se din cele patru partituri. Pe de o parte, e vorba de tînăra asistentă de producţie; pe de altă parte, e vorba de dl 600 (vechi actor de filme XXX, păstrat să încheie apoteotic seria celor 600 de „contacte“), dl 137 (fost actor într-un serial poliţist TV) şi dl 72 (un puşti de 19 ani). Dl 600 poartă la gît un medalion misterios, primit de la diva porno, dl 137 are un căţel de cîrpă acoperit cu false autografe de staruri ale cinema-ului, iar dl 72 are în mînă un buchet de trandafiri tot mai ofiliţi, iar la gît – o cruciuliţă neliniştitoare. Cît despre asistenta de producţie, aceasta are mătreaţă multă, un arţag profesionist, dar şi un secret mare cît casa, mai „tare“ decît toate legendele urbane care împănează romanul.
O carte cu deochi şi nerv parodic, într-o excelentă traducere semnată de Mihai Chirilov.
