"Nu pot face teatru decît desconstruind convenţiile" - interviu cu Jerry KILLICK

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
"Nu pot face teatru decît desconstruind convenţiile"   interviu cu Jerry KILLICK jpeg

Este cunoscut publicului din România ca actor al importantei companii britanice Forced Entertainment, precum şi ca protagonist al unor creaţii semnate de Wim Vandekeybus, ca, de exemplu, filmul Monkey Sandwich sau spectacolul Booty Looting. Spectatorii din Bucureşti l-au putut vedea pe Jerry Killick alături de artiştii din Booty Looting, prezentat în cadrul eXplore Dance and Performance Festival, organizat de Asociaţia 4Culture.


Este a doua oară cînd jucaţi în România, aţi fost anul trecut la Timişoara, cu celebra companie Forced Entertainment...

Lucrez de mai bine de zece ani cu Forced Entertainment, iar acum, întrucît colaborez cu Wim Vandekeybus, am şansa de a reveni cu tipuri diferite de creaţie şi pot să prezint publicului contexte artistice diferite. Cînd faci lucruri distincte, realizezi că „a juca“ nu înseamnă numai o ipostază sau alta, iar aceasta poate fi într-adevăr o experienţă eliberatoare.

Este, de asemenea, a doua oară cînd publicul din Bucureşti vă poate vedea într-o creaţie a lui Wim Vandekeybus, prima oară a fost în urmă cu doi ani, tot la eXplore Dance Festival, dar atunci v-am putut vedea pe un ecran, pentru că jucaţi în filmul Monkey Sandwich – parte din spectacolul omonim. Acum v-am putut vedea pe scenă în Booty Looting, cea mai recentă creaţie a lui Wim Vandekeybus... Atunci eraţi prezent în alt mod...

Cele două experienţe sînt foarte diferite. În cazul filmului Monkey Sandwich, au fost zece zile de muncă intensă, dar rezultatul, produsul final este ceva cu care nu trebuie neapărat să trăiesc tot timpul. În ceea ce priveşte spectacolul Booty Looting, faptul că sîntem tot timpul „pe drum“ cu el ne dă şansa de a-l îmbunătăţi perpetuu. Avînd în vedere că spectacolul se repetă des, el ne pune în situaţia de a fi din ce în ce mai buni, iar pe mine personal mă ajută să descopăr lucruri noi, tot timpul. În cazul filmului, acest lucru nu e posibil, fiindcă nu mă mai pot întoarce în timp pentru a schimba ceva, nu poate fi modificat ceva ce e deja captiv în nişte cadre filmate. În cazul unui spectacol viu, poţi să revizitezi lumea care ia naştere din această repetiţie a actului artistic.

Booty Looting aruncă o lumină nouă asupra a ceea ce înseamnă a fi pe scenă, deconstruieşte ceea ce de obicei numim „natura teatrului“. În ce măsură este acest spectacol autobiografic şi cît de mult „jucaţi“ în contextul său?

Trebuie să recunosc că nu pot face teatru în alt mod decît deconstruind convenţiile sau conştientizînd puternic faptul că interpretez în faţa oamenilor. Nu pot să joc dacă ignor că sînt acolo, prezent, că mă aflu în faţa spectatorilor, că exist realmente pentru că ei sînt prezenţi la rîndul lor, iar în condiţiile acestei prezenţe nu mă pot afla într-o lume fictivă şi complet paralelă, nu există nici o cutie neagră, nici un fel de al patrulea zid. Fiind conştient că sînt tot timpul în faţa lor, pot descoperi straturi de realitate care cresc din actul de a juca pentru oamenii pentru care mă aflu acolo.

Care este contribuţia dumneavoastră la acest spectacol, în planul creaţiei?

Cînd lucrezi la acest mod, în acest tip de spectacol (aici este inclus şi ceea ce fac dansatorii), trebuie să urmezi anumite instrucţiuni şi să duci la îndeplinire nişte sarcini pe care ţi le dă regizorul, să le urmezi într-un mod personal, aşadar există libertate şi contribuţie personală, dar în contextul indicaţiilor şi al sarcinilor primite, pe care le poţi aborda într-un mod care ţi se pare interesant. Sînt multe poveşti care plutesc în aer în spectacol, există o mitologie care ne conţine şi pot, desigur, reacţiona la toate acestea conform structurii mele proprii, dar în cadrul a ceea ce îmi transmite Wim. De exemplu, există acea poveste a regizorului de film Georges Clouzot. Nu am văzut nimic creat de el, dar am urmărit cu atenţie documentarul despre filmul pe care nu l-a terminat niciodată, Infernul – unul dintre subiectele importante din Booty Looting. Mi-a plăcut foarte mult, mi-a sugerat anumite idei, iar cînd a trebuit să relaţionez ceea ce am văzut în documentar cu ceea ce se petrece pe scenă, să creez un text şi să integrez în el personajul fictiv Birgit Walter, am intrat adînc în povestea lui Georges Clouzot şi de aici a răsărit forma comună a celor două poveşti. Există o întreagă mitologie în jurul produselor artistice şi de aceea unele filme cu statut de making of sînt mult mai interesante chiar decît filmele şi devin chiar mai relevante pentru această funcţie a mitologiei, mai ales cînd ele sînt despre filme care nu au fost terminate vreodată – precum The Inferno sau Lost in La Mancha. Prin ele în jurul creaţiei se construieşte o mitologie care ajunge să eclipseze însăşi creaţia.

Sînt momente în spectacol cînd vă retrageţi pe margine, dar rămîneţi, în acelaşi timp, în context. Ce fel de spectator sînteţi atunci cînd vă retrageţi astfel?

Este interesant de observant că în filme, de exemplu, poţi să dispari adesea, în sensul că te poţi afla în afara cadrului. Desigur, poţi să faci asta şi în teatru, există culise în care poţi sta atunci cînd nu e „momentul tău“, dar mie mi se pare că acest tip de dispariţie seamănă cu o înşelătorie. O întrebare se naşte din acest mod de a sta deoparte uneori în Booty Looting: cum trebuie să te comporţi cînd nu eşti implicat în ceea ce se întîmplă pe scenă, cînd nu eşti direct confruntat cu atenţia publicului? Cel mai simplu răspuns ar suna cam aşa: pur şi simplu priveşti. Da, privesc, pur şi simplu, şi direcţionez cît mai multă atenţie posibilă spre ceea ce văd. Nu e ca şi cum aş juca un personaj. Simpla prezenţă de privitor deja transformă ceea ce se petrece pe scenă.

Cum relaţionaţi cu personajele pe care le interpretaţi, există o metodologie de construire a lor?

Sincer să fiu, nu am tendinţa de a juca personaje, prefer să încerc să fiu eu însumi.

Dar prin asta, nu sînteţi în pericolul de a intra în ficţiune dvs. înşivă?

A fi tu însuţi pe scenă înseamnă desigur abordarea unei persona. Nu relaţionez deloc cu toată povestea asta a creării personajului de tip stanislavskian. Pentru mine, combustibilul nu e dat de o ficţiune de fond, ci – aşa cum spuneam – de conştientizarea puternică a faptului că mă aflu în faţa oamenilor. Sînt tot timpul deschis să primesc ceea ce îmi poate oferi situaţia reală, ceea ce îmi dă prezenţa oamenilor care mă privesc, iar aceasta îmi permite să accesez emoţii. De obicei, acest tip de conştienţă face inutilă ficţiunea, pentru că situaţia reală – şi anume, a fi un actor care se află în faţa spectatorilor, expunerea, vulnerabilitatea de a fi privit tot timpul – generează destulă încărcătură dramatică, destule situaţii extreme sau emoţii.

Există un moment în Monkey Sandwich care mi-a fost redeşteptat în memorie de finalul spectacolului Booty Looting: momentul cînd regizorul îi cere unui actor „să o mănînce“ pe partenera de scenă, nu să joace, ci efectiv să o mănînce, iar asta generează revolta actorului care spune că toată viaţa lui a jucat, nu a fost ceea ce i s-a cerut… Furia de la finalul lui Booty Looting mi-a reamintit această scenă din film.

Cred că această furie se află în inima oricărui actor, pentru că există în scenă zbaterea pentru ceva real, dar în acelaşi timp universul scenic este fictiv şi se creează astfel tensiunea dintre ceea ce actorul vrea să facă (să fie real!) şi faptul că e doar un actor pe o scenă, într-o situaţie care nu e reală, aşadar se confruntă cu o misiune imposibilă. Prin urmare, furia este rezultatul acestei frustrări cauzate de imposibilitatea actorului de a fi real – cînd el este, de fapt, trecut în ficţiune de contextul în care apare.

Aveţi mituri personale?

Desigur, de exemplu, poveştile din Monkey Sandwich – în care vorbesc de modul în care mi-am pierdut degetul – au la bază mituri personale...

Eu v-am văzut prima dată la Bruxelles, într-un spectacol intitulat The Investment, un proiect pe care l-aţi construit împreună cu Davis Freeman. Ştiu că de curînd aţi lucrat cu Davis Freeman şi Kylie Walters la un alt proiect, Expanding Energy...

Lucrez de multă vreme cu Davis şi am dezvoltat împreună o anumită strategie de spectacol în ultimii ani, în sensul creării unui substrat politic clar, pentru că nu credem în încriptarea mesajelor politice. În schimb, căutăm să estompăm graniţa dintre ironie şi seriozitate, pentru că nu ne place ca spectatorii să gîndească la modul: a, OK, acum sînt ironici, deci ar trebui să rîdem! Ne place ca ei să reflecteze asupra a ce e ironic sau nu. Ceea ce Kylie şi cu mine facem în Expanding Energy este să venim în faţa spectatorilor îmbrăcaţi elegant, în costume şi să le vorbim despre o temă precum energia, ca şi cum am fi experţi reali (ceea ce am ajuns să fim întru cîtva după atîta muncă de cercetare). Vorbim despre subiecte precum petrolul, gazele naturale sau producerea energiei ca despre lucruri benefice, nu vorbim deloc despre mediu, nu menţionăm factorii regenerabili decît în măsura în care îi eliminăm explicit din lista subiectelor discutate, pentru că nu au puterea de a ne acoperi necesarul de energie. Timp de o oră, ţinem acest discurs în faţa unui public de teatru. Îi dăm uneori mici indicii despre faptul că nu sîntem reali, dar în cea mai mare parte a timpului acţionăm ca nişte experţi adevăraţi. Mai sînt implicat într-un proiect cu Davis: 7 Promises, care este jumătate acţiune, jumătate spectacol. Oferim vodcă tuturor celor care fac promisiuni selectate dintr-o listă sugerată de noi. Dar în primul rînd Davis şi cu mine ne asumăm anumite promisiuni pe care le respectăm, de exemplu, acum sînt în perioada în care respect promisiunea de a fi vegetarian timp de o lună. E un mod de a face ceva pentru mediul înconjurător, paşi mici care pot aduce anumite schimbări. De exemplu, dacă unii oameni nu mănîncă deloc carne o perioadă, asta contribuie la diminuarea efectelor poluării generate de industria de prelucrare a cărnii. Tot ce putem face este să investim încredere în aceşti oameni, să îi credem că îşi vor ţine promisiunile, nu îi supraveghem sub nici o formă.

De ce vodcă?

Pentru că producerea ei nu e atît de nocivă pentru mediu în raport cu efectele industriei cărnii, de exemplu. Aceasta din urmă e a doua în lume, în ierarhia nocivităţii. Pot să vă dau statistici credibile în acest sens, pentru fiecare tip de industrie.

Vorbind din nou despre persona, chiar şi în viaţa reală, în cotidian, trebuie să ne-o asumăm...

Da, desigur, dar ceea ce îmi place atît de mult la a fi actor e faptul că mă ajută să asum această persona pe scenă, fără să am nevoie să fac asta în altă parte, de aceea „rama“ aşezată în jurul contextului performativ are o funcţie foarte sănătoasă.

Vă regîndiţi adesea?

Acesta e un subiect legat strîns de faptul că actorii sînt fiinţe cu inimă tînără, ei rămîn cumva în zona copilăriei şi a adolescenţei... În sensul acesta, e interesant faptul că spectacolul Booty Looting se încheie cu dvs. jucîndu-vă cu un balon… Da, pentru că e clar că, după ce toată mitologia a fost eradicată, după ce toate poveştile au fost spuse, ceea ce îţi rămîne este acest lucru simplu, de bază, instinctul originar de copil...

Cum vi se pare Bucureştiul?

Foarte interesant, pentru că simt că acest oraş poate fi orice oraş, a fi aici înseamnă cumva a fi oriunde, iar limba este şi ea foarte interesantă, pare amalgam de nenumărate alte limbi. Bucureştiul dă senzaţia unui oraş real, a unui oraş în care oamenii trăiesc şi muncesc în realitate, nu ca în oraşele preponderant iconice, care păstrează aparenţa unor cutii drăguţe cu bomboane de ciocolată...

a consemnat Gina ŞERBĂNESCU 

Foto: Danny Williams

Puteţi vedea o galerie foto din spectacol aici.

The english version of this interview is available here.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
O mamă obsedată de eclipsă și-a ucis partenerul și și-a aruncat copiii din mașină pe o autostradă din Los Angeles
O mamă și-a înjunghiat mortal partenerul, luni, în apartamentul lor din Los Angeles, apoi și-a aruncat cele două fetițe dintr-un SUV în mișcare, pe autostradă. Cu câteva zile înainte, într-o postare online, femeia, care este astrolog, numise eclipsa de soare „simbolul războiului spiritual”.
image
Moartea stranie a unei tinere de 22 de ani: a pornit în căutare de stafii și a fost găsită într-o biserică abandonată
O căutare de stafii s-a terminat tragic pentru o tânără de doar 22 de ani din Franța, care a fost găsită moartă weekendul trecut într-o biserică părăsită din Valle d' Aosta, situată în nordul Italiei.
image
Surori siameze, dezvăluiri despre viața amoroasă. Ce se întâmplă dacă una dintre ele moare VIDEO
Deși la naștere cadrele medicale au spus că vor trăi doar câteva zile, două surori siameze, Carmen și Lupita Andrade, au sfidat șansele de supraviețuire și se bucură de tot ce le oferă viața la cei 23 de ani ai lor, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.