⬆
La zi în cultură
Pagina 82
The Boys Are Back in Town
În martie, anul acesta, Pet Shop Boys şi Parlophone, un foarte important label afiliat, pe vremea aceea, gigantului EMI, şi-au spus adio după un mariaj fericit, întins pe o perioadă de 28 de ani.
„E greu să fii regizor“
"În cinema se lucrează în echipă şi fiecare regizor pe care l-am cunoscut m-a „provocat“ să-l înţeleg. Dacă ne jucăm puţin cu convenţia, în ultimele trei filme am jucat personaje-regizori şi regizori-personaje. Sitaru şi Netzer au scris scenarii care au plecat de la experienţe proprii,"
Vechiul şi noul
Naratoarea necreditabilă a popularului roman Sînt o babă comunistă (2007) e o muncitoare pensionată, care, la doi ani după căderea comunismului, a ajuns să regrete orînduirea care o adusese la oraş, îi asigurase o slujbă (cu mici privilegii) şi, în general, amenajase un canal de scurgere liniştită pentru tinereţile ei.
Cartea fericirii, Micul Prinţ, China. Jurnal în doi timpi
Sîmbătă, pe 24 august, la Opera Naţională Bucureşti are loc, de la ora 20,30, la cea de-a VII-a ediţie a „Promenadei Operei“, un concert extraordinar de muzică clasică, în aer liber. Intrarea este gratuită. (Stela Giurgeanu)
Simpaticul jurnal al lui Andrei Bodiu, China. Jurnal în doi timpi (Editura Tracus Arte, 2013), povestea a două călătorii „universitare“ în nordul îndepărtat al Chinei, scrisă cu acribie ardelenească şi ironie confucianistă. (Simona Sora)
Made in Aiud
În urma unei invitaţii oficiale de a face fotografii în penitenciarele româneşti, Cosmin Bumbuţ a ales, „pe considerente vizuale“, Aiudul, închisoare pe care a vizitat-o şi a fotografiat-o de mai multe ori în perioada 2005-2008, înainte ca aceasta să fie modernizată.
Floarea pasiunii
Să fim oneşti: Floarea pasiunii – titlu de carte făcut, în 1883, să topească inimi, să înflăcăreze şi, cu siguranţă, să vîndă „pe rupte“ un volum de povestiri astfel denumit – sună astăzi ofilit de tot. Floarea cu pricina s-a fanat, aduce mai degrabă a moartea pasiunii.
"Fetele măritate cu forţa îşi dădeau foc" - interviu cu regizorul Barmak AKRAM
Regizor, compozitor şi interpret, Barmak Akram (n. 1966, Kabul) a ajuns, în 1981, ca refugiat politic în Franţa, unde a absolvit trei şcoli importante de artă. Primul său lungmetraj, Kabuli Kid, prezentat în premieră la Veneţia, a fost premiat la TIFF în 2009.
Roy Lichtenstein la Paris
Probabil e hitul acestei veri în Franţa: expoziţia Roy Lichtenstein. Une retrospective de la Centre Pompidou – unul dintre cele mai interesante evenimente din domeniul artelor vizuale de la Paris. Expoziţia Roy Lichtenstein de la Paris vine în siajul altor trei mari retrospective ale artistului, organizate anul acesta la Chicago, la Washington şi – ultima şi cea mai mare – la Tate Modern din Londra.
Székely Csaba - luciditatea nejudecării
Trilogia minelor – cele trei piese („Flori de mină“, „Orb de mină“, „Apă de mină“) scrise de dramaturgul mureşean Székely Csaba – este una dintre cele mai deznădăjduitoare imagini a ruralităţii din România de astăzi. Despre criza satelor – depopularea, degradarea şi stingerea lor – se scrie puţin.
Harta vie - note de lectură la Detectivii sălbatici
Nu ştiu alţii cum îşi amintesc romanele citite, eu însă nu îmi amintesc mai deloc „povestea“, intriga, „clou“-ul narativ, nici măcar în cazul cărţilor care pe asta mizează. E o neputinţă, recunosc – îmi amintesc clar o replică (uneori, de cîteva rînduri), o imagine, un cuvînt, un ritm al frazei, o aberaţie care îmi vorbeşte direct
Un artist eco-folk
Gargantua e tentativa de album punk a unui cîntăreţ-chitarist de blues, ambele genuri de împrumut pe continentul australian de unde vine tînărul Ash Grunwald – altfel mare amator de plaje, surfing şi cultura stoner-folk aferentă, o configuraţie pentru care ai spune că s-a inventat mai degrabă genul surf rock.
„Amuzanţi şi grăbiţi“
"Lumea să fie sigură că va da peste o trupă gălăgioasă şi foarte groovy. Să nu se mire că nu va înţelege prea multe din ce are Christian de zis, pînă şi noi, cînd vorbim cu el, ne simţim ca-n Trainspotting. Toate piesele noastre sînt fredonabile şi se lipesc de creier, aşa că să se aştepte să rămînă cu ceva."
Două în contrast
Hoţii de celebritate şi Un episod din viaţa unui culegător de fier vechi
Sziget 2013 - starea de bine a 362.000 de oameni
În ultimii 20 de ani, la mijlocul lui august, o parte din populaţia muzicală a României pleacă în Ungaria, la Budapesta. Festivalul de muzică de la Sziget a fost multă vreme destinaţia cea mai la îndemînă pentru cineva de la noi care voia să vadă The Cure, Radiohead, REM, fără să dea banii pe bilete de avion şi hoteluri.
Ore la Mogoşoaia, Trăind printre demoni, Hotelul Imposibil
Joi, 15 august, la Green Hours, live in the Green Garden, concert Maria Răducanu de Sf. Mărie, cu invitaţi speciali: Sorin Terinte – pian, Zoltan Butuc – voce, chitară. „... de dragoste, de dor, de trecut, de acum, de nostalgie, de beţie, de noroc, de jale, de blestem, de viaţă...“. Sună bine! (Adina Popescu)
Filmul Trăind printre demoni (The conjuring, 2013), în regia lui James Wan, cu Vera Farmiga, Patrick Wilson, Lili Taylor: un thriller nu genial, dar în stil mai clasic, cu uşi scîrţîite şi
Un poet al timpului său
În acest peisaj al poeţilor pe/din muzică, Andrei Ricinean aka Norzeatic, un MC a cărui carieră începută prin 1994 se suprapune pe aproape întreaga istorie a hip-hop-ului fabricat la noi (şi care a dat cîţiva foarte buni textieri, spre exemplu, Călin Ionescu aka Rimaru de la RACLA), este, în acest moment, cel mai dexter şi mai convingător poet din cultura pop de limba română.
Vise de pe Bunker Hill
În anii ’30, John Fante (1909-1983) scria trei romane autoficţionale (între care şi Întreabă praful), care îl aveau ca protagonist pe junele Arturo Bandini. Autorul trece aproape neobservat pînă spre sfîrşitul anilor ’70, cînd este descoperit graţie lui Charles Bukowski şi recunoscut ca un „tătuc“ al generaţiei Beat.
"Un spaţiu în care nimic nu e definitiv, nimic nu e categoric" - interviu cu Carmen GAVRILĂ
De aproape zece ani, ascultătorii Radio România s-au obişnuit deja cu vocea ei: Carmen Gavrilă este corespondent în Iran şi în statele arabe din Orientul Mijlociu. De la ea am aflat despre Primăvara arabă, despre ameninţarea nucleară iraniană, despre vălul islamic, despre şaria şi despre jihad.
Vechi maeştri la Detroit
Vestea despre falimentul oraşului Detroit a făcut înconjurul lumii. Nu pentru că ar fi prima localitate aflată în această situaţie, ci pentru că nimeni nu credea că un oraş, puternic industrializat, pe vremuri o emblemă a economiei americane, ar putea ajunge vreodată în faliment.
Zic de dragoste şi zac de dor
Zic Zac a fost spectacolul-vedetă al Galei Absolvenţilor de Master în Artă Coregrafică ai UNATC, promoţia 2013. Nu numai că a fost desemnat Cel mai bun spectacol şi performerii şi-au adjudecat premiile de interpretare, dar despre show s-a vorbit mult, s-a creat o stare de „trebuie să vezi / vreau să văd“ astfel că a devenit, în scurt timp, un fel de „must see“ urban.
Cum se zboară creierii culturii oficiale
Într-o notă la ultimul roman al lui Roberto Bolaño, 2666, publicat postum, Ignacio Echevarría – un personaj de acum legendar al literelor spaniole, pe care l-aţi putut vedea acum cîţiva ani şi în România, invitat de Ioana Zlotescu, directoarea de atunci a Institutului Cervantes – făcea o supoziţie.
Kanye Is a Punk Rapper (?)
Nu luaţi ad litteram titlul acestei cronici de disc. Dar ascultaţi puţin – „They throwin’ hate at me / Want me to stay at ease / Fuck you and your corporation / Y’all niggas can’t control me“. Cuvintele astea, scuipate printre dinţi de Kanye West, complet reinventat pe „New Slaves“, par a te trimite mai degrabă în epoca şi subcultura aceea în care puteai întîlni indivizi precum Johnny Rotten.
„Experienţa cinema-ului de calitate“
"Caravana Filmelor TIFF a pornit tocmai din dorinţa de a le oferi oamenilor care locuiesc în oraşe fără cinematografe experienţa cinema-ului de calitate. În primul rînd, am vrut să fim o alternativă la blockbuster-e şi succese de box office care se pot urmări în mall-uri."
Baza e în libido, şi e derizorie
Invocînd o imaginară gastrită, un regizor de film la vreo 35 de ani, Paul (Bogdan Dumitrache), se învoieşte de la producătoarea sa pentru o întreagă zi de filmare, zi pe care şi-o petrece în compania unei actriţe debutante, Alina (Diana Avrămuţ) – interpretă a unui rol secundar în filmul său –, cu care se află în toiul unei aventuri.
Minciuni de vară, Fluturi tropicali
La editura Vellant a apărut un album despre Braşovul meu, cu fotografii de Eugen Andronic. Artistul însuşi spune că a urmărit oraşul „de dincolo de poleiala sărbătorească sau turistică.“ A ieşit o carte minunată. (Matei Martin)
Întîi a fost controversa legată de copertă: cei de la Rolling Stone au ales imaginea tînărului terorist Dzhokhar Tsarnaev. Apoi a apărut revista şi am putut citi senzaţionalul text semnat de Janet Reitman despre acest caz. Îl găsiţi aici: http://www.rollingstone.com/cu
Ce-ar fi fost dacă...
„Dacă Liviu Radu s-ar fi născut în Statele Unite, prolificitatea sa scriitoricească şi talentul de povestitor l-ar fi propulsat printre numele de primă mărime ale science fiction-ului“, scria cîndva Radu Pavel Gheo, şi afirmaţia nu pare hazardată.
Va spun sincer, mint perfect - sau Arta compromisului
Întrucît cartea acestor nemţi a intrat în atenţia Editurii Baroque Books & Arts, puteţi fi siguri că tema în discuţie – minciuna, în cazul de faţă – e tratată într-un mod pe cît de riguros şi exact (adică nemţeşte), pe atît de reconfortant şi jovial (adică omeneşte).
"Dragoste, curaj şi puţină disperare" - interviu cu regizoarea Ana MĂRGINEANU
Este unul dintre cei mai interesanţi tineri regizori români de teatru. De numele Anei Mărgineanu se leagă proiecte ca 8PT N9UA, 89… fierbinte după 89, Despre România numai de bine, Tîrgovişte de jucărie. De curînd, spectacolul ei de la New York, The Window: 4 Alice, care s-a jucat în spaţiul ICR New York în perioada mai-iunie 2012, a primit şapte nominalizări la New York Innovative Theatre.
Punk rusesc
Povestea durează deja de ceva vreme. Şi continuă să preocupe comunitatea internaţională. Are toate componentele unui „caz“. Trei artiste, cunoscute ca membre ale trupei Pussy Riot, au fost condamnate de o instanţă, pentru „huliganism“ şi „incitare la ură religioasă“, la doi ani de închisoare cu executare.
Marele zid românesc
Construit fragmentar, cu cinci poveşti din realitatea imediată, ficţionalizate, Solitaritate mută atenţia din zona discriminării etnice făţişe către alte forme de discriminare sau alte subiecte. Bonele filipineze ca simbol al muncitorului imigrant (sclav modern) şi ca suprasimbol al captivităţii individului într-un mecanism social corporatist, care funcţionează pe principiul dominării omului de către material.
Un jurnal impersonal
Dacă ar fi să numesc cel mai atipic, mai bizar şi mai impersonal jurnal din întreaga literatură română, acesta ar fi, fără îndoială, jurnalul lui Vasile Lovinescu, succesiunea de trei volume care începe cu Jurnal alchimic, continuă cu Însemnări iniţiatice şi se încheie cu Meditaţii, simboluri, rituri.
Cantemir retrocedat
Dimitrie Cantemir a trăit drama cercetătorului român – avînd stofă de savant mai degrabă decît de războinic, cînd politicienii vremii şi-au dat seama că gîndeşte prea mult l-au stimulat cu cîteva burse de scurtă durată la domnia Moldovei, l-au tîrît în politică şi, în final, l-au trimis pe front să-i arate că nu e aşa deştept precum se crede, cînd vine vorba de cele lumeşti.
Un Goncourt românesc
"Aflată sub patronajul Academiei Goncourt, selecţia românească a listei Goncourt se bazează pe un principiu simplu: un juriu format din studenţi la literatură şi civilizaţie franceză, din universităţile româneşti, decernează premiul pentru cel mai bun roman francez ales dintre cele reţinute de Academia Goncourt."
Copie certificată
Operă a unui manierist bătrîn, care-şi mai scoate o dată la paradă trucurile şi fetişurile, Passion are de ce să stîrnească deriziune – nu în ultimul rînd, prin recuzita sa kinky-erotică, pe cît de haute couture, pe atît de călîi-familist-optzecistă (un pic de lesbianism, nişte măşti veneţiene), la fel de tataie-style ca Playboy TV.
Operă, operă, operă...
De o lună august cu multe voci celebre avem parte anul acesta. Toată lumea e în vacanţă, dar, cu toate acestea, marile case de discuri nu ezită să lanseze titluri noi, iar întîmplarea (sau nu) face ca în luna august să apară titluri cu muzică de operă, dintre cele mai interesante.
Holy Motors, Lună Plină, Vara Magică
Rocky Horrror Picture Show (1975, Jim Sharman), la Paris, la Studio Gallande. Nu doar vizionarea filmului care a rulat cel mai mult timp în cinematografe şi cu foarte mulţi fani, ci şi un live show pe marginea lui, susţinut de o trupă care interpretează personajele, aruncă peste spectatori cu apă, orez, şi chiar cu... ei înşişi, în anumite momente. (Iaromira Popovici)
Primul week-end din august aduce bucureştenilor un tîrg de „bijuterii handmade, haine vintage, creme bio, obiecte inedite, pre
Rîsul sfîrşitului lumii
La cîte potenţiale sfîrşituri de lume am fost martori în ultimii ani, era inevitabil ca toate aceste ficţiuni mediatice de inspiraţie culturalo-religioasă ori ştiinţifico-astronomică să-şi găsească forme de exprimare în arte, în special în cinema şi literatură.
Zen şi arta reparării motocicletei
Un roman bizar şi monumental, al unui autor cu o carieră literară de-a dreptul zen. Robert M. Pirsig debuta cu această carte în 1974, la 46 de ani (după ce 121 de edituri îi respinseseră manuscrisul), şi nu avea să mai recidiveze editorial decît după alţi 16 ani.
"Muzica e undeva acolo şi fără ea sîntem pierduţi" - interviu cu Alexander VELJANOV
"Deine Lakaien a fost dintotdeauna un spaţiu de joacă, dîndu-ne silinţa să venim cu idei şi materiale noi, care să sune diferit de ceea ce făcusem, în acelaşi timp încercînd să păstrăm acel ceva din sunetul propriu, să nu copiem celelalte trupe sau muzicieni."
Mai mult decît samba, carnaval şi fotbal
Este deja a doua oară în 20 de ani cînd Brazilia e ţară invitată la Tîrgul de Carte de la Frankfurt. Nu e nici o greşeală de programare: e o literatură pe cît de mare, pe atît de puţin cunoscută în Europa. Din 1994, cînd Brazilia a fost invitată pentru prima dată la Buchmesse, s-au schimbat inclusiv raporturile politice.
Un proces în trei acte şi nici un vinovat
Lotul olimpic al României a obţinut cinci medalii la Olimpiada Internaţională de Fizică de la Copenhaga, două de aur şi trei de argint, rezultate care au plasat România pe primul loc în Europa şi pe locul 5 în lume. Medaliile de aur au fost obţinute de Cristian Frunză (clasa a X-a) şi de Cristian Andronic (clasa a XI-a).
Un contemplativ
M-am întrebat, nu o dată, de ce s-a scris atît de puţin despre Vasile Lovinescu. E clar de ce calea lui de interpretare a literaturii n-a fost mai deloc urmată, cu excepţia notabilă a lui Alexandru Paleologu. De ce nu s-a scris despre unicele lui jurnale, despre Scrisori crepusculare, carte extrordinară care ar trebui completată şi publicată într-o ediţie critică.
Bluesland Drive
Dacă fiecare vară e capabilă, an de an, să aducă pe lume o extravaganţă, un copil straniu predispus la a ne trezi pentru un moment dintr-o narcoză spartă doar de ţipetele exaltate ale hoardelor care invadează festivalurile de sezon, în 2013 face chiar obiectul al cărui nume e scris cu litere de-o şchioapă cîteva rînduri mai sus – The Big Dream.
„Lună Plină“
"Cineva spunea, niţel cam bombastic, că sînt . Iar genul horror în sine e cumva hulit sau privit de sus... În fine, Tudor Giurgiu îmi tot şoptea de cîţiva ani că-şi doreşte un asemenea festival în Transilvania. Am bătut palma la Cannes, în 2012 – iar în august aveam prima ediţie. Cred că e un record."
Lumi smulse din ţîţîni
Cînd un vapor comercial danez este capturat, în apele Oceanului Indian, de nişte piraţi (somalezi) ai zilelor noastre, preşedintele companiei deţinătoare a vaporului decide să negocieze personal pentru eliberarea echipajului. Piraţii încep prin a cere 15 milioane de dolari.
Ombilicul regelui, buricul pămîntului
Naşterea micului prinţ britanic a fost, zile în şir, subiect de primă şi ultimă pagină pentru jurnale serioase şi temă de deschis şi de închis ştirile la posturi de televiziune de prestigiu. (Asta ca să nu mai luăm în calcul tabloidele de pretutindeni.)
Cinci ani de poezie
Ediţia de anul acesta, a cincea, a festivalului al cărui director este Gavril Ţărmure, a fost prima cu participare internaţională. Prozatorul invitat de poeţi anul acesta a fost Attila Bartis din Ungaria, iar fotograful Cosmin Bumbuţ şi-a lansat în premieră, la Bistriţa, albumul de fotografii Bumbata (Editura Punctum), realizat cu imagini din penitenciarul de la Aiud.
"Nu cred că există ficţiune"
Naratorul nu e totuna cu autorul. Ce citim într-o carte de ficţiune nu se suprapune cu viaţa autorului. Lucruri de bun-simţ, nu-i aşa? Pe care unii autori nu obosesc să le repete cititorilor repetenţi. Găsesc totuşi plictisitor şi inutil efortul de a explica – nu, nu sînt eu acolo, viaţa mea nu e cartea mea. Aici e doar ficţiune.
Dacă e poezie în iulie e Bistritz!
La Bistritz e bine să îţi începi ziua mîncînd pepene roşu din belşug, plimbîndu-te apoi pe pietonală admirînd ce eleganţi sînt oamenii la sfîrşit de săptămînă, e bine să-ţi cumperi cărţi de poezie în sinagogă (şi să te bucuri cînd şi alţii fac la fel) şi să le răsfoieşti deja în timp ce poeţii citesc din ele.
Air Show, Carte la nisip, Sighişoara Medievală
Editorialul semnat de Nicolae Manolescu în ultima Românie literară, „Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie“, un exerciţiu de raţiune şi de solidaritate literară, dar şi o lecţie de coerenţă critică, aşa cum nu prea mai întîlnim, din păcate, azi. (Simona Sora)
Un link de dat mai departe tuturor prietenilor străini pe care-i bănuiţi că ar putea spune „Bună seara, Budapesta!“ după ce-au aterizat pe aeroportul din Bucureşti: http://www.bucharest notbudapest.com Simplu, simpatic, viral, cu rom