"Un spaţiu în care nimic nu e definitiv, nimic nu e categoric" - interviu cu Carmen GAVRILĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 496 din 15-21 august 2013
"Un spaţiu în care nimic nu e definitiv, nimic nu e categoric"   interviu cu Carmen GAVRILĂ jpeg

De aproape zece ani, ascultătorii Radio România s-au obişnuit deja cu vocea ei: Carmen Gavrilă este corespondent în Iran şi în statele arabe din Orientul Mijlociu. De la ea am aflat despre Primăvara arabă, despre ameninţarea nucleară iraniană, despre vălul islamic, despre şaria şi despre jihad. Cîteva dintre aceste cronici au fost acum adunate într-o carte – Revolta Orientului, care a apărut la Editura Polirom. Revolta Orientului nu trebuie citită neapărat ca o carte despre o zonă aflată într-un conflict perpetuu, ci şi ca o pledoarie pentru integrare multiculturală.

Cum de aţi fost atrasă tocmai de lumea arabă?

De fapt, iniţial, am fost atrasă de Iranul indo-european, care rămîne pentru mine un spaţiu absolut fascinant, mereu nou, apoi am descoperit spaţiul arab. Orientul Mijlociu mă atrage şi mă fascinează pentru că acolo totul pare relativ, nimic nu e definitiv, nimic nu e categoric enunţat şi, mai ales, este un spaţiu în care subiectivismul este rege, în care rămîne mereu loc de poveste, dincolo de toate durerile şi crizele politice şi conflictele. Acolo, dincolo de orice raţionament ori explicaţie, mereu rămîne cel puţin o necunoscută, iar asta mă fascinează.

În ultimii ani, am asistat la ceea ce se numeşte Primăvara arabă. O serie de revoluţii, mai mult sau mai puţin violente, care au dus la schimbarea liderilor politici în ţări precum Egipt, Libia, Algeria, dar şi Siria sau Yemen. În ce măsură sînt corelate aceste revolte?

Toate aceste ţări au în comun generaţii noi, cu elite noi, tinere, educate, care, cumva departe de ochii restului lumii, au evoluat şi au căpătat voce. În plus, tehnologiile de comunicare au devenit populare, la îndemîna aproape oricui, în regiune. Dar avem şi diferenţe mari, de la un caz la altul. Egiptul pare, cumva, cel mai aproape de formula „revoluţie“. Acolo, presiunea numărului mare de tineri fără perspective economice şi-a spus cuvîntul; la fel – frustrarea în faţa corupţiei endemice, iar aici s-au adăugat rapid cererile pentru democraţie. Cam acelaşi lucru e valabil pentru Tunisia. În Libia, situaţia e diferită. Acolo, presiunea economică nu era atît de puternică, în condiţiile în care Gaddafi pusese la punct un sistem de asigurări sociale şi medicale, învăţămînt gratuit, lucruri care ofereau măcar plasarea uşor peste nivelul de supravieţuire. Un alt lucru care lipsea în Libia era societatea civilă, ceva ce, de exemplu, Egiptul avea în era Mubarak. Dacă este să ne uităm la diviziunile profunde existente acum în Libia, la lipsa de putere reală a administraţiei centrale, la multitudinea de grupări înarmate care fac legea aşa cum vor, în zonele pe care le controlează, cazul libian a fost catalogat, nu de puţini, mai degrabă ca o lovitură de stat decît ca o revoluţie. În Yemen avem, de fapt, o revoluţie neterminată, un dictator îndepărtat de la putere, dar nu şi regimul său, plus complicaţia reprezentată de grupările Al Qaeda din sudul ţării, plus rivalitatea dintre confederaţiile de triburi. Nici în Bahrein, situaţia nu s-a lămurit; în continuare, avem o populaţie majoritar şiită, condusă de o minoritate sunită. În Siria, protestele iniţiale nu cereau îndepărtarea lui Bashar al-Assad, ci doar reforme economice. Acum, acolo e un război civil nu numai între forţele regimului Assad şi rebeli, ci şi între diversele facţiuni care se declară rebele, lupte care, deja, fac victime printre civili, potrivit surselor independente, iar în ultimele zile au izbucnit ciocniri între grupări islamiste şi kurzii sirieni.

Urmăriţi de ani buni actualitatea politică din ţările arabe. Cum e munca de reporter (femeie) în acest spaţiu cultural?

Nu e mai dificilă decît a unui bărbat. Uneori, e mai uşor pentru că ai acces la spaţiul privat mai lesne decît un bărbat. De exemplu, e mai simplu pentru mine să vorbesc cu femeile din zonele mai tradiţionaliste. Iar în ce priveşte comunicarea cu lideri fundamentalişti, nu au părut niciodată să mă respingă pentru că sînt femeie, ca dovadă interviurile cu lideri din Frăţia Musulmană, ori Hamas, ori ayatollahi iranieni. Pur şi simplu, pentru unii dintre ei, cred că nu sînt o femeie „adevărată“, deci nu au de ce să mă respingă aşa cum fac deseori cu jurnaliste locale.

Cel puţin pentru statele din imediata vecinătate a Mediteranei, există o atracţie europeană. Franţa şi Italia încearcă să atragă ţările din nordul Africii spre Europa. Poate exista o apropiere şi dincolo de mizele economice?

Apropierea nordului Africii de Europa este evidentă, mai ales influenţa Franţei, chiar şi acum, în era postcolonială, dacă e să luăm în considerare doar faptul că în aproape tot nordul Africii se vorbeşte franceza. Există o evidentă influenţă culturală europeană, inclusiv în Egipt. Interesant e că în multe din ţările din zonă, dincolo de reproşurile politice, SUA reprezintă un fel de simbol al progresului economic; în schimb, Europa este o sursă de cultură populară, de la mici obiceiuri cotidiene, la mîncăruri, parfumuri, produse cosmetice, haine ale unor designeri europeni faimoşi. Elitele culturale nord-africane merg spre Europa, iar restul celor din spaţiul arab merg cam jumătate spre SUA şi jumătate spre Europa. De cîţiva ani, politica SUA în regiune a atras o antipatie profundă a populaţiei; în schimb, Europa are o imagine ceva mai bună. Europa are acum ocazia să obţină o apropiere pe coordonate noi, care să facă uitată amintirea colonială. Sper numai să nu rateze ocazia.

În ultimii ani, am asistat, în Europa, la o creştere în amploare a islamofobiei. Un sondaj recent arată că, în Franţa, doar 22% au o părere bună despre islam. Cum se explică asta?  

Este o reacţie cumva firească. În primul rînd, Europa a fost asaltată de un număr mare de imigranţi musulmani care au venit cu propriile obiceiuri şi cutume care contrastează uneori, puternic, cu valorile seculare europene. Islamul tradiţional, cu simboluri vestimentare foarte vizibile, se dovedeşte greu de digerat. Apoi, presiunea economică în Europa lovită de criză face ca nemulţumirea să se îndrepte spre imigranţii care „fură locurile de muncă“. Şi, nu în ultimul rînd, asocierea islamului cu terorismul – o asociere evident greşită, dar e greu de explicat asta unui cetăţean european care a asistat la atentatele de la Madrid sau Londra, ori a aflat de asasinarea de către un radical islamist a regizorului olandez Theo van Gogh.

Sînt islamul şi democraţia compatibile?

O întreagă şcoală de gîndire spune că da. În Iran, în zona politică liberală, a apărut prin anii ’90 formula „democraţie islamică“. Însuşi fostul preşedinte Khatami a scris despre asta. Între timp, am văzut cum s-a conturat în Europa, în zona academică, dar şi a diverselor ONG-uri şi asociaţii, ideea că islamul politic ar putea reprezenta un curent moderat care să deprindă exerciţiul democratic şi să convieţuiască cu alte forţe de culori ideologice diferite. Imediat după revoltele din 2011, islamul politic părea să fie cel mai bun răspuns într-o zonă în care trebuie să se împace democraţia cu sensibilităţile religioase. Dar, încă din 2012, în Egipt, islamul politic a început să îşi piardă din strălucire, din atracţie, în momentul cînd preşedintele Morsi şi partidul său, provenit din Frăţia Musulmană, nu au reuşit să comunice cu opoziţia, au preferat să conducă, nu să administreze, au dat impresia că se adresează strict egiptenilor care i-au votat, şi nu întregii populaţii. A urmat lovitura dată islamului politic în Turcia, unde protestatarii reclamă, şi acum, un amestesc tot mai puternic al religiei în administraţie şi legislaţie. La întrebarea dacă islamul şi democraţia sînt compatibile, încă e greu de dat un răspuns. Europa a răspuns deja de secole: religia trebuie separată de politică. Încă nu e clar dacă în Orient răspunsul va fi acelaşi. Interesant e că tocmai în Iran, unde avem cel mai clar exemplu de regim inspirat de religie, în cercuri mai liberale din centrele religioase se vorbeşte tot mai des despre faptul că amestecul religiei cu politica afectează religia şi că cele două ar trebui separate. 

a consemnat Matei MARTIN  

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.