Made in Aiud

Publicat în Dilema Veche nr. 497 din 22-28 august 2013
Made in Aiud jpeg

● Cosmin Bumbuţ, Bumbata, prefaţă de Attila Bartis, Punctum, 2013. 

În urma unei invitaţii oficiale de a face fotografii în penitenciarele româneşti, Cosmin Bumbuţ a ales, „pe considerente vizuale“, Aiudul, închisoare pe care a vizitat-o şi a fotografiat-o de mai multe ori în perioada 2005-2008, înainte ca aceasta să fie modernizată. O „Explicaţie“, ataşată la finalul acestui album bilingv – numit cu un termen din argoul deţinuţilor, „bumbata“, care înseamnă chiar „puşcărie“ –, vine să ofere detaliile legate de contextul în care fotograful a realizat cele peste 15.000 de imagini în penitenciar, felul în care le-a cîştigat încrederea şi a colaborat cu deţinuţii, interesul şi chiar simpatia pe care i le-a stîrnit un deţinut anume, poreclit Pricu, autorul unui volum în manuscris, intitulat Gînduri. Aforisme. Cugetări. Maxime. Pricipii, pe care Cosmin Bumbuţ l-a însoţit acasă în chiar ziua eliberării, şi alte poveşti şi întîmplări behind the scenes, unele pline de umor, altele emoţionante sau înfiorătoare. Dincolo de portretele de tatuaţi şi de fotografiile spectaculoase cu viaţa cotidiană din închisoare (imagini din celule, bucătărie, bibliotecă, biserică, curtea interioară, sala de vizite, de baie sau de forţă, dar şi din timpul unei piese de teatru pusă în scenă de Crăciun), este foarte interesant felul în care Cosmin Bumbuţ a structurat materialul vizual, folosindu-se, de fapt, de texte: „La ultima mea vizită la Aiud, am găsit, în biroul celor de la Serviciul de Reintegrare Socială, un dosar pe care scria «Creaţii literare deţinuţi». Am citit cîteva fragmente pe loc, apoi l-am fotografiat, cu gîndul că poate o să folosesc odată ce scrie acolo. Am fotografiat şi revista închisorii, Lumină din întuneric, care, pe vremea aceea, era scrisă de mînă şi avea un tiraj de un (1!) exemplar prins cu capse. Materialele erau strînse de un deţinut responsabil cu asta, iar altul (art director-ul, să zicem) le copia şi le desena cu carioca. Combinaţia dintre textele lor şi fotografiile mele, am realizat atunci, era firul narativ pe care-l căutam, care m-a ajutat să încheg această carte.“ Astfel, albumul se deschide cu o pagină din revista scrisă şi manufacturată de deţinuţi, conţinînd un text-introducere-manifest, intitulat, cu o trimitere argheziană, Flori... la umbra zidurilor, sub un desen cu o pereche de cătuşe desfăcute: „Oricine vei fi tu, cel care doreşti să analizezi aceste idei ale mele, te rog să înţelegi că eu nu am scris aici aşa... doar de dragul de a face ceva ca să-mi treacă timpul. Dacă nu eşti disponibil să citeşti, cum se spune, «printre rînduri», ca să pricepi esenţa, atunci ar fi mai bine să nu te apuci de citit. Dacă doreşti sincer să constatăm bunele sau relele conţinutului, te invit atunci să-i dăm drumul în anonimat.“

(Fac aici o paranteză pentru a constata că, din cîte cunosc eu, de la romanul lui Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul puşcăriilor, roman premiat de USR în 1995, şi exceptînd cursurile de creative writing şi piesele de teatru lucrate de artişti cu şi pe texte ale deţinuţilor, filmul Eu cînd vreau să fluier, fluier – cu un scenariu scris de Cătălin Mitulescu şi Florin Şerban după piesa omonimă a Andreei Vălean – sau cartea Vieţaşii de pe Rahova a lui Eugen Istodor, mediul penitenciarelor nu mai este prezent în albume sau cărţi de literatură şi nonfiction, adică în zona artistică aşa-zis instituţionalizată, în mainstream-ul cultural.)

Pe lîngă imaginile de viaţă cotidiană ale deţinuţilor, imagini puternice, sugestive, încărcate deopotrivă emoţional şi simbolic, textele oferă cîteva priviri în interiorul nonvizual al acestei lumi oricum nevăzute, iar acesta mi se pare elementul cu adevărat original al albumului, felul în care mai multe tipuri de texte însoţesc imaginile: postere şi desene, anunţuri, afişe şi regulamente de ordine interioară sau panouri cu literele alfabetului, trecînd prin cereri (de „sprijinire a formării unui atelier de confecţionat goblene“), sfaturi medicinale şi comportamentale („rîsul atenuează durerea“, „zîmbetul este una din expresiile chipului uman ce ne influenţează imaginea şi relaţiile cu cei din jur“), anecdote, reflecţii şi gînduri intime naiv filozofice, dar cu atît mai emoţionante, compuneri şi eseuri („Michel Foucault se întreba: «Dar pentru ce un om nu poate face din viaţa sa o operă de artă? Pentru ce această lampă, această casă poate fi un obiect de artă şi viaţa mea nu?»“), poezii şi pagini de dictando cu lecţii de scris (precum acest minunat poem involuntar: „Poate de multe ori. Poate că scriu neortografic. Poate că scriu neortografic. Poate că scriu. Poate că scriu neorto. Poate că scriu. Poate că.“) sau de limba engleză („Îmi place să zbori, ştii. I like to fly, you know. Ai laic tu flai, iu nou.“), pînă la textele tatuajelor de pe corpurile deţinuţilor (doi bărbaţi au două tatuaje complementare: „Iubesc femeile perverse“ / „Urăsc femeile perverse“, dar şi „Fut frizeriţe“). Dacă în biserică există cîteva desene prinse deasupra icoanelor, prin care unii deţinuţi sînt învăţaţi cum să se închine – semn că în penitenciare analfabetismul este şi de ordin religios: gesturile închinăciunii se învaţă precum literele alfabetului (de altfel, literele de pe cartoanele care marchează alfabetic cărţile pe rafturile bibliotecii au caractere cu înflorituri specifice scrierilor bisericeşti) –, într-o fotografie din bibliotecă vedem cum cineva tocmai împrumută patru volume din Familia Thibault de Roger Martin du Gard – a nu se confunda cu George R.R. Martin! De altfel, sînt destule imagini cu deţinuţi citind sau scriind.

Unul dintre ei a scris această confesiune de convertire la credinţă: „În primul rînd, sînt arestat de peste doisprezece ani şi vă rog să mă iertaţi dacă cumva consideraţi că doresc altfel să mă laud, căci am văzut din anul 1990 şi pînă acum foarte multe lucruri... Am trecut poate prin cele mai mari cinci penetenciare din ţară, precum Jilava, Gherla, Mărgineni, Poarta Albă şi Aiud. Nici un doctor, nici un psiholog, nici un om... Nimeni şi nimic nu ma putut ajuta mai mult decît descoperind pueterea lui D-zeu. Citind foarte mult Biblia. Nu este posibil altcumva ca să ne deliberăm cu pace şi linişte în suflet faţă de toate aceste rele care ne chinuiesc“. Altul, aşa cum s-a priceput – o compunere despre Eminescu: „Urmărindu-i cursul vieţii, putem observa că acesta a avut o sinusoidă tumultoasă... Între 1869-1872 şi-a început studenţia la Viena. Pe 1 septembrie a luat parte prima dată la şedinţele Luminii, iar Titu Maiorescu decide să-i acorde o importantă sumă de bani pentru continuarea studiilor la Berlin...“

Dar cei mai mulţi deţinuţi se ocupă cu poezia. Unii doar versifică în stilul naiv şi patetic, involuntar comic pe alocuri, al baladelor popular-romantice de odinioară, cu haiduci prinşi de poteră: „Să vă spun o poezie / Despre mine, cine ştie, / Au venit mascaţii-n casă / Şi m-au luat chiar de la masă. // Eram cu ai mei copii / Tom timpul îmi făceau bucurii / Pînă în acel moment / Cînd au intrat fără respect / Şi mi-au speriat băiatul, / Mai tare ca nimeni altul. // M-au băgat înt-o maşină / Împingîndu-mă fără milă / Şi grăindu-mi cam aşa: / Intră... şi acum nu ştiu / Ce ai să faci la Sibiu. // Şi m-au băgat într-un arest / cu alţii, să stau la stres, / Unde soarele n-apune / Să fiu sechestrat (izolat) de lume“ – poemul se cheamă „Întîmplare? Ce rost are“. Alţii compun acrostihuri pe teme metafizice sau scriu cosmogonii folosind argoul şi retorica lirismului filozofic al Romantismului: „Eon stingher, străbătînd Primordialul, / strigînd neîncetat, fără speranţă, / Prin abisul mut şi fără teamă, / Căutînd, destinul să şi-l afle. / Totul este haos, fără noimă, / Angoasa dominînd tăcutul infinit, / În spaţiul-timp, încă, nenăscut. / Cine sînt, care mi-e Calea, / Care mi-e Rostul, în acest nimic? / Încearcă să-şi răspundă, singur, / Cînd explozia, creaţiei-l luminează / În tandra-i divină răsuflare“; alţii sînt chiar lirici: „Eşti ca spuma valurilor / Din care Afrodita s-a întrupat / Eşti limpezimea apelor de diamant / Ce-n zori răsar pe-a florilor petale / Rebel ţi-e părul auriu, ca un vîrtej iscat / Din inima deşertului cel nesfîrşit etc.“ Deopotrivă amuzant şi emoţionant!

Multe de văzut şi la fel de multe de citit în acest extraordinar album, gîndit ca o piesă de antropologie culturală a detenţiei!

Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.