Rîsul sfîrşitului lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Rîsul sfîrşitului lumii jpeg

● Adrian Georgescu, Cîteva sfîrşituri de lume, Humanitas, 2011.

La cîte potenţiale sfîrşituri de lume am fost martori în ultimii ani, era inevitabil ca toate aceste ficţiuni mediatice de inspiraţie culturalo-religioasă ori ştiinţifico-astronomică să-şi găsească forme de exprimare în arte, în special în cinema şi literatură. Şi nu doar în zonele speculaţiilor (post)apocaliptice grave sau ale scenariilor metafizice ale postumanităţii (extinse şi dincolo de literatura autorilor de gen – vezi The Road al lui Cormac McCarthy sau Cosmopolis-ul lui Don DeLillo), ci şi în cea soft a farsei comice. În literatura noastră firavă, cu (sub)genuri inexistente sau foarte slab reprezentate, un volum de povestiri umoristice pe tema sfîrşitului lumii, cum este această carte de debut a jurnalistului sportiv Adrian Georgescu (citit, ca autor, pentru prima dată în volumul colectiv de amintiri cazone Răcani, pifani şi veterani, Humanitas, 2008), a trecut, ca şi ultimele sfîrşituri de lume, prea repede prin faţa ochilor noştri. Volumul, elaborat şi lucrat atent, are un concept şi prezintă, în cele 9 povestiri de varii dimensiuni (intitulate ficţiuni, încă de pe copertă), cam tot atîtea scenarii apocaliptice, într-o formulă literară compozită (am putea numi aceste povestiri ficţiuni fusion) ce abordează un spectru stilistic destul de larg, de la satiră şi parodie la speculaţii ştiinţifice, cu inserturi textualiste. Abordările nu sînt originale – deseori mi-am amintit de prozele fanteziste ale unor Vonnegut sau Woody Allen –, dar funcţionează, iar Adrian Georgescu i se alătură, astfel, lui Radu Paraschivescu (cel din volumul de povestiri Bazar bizar, 2007, spre exemplu), în încercarea de a revitaliza proza umoristică intelectuală, pe teme, cu referinţe şi găselniţe culturale, cu subiecte şi stilistică spectaculoase.

Proza de deschidere, „O zi în Purgatoriu“, este scenariul clasic al personalităţilor adunate pe Lumea cealaltă (ultimul la noi care a scris texte de acest tip este Alex Tocilescu în volumul de schiţe Standard, 2009), unde, dincolo de prezentarea modului defectuos de funcţionare al Purgatoriului şi de dilemele unora dintre personaje („Pe cînd trăiam, era simplu. Cugetam, deci existam. Acum, am murit, totuşi cuget. Aşadar, exist. Cum e posibil?“, se întreabă Descartes), se iscă o bătaie generală, la uşa băii comune, între tabăra americană, condusă de Elvis, şi cea europeană, condusă de Napoleon („Fără să mai piardă timpul, Proust îl puse la podea pe James Brown, încercînd să-l ţină acolo, însă acesta se ridica iar şi iar, ca un hopa-mitică...“). După scena Purgatoriului elitist prins în cafteala generală, restul ficţiunilor sînt dedicate, rînd pe rînd, cîte unui posibil mod de sfîrşit de lume. „Apocalipsa maşinilor“ prezintă, cum o arată şi titlul, momentul în care tagma maşinilor (de la electrocasnice la autovehicule), sătule de exploatarea umană, încep să funcţioneze conform propriei voinţe şi preiau controlul omenirii într-o revoltă stîrnită spontan de autovehicule, pe străzile din Roma. Şoferii se refugiază într-un mall (scena este asemănătoare celei din Dawn of the Dead, r. Zack Snyder, 2004, unde oamenii se baricadează tot într-un mall, în mijlocul unei invazii zombie), unde li se face cunoscut „Manifestul revoluţionar al maşinii“ („Scuturaţi jugul infam al bestiei bipede! Jos omul!), semnat de un model proletar de Volkswagen pe nume T. Guevara. Înainte ca revoluţia maşinilor să ia amploare („revoluţia prindea viteză şi nu avea timp pentru cei care trăseseră pe dreapta“, „Make Roads, Not War“) şi să dezvolte inevitabilele „diferenţe de clasă“, aflăm, ca-ntr-un poem cărtărescian mecanomorf pe o temă gen Bonnie şi Clyde, şi povestea de dragoste, sfîrşită tragic, între un VW şi o Alfa Romeo, păcatul originar care alimentează, de fapt, revoluţia maşinilor.

În povestirea „Călătorul“, Adrian Georgescu se joacă de-a absurdul parodic prezentîndu-ne un personaj harmsian, Gustav, fără puls, dar cu viaţă, care evoluează de la statutul de caz unic în lumea medicală la cel de lider spiritual al omenirii, doar pentru a decade apoi ca legumă, căci „nimic nu e mai violent şi mai subversiv decît nemişcarea.“ Povestirea „Cei mici şi cei morţi“ debutează cu apocrifa unui sfînt privind predicţiile unui sfîrşit maladiv al omenirii; ceea ce se şi întîmplă: „Vă amintiţi, poate, de vremurile fericite ale bolilor mortale, dar al căror mod de acţiune putea fi înţeles: HIV, febra Dengue şi cele hemoragice Ebola şi Marburg, sindromul sever acut respirator, virusul Nilului de Vest, gripa aviară şi cea porcină, ori temutul Acinetobaacter baumannii. Acelea au fost nişte banale răceli faţă de ce-a urmat: gripa cîrtiţei saşii, hepatita F, boala viermilor de mătase, maladia schnauzerilor pitici, pandemia de ataraxie, alergia la oxigen, la asfalt şi la dulceaţa de vişine, gripa furnicilor, sindromul pîrşului singuratic... ori febra coregrafică, răspîndită, se pare, de puii de condor din Mexic, care-l făcea pe cel infectat să danseze step pînă la epuizare fizică şi deces.“ În „Cherchez les femmes“, un fel de cyber-parodie distopică, un bărbat, aflat în căutarea sexului cu femeia virtuală perfectă, sfîrşeşte în infernul unui Recycle Bin. Ca o paranteză – aceste ultime două povestiri au, fiecare, elemente ce le transformă, indirect şi probabil involuntar, în variantele parodice ale unor scenarii precum cele din Contagion (r. Steven Soderbergh, 2011) sau din Surrogates (r. Jonathan Mostow, 2009), semn că imaginarul (post)apocaliptic este cumva acelaşi.

În „Vasul cu fructe de ceară“, un fel de „Bătrîneţe fără tinereţe şi viaţă fără de moarte“, oamenii au obţinut promisiunea vieţii veşnice în schimbul interdicţiei procreării, povestirea fiind şedinţa de terapie cu cineva care refuză reîntinerirea şi restartarea memoriei, cochetînd cu gîndul sinuciderii. Aceasta este şi singura povestire gravă, în care comicul este abandonat complet, dar numai pentru a reveni, cu forţe noi, în 2012. Raport asupra Sfîrşitului lumii“, un fel de dosar cronologic fragmentar, conţinînd note şi ştiri din presa vremii, mesaje sau e-mail-uri legate de evenimentele petrecute în anul ultim al calendarului mayaş. Proza aceasta conţine mai multe posibile trimiteri la Woody Allen, omagiu adus autorului al cărui tip de umor pare, de fapt, că-l împrumută în multe pasaje din carte (de altfel, cele două volume cu proza scurtă aproape completă a lui Allen au apărut în aceeaşi colecţie „Rîsul lumii“): „Vulcanul Etna, inactiv jumătate de secol, erupe pe neaşteptate, norul de cenuşă alcătuind pe cer emoticonul :(„ – filmul Celebrity (1998) se deschide cu imaginea cuvîntului „HELP“ apărut pe cer ca un mesaj din partea lui Dumnezeu; iar povestea dentistului care descoperă că televizorul său este un portal spre cea de-a patra dimensiune şi, astfel, poate avea acces în filmele văzute la televizor influenţînd acţiunea este, de fapt, găselniţa răsturnată din The Purple rose of Cairo (1985). O altă povestire foarte amuzantă, şi poate cea mai fără de cusur din volum, este „Dragoste cuantică“, unde o familie de protoni este invitată la Geneva să participe la ciocnirea de mare viteză din circuitul acceleratorului de particule pentru a provoca apariţia bosonului Higgs. Naraţiunea este spusă la persoana întîi de quarcul cel mic al familiei, cel care, după ciocnire, şi găseşte bosonul, dar i-l face cadou unei quarcăriţe de care se îndrăgosteşte la prima vedere, privînd astfel omenirea de o mare descoperire şi, în cele din urmă, de progres. În fine, „Game over“ este o povestire detectivistă pe tema clonelor umane, totul în cheie textualistă.

Ficţiunile lui Adrian Georgescu au tot ce le trebuie pentru a te amuza: o temă gravă tratată comic, o imaginaţie parodică ingenioasă, în ciuda oricăror tributuri, şi o stilistică sprinţară, cu destule întorsături neaşteptate de frază. Cîteva sfîrşituri de lume perfecte pentru vacanţă.

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.