"Muzica e undeva acolo şi fără ea sîntem pierduţi" - interviu cu Alexander VELJANOV

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
"Muzica e undeva acolo şi fără ea sîntem pierduţi"   interviu cu Alexander VELJANOV jpeg

Trupa Deine Lakaien va concerta la Palatul Brukenthal din Sibiu pe 8 august, în cadrul Festivalului Artmania. Mai multe la artmaniafestival.ro.

După aproape trei decenii de activitate, sînteţi, probabil, cea mai longevivă trupă de dark wave...

Sîntem satisfăcuţi de istoria trupei şi de felul în care s-a dezvoltat muzica noastră. Se pare că am reuşit să găsim un echilibru bun între Deine Lakaien şi alte proiecte în care fiecare dintre noi s-a implicat, luînd pauze pentru a descoperi lucruri noi şi diferite în afara muzicii trupei. Toate influenţele din afară ne-au ajutat să ne dezvoltăm stilul şi sîntem încă foarte interesaţi de schimbări. Asta e ceea ce ne motivează să continuăm.

În ce fel Deine Lakaien este o trupă experimentală? Poate combinînd sintetizatoarele cu instrumentele acustice, mixînd sunetele muzicii clasice cu beat-urile tehno...

Deine Lakaien a fost dintotdeauna un spaţiu de joacă, dîndu-ne silinţa să venim cu idei şi materiale noi, care să sune diferit de ceea ce făcusem, în acelaşi timp încercînd să păstrăm acel ceva din sunetul propriu, să nu copiem celelalte trupe sau muzicieni. Mereu ne-am dorit ca muzica noastră să sune unic, special, să nu plictisim publicul, dar nici pe noi înşine, repetîndu-ne.

Ce părere ai despre revival-ul gothic din muzica rock şi electronică a ultimului deceniu, dar şi din literatură şi film?

Este interesant că există atît de multe trupe tinere şi artişti din toată lumea care sună similar cu chestiile întunecate cîntate prin anii ’80. Bineînţeles că în ultimii ani a existat un val foarte comercial de filme şi literatură cu vampiri şi alte lucruri horror, multe mizerii (rîde), dar, cu toate astea, au existat şi excepţii bune, interesante.

Aţi înregistrat şi aţi produs multe albume şi DVD-uri cu concerte acustice sau cu aranjamente orchestrale. Este Deine Lakaien mai mult o trupă de concert?

Am început să facem muzică ca un proiect de studio pe la mijlocul anilor ’80, iar primele noastre concerte le-am avut în 1991. De atunci, am încercat nenumărate versiuni ale cîntecelor noastre în concerte, de la simpla formulă de doi oameni cîntînd acustic, doar cu pian şi voce, prin diferite formule cu muzicieni invitaţi, cîntînd la sintetizatoare, pian, chitări, viori, violoncel şi alte instrumente acustice, pînă la concerte cu orchestre simfonice. Ni s-a părut întotdeauna interesant să ne arătăm nouă înşine felul în care un cîntec sau altul funcţionează în diverse abordări, dacă sînt suficient de bune pentru a fi pe placul publicului, indiferent de versiunile electronice sau acustice, cu trupa sau cu orchestra. Ne place mult să cîntăm live, iar asta este una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţa noastră de muzicieni. Dar ne place la fel de mult să lucrăm şi în studio, unde avem tot timpul din lume să experimentăm aproape orice ne trece prin cap.

Care au fost primele voastre influenţe şi unde vă găsiţi acum inspiraţia?

Amîndoi sîntem influenţaţi de diverse zone, din teatru, operă, diverse stiluri muzicale... Avînd minţile deschise, asta a fost dintotdeauna foarte important pentru noi. De la muzica medievală, renascentistă, barochistă şi clasică, muzica anilor ’20, psihedelicul anilor ’60, canţonetele, muzica electronică a anilor ’70 şi postpunkul... În orice există idei bune şi rele, lucruri noi şi plictisitoare, oriunde poţi descoperi ceva care să-ţi placă.

Ernst Horn, colegul de trupă, are un background solid în muzica clasică; tu ai luat vreodată lecţii de canto, ţi-ai educat vocea să sune aşa clar, puternic, special?

Eu am studiat teatrul şi filmul pentru că am vrut să înţeleg mai multe despre arta spectacolului, dar nu mi-am dorit niciodată să devin actor sau cîntăreţ, niciodată nu mi-am dorit să urc pe scenă. Întotdeauna mi-a plăcut să cînt, încă din copilărie, dar am devenit cîntăreţ din noroc, pentru că alţii m-au împins înspre asta. Bineînţeles că a trebuit să învăţ tehnica respiraţiei, pentru că am ştiut că, fără o tehnică bună, în timp îmi voi afecta corzile vocale. Timbrul vocii mele este un dar de la natură, aşa că sînt recunoscător.

Cum funcţionează procesul creativ?

Mereu e altfel. Unele cîntece sînt scrise împreună, dar, în general, Ernst scrie cea mai mare parte din piese. Mereu mi-a plăcut să mă implic în dezvoltarea unui material, a unei idei muzicale, să găsesc un mod bun de a cînta părţile vocale şi de a stabili un balans bun al întregului.

Crezi că muzica se creează sau se descoperă?

N-am nici o idee. Muzica e undeva acolo şi fără ea sîntem pierduţi. Nmic nu poate fi inventat, doar pui totul într-un echilibru care-ţi aparţine. Cu un mic ajutor din partea cuiva căruia i-am putea spune Dumnezeu.

Pe albumul tău solo, Porta Macedonia, există cîteva influenţe din muzica tradiţională macedoneană, dar asta nu s-a întîmplat niciodată în muzica Deine Lakaien...

Mi-a fost întotdeauna teamă de ceea ce s-ar putea numi etno-pop. În mod curios, chiar şi pe Porta Macedonia am evitat să aduc prea multe elemente din folclorul balcanic. Iubesc muzica macedoneană şi ce se cîntă în celelalte regiuni din sud-estul Europei, dar nu-mi plac deloc clişeele sonore turbo-gypsy. Oricum, sînt convins că timbrul meu vocal, destul de „exotic“, este o influenţă majoră în muzica Deine Lakaien.

Cînţi în mai multe limbi; cum alegi ce limbă e mai potrivită pentru un cîntec?

Asta e întotdeauna o decizie spontană, vine de undeva din interior, nu mă gîndesc prea mult la asta.

V-am văzut acum cîţiva ani concertînd într-un club în Bucureşti şi am fost încîntat să constat că publicul a venit într-un număr mult mai mare decît m-aş fi aşteptat. Cum vă simţiţi în faţa unui public străin şi tînăr? Unii dintre tineri nici nu se născuseră cînd aţi început voi să faceţi muzică...

Cel mai bun public este publicul unde vîrstele sînt amestecate, toate generaţiile, de toate stilurile, de toate culorile... Sînt foarte bucuros că, oriunde am cînta, există oameni între 8 şi 80 de ani, iar ăsta e un lucru cît se poate de adevărat. Fără graniţe, doar bucuria muzicii!

Albumul April Skies a fost lansat, în 2005, cu un sistem de protecţie, pentru a nu putea fi piratat. Ce părere aveţi acum despre fenomenul downloading-ului ilegal?

Cînd EMI a lansat April Skies, nu am putut evita acest lucru pentru că ei aveau deja politica unor forme de protecţie. Nouă ne place ca muzica noastră să ajungă la cît mai mulţi oameni posibil. Unii au mai mulţi bani decît alţii, unele ţări sînt mai sărace decît altele – nu poţi schimba asta, dar, ca muzician, trebuie să-ţi cîştigi existenţa. Sperăm ca întotdeauna să ne putem continua munca, indiferent de unde ne vin banii. Dacă oamenii ne cumpără muzica e OK, dacă nu, vedem noi ce se va întîmpla. Dar banii, oricum, nu sînt totul...

Unele trupe nu mai cîntă în concerte cele mai cunoscute cîntece ale lor. Aţi simţit vreodată, din orice motiv, că aţi putea lăsa pe dinafara setlist-ului „Love me to the end“?

„Love me to the end“ este unul dintre cele mai vechi şi mai de succes cîntece ale noastre, îl cîntăm de multe ori, dar de fiecare dată în alte versiuni, aşa că nu ne plictisim niciodată de el. Publicul îl adoră şi apreciem asta foarte mult, dar am ţinut şi concerte fără să-l cîntăm. În acest moment se află însă în setlist-ul nostru.

Este vreun cîntec de la Deine Lakaien pe care-l consideri subapreciat?

Am scris şi am înregistrat mai mult de 100 de cîntece, aşa că, inevitabil, unele dintre ele sînt foarte importante pentru noi, chiar dacă nu sînt toate atît de bine cunoscute. Dar asta nu e o problemă pentru noi, pentru că oricum cîntăm ce vrem în concerte. Iar oamenii încep să le îndrăgească şi pe cele mai puţin cunoscute, după ce le aud în vreunul dintre concerte. Spre exemplu, în recentele noastre show-uri, cîntece precum „A fish called Prince“, „Second sun“ sau „Without your words“ au început să prindă la public.

Ce compozitori de muzică clasică asculţi mai des?

Prea mulţi pentru a-i putea menţiona aici. Totuşi, importanţi pentru noi sînt Bach, Händel, Mozart, Schubert, Beethoven, Mussorgsky, Bartók şi Ligeti.

Vocile preferate din muzica pop?

Scott Walker, David Sylvian, Jim Morrison, Sarah Vaughan, Jacques Brel, Juliette Greco şi Nina Simone.

Te-ai gîndit vreodată să colaborezi cu muzicieni din genuri foarte diferite – din jazz, spre exemplu?

Da, însă mulţi dintre ei sînt deja morţi. (rîde)

Atunci, cu trupe din mainstream-ul actual?

Probabil cu Radiohead, Portishead, Massive Attack, The XX sau cu Benjamin Biolay.

Conceptul vizual al trupei e important şi datorită background-ului tău teatral; te-ai gîndit vreodată să te implici într-un poiect dramatic?

Uneori, îmi doresc să scriu un roman sau o piesă de teatru. Poate într-o zi...

Albumul Secrets of the Silver Tongue conţine multe părţi introspectiv-confesive, te-ai gîndit vreodată să scrii o carte de poezie?

Ups, m-ai prins! (rîde) Voi încerca cu siguranţă să public un mic volum de versuri într-o zi.

Şi, ca întrebare finală, ceva frivol: cît timp îţi petreci aranjîndu-ţi coafura?

Nu e atît de complicat pe cît îţi imaginezi, dar natura va rezolva problema asta oricum. Să sperăm că vocea mea va fi mereu mult mai importantă.

interviu realizat de Marius CHIVU

Foto: J.G. Geldermann

Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.

Adevarul.ro

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților
Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.