Marele zid românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
Marele zid românesc jpeg

Solitaritate, Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu, un spectacol de Gianina Cărbunariu, Decor, video: Andu Dumitrescu, Costume: Andrei Dinu, Muzica: Bobo Burlăcianu, Coregrafia: Florin Fieroiu, Cu: Marius Turdeanu, Ciprian Scurtea, Florin Coşuleţ, Diana Fufezan, Ofelia Popii, Mariana Mihu, Adrian Matioc, Cristina Ragos, Ali Deac.

Proiectul Cities On Stage / Villes en scene provoacă cîţiva creatori de prim rang ai scenei europene să dezvăluie faţa nevăzută a oraşelor bine văzute. Metropolele contemporane, pe lîngă imaginea unor conglomerate urbane elegante, exemple de civilizaţie şi cultură, cu un nivel de trai ridicat şi o viaţă boemă, posedă şi reversul, o latură întunecată care, paradoxal, le face vii (imaginea perfecţiunii idealizează artificial ca o fotografie lucrată prost în Photoshop). În Exils, Fabrice Murgia vorbeşte despre imigranţii musulmani din Bruxelles, la Göteborg, pe textul lui Lars Norén Fragmente, Sofia Jupither construieşte din maldăre de haine un oraş de singurătăţi, în Reunificarea celor două Corei, Joël Pommerat descrie un Paris în care oamenii se dematerializează ca nişte spectre atunci cînd dragostea se scurge din viaţă (este cea mai controversată alegere, ţinînd cont de tema socială a proiectului, dar lipsa iubirii sau tumorile pe care suferinţele ei le creează reprezintă primul nivel al durerii umane). Propunerea teatrului sibian este Solitaritate, un spectacol de Gianina Cărbunariu, una dintre cele mai puternice prezenţe din scena independentă autohtonă.

Spectacolul funcţionează pe o linie de demarcaţie. Termenii separaţi se juxtapun pe mai multe planuri: convenţie – realitate, uman – monumental, dominator – dominat, corporaţie / autoritate – individ, sărăcie – avuţie, superior – inferior, cel care discriminează – discriminat, singur – împreună. Pe scurt, solitaritate vs solidaritate. O diferenţă de o literă, mare cît zidul chinezesc. Nu întîmplător principala metaforă este cea a zidului, unul care distanţează, însingurează şi care are concreteţe: zidul din Baia Mare care separă o zonă cu romi de restul oraşului. Problema zidului care desparte romii de populaţia majoritară nu este una strict românească. În Slovacia există 14 ziduri de acest fel, o formă materializată a rasismului, îmbrăcată, la nivel oficial, de justificări umaniste – cauzele ar fi poluarea fonică (!?) sau protejarea copiilor romi de traficul rutier (motiv adus în discuţie şi la Baia Mare, unde Primăria a cîştigat de curînd, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, procesul cu Fundaţia Romani Criss, prin urmare zidul rămîne în picioare).

Construit fragmentar, cu cinci poveşti din realitatea imediată, ficţionalizate – se pare că fragmentaritatea realităţii care duce la o temă, ca nişte simptome la un diagnostic, este forma predominantă în spectacolele din Cities On Stage, se regăseşte la Norén şi Pommerat – Solitaritate mută atenţia din zona discriminării etnice făţişe către alte forme de discriminare sau alte subiecte. Bonele filipineze ca simbol al muncitorului imigrant (sclav modern) şi ca suprasimbol al captivităţii individului într-un mecanism social corporatist, care funcţionează pe principiul dominării omului de către material. Clasa de mijloc, pauperizată în urma crizei economice, lipsită în mare măsură de repere morale, care copiază automat interfaţa consumismului american. Maligna tendinţă spre monumental a românilor – Catedrala Mîntuirii Neamului şi Casa Poporului sînt emblematice – ca expresie, de fapt, a unei sărăcii perpetue (ostentativitatea măreţiei e manipulatoare) combinată cu apetitul pentru senzaţional, inclusiv pentru cel macabru, ceea ce duce la idolatrie post-mortem, transformarea unor figuri publice în eroi naţionali după moarte (seria de priveghiuri şi înmormîntări mediatizate ale unor artişti). Intonarea imnului de stat, întîi „regulamentar“, apoi acompaniat de o chitară electrică, dar la fel de serios, asumat, respectuos ce duce la crearea unui patriotism sentimental. Naţionalismul devine contaminant şi targetul vizat – clasa de mijloc – reacţionează la un astfel de discurs. Ironia scenei cu imnul metalist este subtilă şi frizează experimentul. Publicul a aplaudat. E dificil de spus dacă aplauzele au apreciat avertismentul dat acestui înduioşător naţionalism de paradă, nu mai puţin periculos decît cel agresiv sau au fost urmarea sensibilizării publicului prin seriozitatea neşarjată, cu alte cuvinte, dacă spectatorul a înţeles mesajul sau a căzut în capcană. Poate e o urmă de pesimism aici, dar înclin spre a doua variantă. Ideea scenografului Andu Dumitrescu de a aduce pe scenă o cruce imensă din sticlă în care se amestecă bilele de la loto (fundalul sonor de început este o voce care rosteşte numere, ca la bingo) este metafora cea mai sugestivă a spectacolului: o ţară dominată de două tipuri de corporaţii, cea economică şi Biserica, în care speranţa la nivel de masă se reduce la loto, dar ceea ce se joacă, practic fără şansă de cîştig, este propria existenţă.

Spectacolul mizează pe o permanentă de-convenţionalizare, o trecere a liniei de demarcaţie dintre teatru şi realitate, dintre personaj şi actor: actriţa care recunoaşte că nu poate juca personajul – bona filipineză – din cauză că nu îl cunoaşte (Ofelia Popii), cealaltă actriţă (Mariana Mihu), acaparată ca bun naţional după moarte – mania funeraliilor naţionale şi a priveghiului televizat – îşi negociază, moartă fiind, locul de veci într-un cimitir privat, vîndut de fiul său, care preferă un loc de parcare. Se poate delimita clar teatrul de viaţă? E vorba, pînă la urmă, de aceeaşi problemă a captivităţii: actorul prizonier într-un rol, personajul captiv într-un spectacol, oamenii închişi într-un sistem care îi consideră monedă de schimb. E un joc al puterii. De altfel, în povestea zidului, remarcabilă este discuţia dintre primar – arhitectul ideii zidului (Marius Turdeanu) – şi liderul comunităţii rome (Florin Coşuleţ), conversaţie în care se observă nu deosebirile, ci asemănările dintre ei. Cei doi aparţin aceleiaşi zone a puterii şi negociază un contract. Obiectul contractului este comunitatea romă pe care liderul său nu o apără, nu o reprezintă, ci o vinde.

Cu o scenografie care reflectă monumentalul la fel de ostentativ şi doborîtor ca şi în realitate – poate un pic prea masiv decorul, chiar dacă în ton cu tema, riscă să sufoce spectacolul – şi însoţit de instalaţia lui Dan Perjovschi, Moving Cities – un „ziar“ mondial pe zidul (exact!) teatrului în care sînt cuprinse subiectele momentului (de exemplu, revolta din Turcia), Solitaritate este interfaţa ficţionalizată, dar necosmetizată a etern-fascinantei Românii în 2013. Spectacolul va fi prezentat anul viitor la Festivalul de la Avignon.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto Paul Baila

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Alexandru Arșinel și soția lui, Marilena / Foto via Click
Dramele prin care a trecut Alexandru Arșinel. Ce a pățit soția lui
Alexandru Arșinel a murit joi seară, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții, actorul a trecut prin mai multe drame, una fiind legată și de soția sa.
Vladimir Putin la Vladivostok FOTO EPA EFE jpg
Popularitatea lui Putin, în scădere în Rusia după decretarea mobilizării parțiale
Cota de popularitate a lui Vladimir Putin a scăzut cu şase puncte procentuale, de la 83% la 77%, după ce liderul de la Kremlin a decretat mobilizarea parţială în Rusia.
pom mosmon jpg
Terapie cu fructe de toamnă. Moșmoanele, coarnele, măceșele, printre cele mai căutate
Perioada de recoltare a fructelor cu virtuți terapeutice se întinde din primăvară până târziu, la prima brumă. Toamna este anotimpul care are, printre vedete, moșmoanele, coarnele, fructele porumbarului și măceșele.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.