"Dragoste, curaj şi puţină disperare" - interviu cu regizoarea Ana MĂRGINEANU

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
"Dragoste, curaj şi puţină disperare"   interviu cu regizoarea Ana MĂRGINEANU jpeg

Este unul dintre cei mai interesanţi tineri regizori români de teatru. De numele Anei Mărgineanu se leagă proiecte ca 8PT N9UA, 89… fierbinte după 89, Despre România numai de bine, Tîrgovişte de jucărie. De curînd, spectacolul ei de la New York, The Window: 4 Alice, care s-a jucat în spaţiul ICR New York în perioada mai-iunie 2012, a primit şapte nominalizări la New York Innovative Theatre. Premiile se vor decerna pe 30 septembrie 2013.

Care e povestea spectacolului din vitrină, The Window: 4 Alice de la New York, care a primit recent şapte nominalizări la New York Innovative Theatre?

De mult de tot – ICRNY era condus de Corina Şuteu; se întîmplau foarte multe lucruri pe atunci, pare că a trecut o veşnicie –, eu mă ocupam de o serie de spectacole-lectură a unor piese româneşti clasice şi contemporane, care se derulau în spaţiul ICR de pe 3rd avenue, cu o uriaşă fereastră/vitrină spre stradă. Am observat că, de cîte ori aveam repetiţie, oamenii se opreau să se uite – deşi nu se întîmpla mare lucru, doar actori la mese citind, nu puteai auzi din stradă ce anume vorbesc. Curiozitatea oamenilor m-a făcut să îmi pun problema – ce s-ar întîmpla dacă înăuntru ar fi ceva cu adevărat spectaculos? Cum ar fi să mergi liniştit pe stradă spre casă (sau la cumpăraturi sau la film) şi, cînd te uiţi la stînga, să vezi o vitrină luminată cu minuni – flori care cresc din podea, iarbă pe pereţi, iepuri de dimensiuni umane care cîntă mut la vioară). I-am povestit Corinei de idee şi, spre norocul meu, ea a fost de acord să încercăm.

Ideea a început să prindă tot mai mult contur. În loc să începem de la text, urma să începem de la spaţiu: să invităm artişti vizuali în spaţiu şi să îi lăsăm să îl re-imagineze, după cum doresc. Să inventeze o lume vizuală între cei trei pereţi (al patrulea fiind vitrina de sticlă). Abia apoi urmau să vină dramaturgii care erau rugaţi să scrie un text special pentru universul vizual conceput de scenograf. Apoi eu să vin cu actori, repetiţii, lumini etc. Dar mai era ceva neobişnuit: spectacolul nu putea să fie auzit, doar văzut. Spectacolul nu avea început, nici sfîrşit. Oricine putea ajunge oricînd. Oricine putea arunca o privire din mers, se putea opri pentru un minut, pentru cinci sau putea să stea ore urmărind spectacolul iar şi iar, de fiecare dată atent la altceva.

Am făcut două spectacole parte din acest proiect: I Was Just Thinking, text de Sam Hunter, scenografia Nic Ularu; şi 4 Alice – text de Saviana Stanescu, scenografia Daniela Codarcea Kamilliotis. Al doilea, 4 Alice a avut atît de mare succes, încît numărul de reprezentaţii a fost prelungit, devenind astfel eligibil pentru premiile Innovative Theatre.

Danielei Codarcea Kamiliotis, scenografa al cărei nume se leagă de Proba de microfon al lui Daneliuc, stabilită în America, nu cred că a mai participat la un proiect românesc. A fost greu s-o convingeţi să lucreze cu voi?

Nu ştiu dacă a mai participat sau nu. Cînd doamna Şuteu mi-a sugerat să o invit, am fost tare sceptică. Daniela e vice-preşedinte la Ralph Laurent, una din cele mai importante companii de modă din America. Nu credeam că va avea timp nici măcar să îmi răspundă la e-mail, ca să nu mai zic de faptul că nu ne cunoşteam deloc. Am încercat într-o doară, gîndindu-mă că nici în vis n-o să primesc vreo veste. Spre surpriza mea, a răspuns în mai puţin de un minut. Da, o interesa proiectul. Peste cinci minute mi-a trimis încă un e-mail – mă căutase pe Google şi era dispusă să ne întîlnim. Am rămas masca. Mai apoi, profesionalismul şi dăruirea ei m-au cucerit complet. Daniela a venit în fiecare zi, lipind fiecare floare cu mîna ei. N-a avut decît un singur ajutor – Daniel, fantasticul om bun la toate, din echipa ICR. La repetiţii, rochia lui Alice, o superbă creaţie vintage se rupea la fiecare mişcare de dans mai energică. Daniela o lua peste noapte şi o cosea, aducînd-o a doua zi înapoi. Ce scenograf mai face asta azi? La un moment dat, fiind foarte ocupată, a luat cu ea pantalonaşii (tot vintage) care se rupseseră şi a zburat la Paris cu tot cu ei la un fashion show. Cînd s-a întors, mi-a zis: „Acum Robin (actriţa) poate spune că are pantaloni cusuţi de mînă la Paris.“ Cred că dintre toate nominalizările – m-am bucurat pentru Daniela cel mai mult, le merită din plin şi mult mai mult. Sper să am şansa să lucrez din nou cu ea.

Cît de greu e să faci teatru independent şi ce înseamnă pentru un proiect această vizibilitate?

E greu, dar ce e uşor, pînă la urmă? Vizibilitatea şi recunoaşterea îmi dau speranţe că va fi mai uşor de acum înainte. Pentru compania pe care o formez cu Tamilla Woodard, PopUp Theatrics, dedicată teatrului neconvenţional, şapte nominalizări la NYIT Awards înseamnă enorm. Dacă spectacolul s-ar mai juca acum, fără îndoială ar veni foarte multă lume să-l vadă. Însă, între timp, s-au schimbat atît de multe lucruri la ICR, încît nici n-aş zice că e aceeaşi instituţie.

Aţi lucrat şi în România, acum lucraţi la New York. Există diferenţe majore în zona teatrului independent?

În New York, concurenţa este mult mai mare. Sînt peste 1000 de spectacole pe zi – în orice zi a săptămînii. Altfel, peste tot, teatrul independent se face cu multă dragoste, curaj, disperare şi, de multe ori, cu bani de acasă.

Felul de spectacole pe care îl propuneţi voi nu mai are nici o legătură cu convenţiile teatrului clasic. Mă gîndesc în special la proiectul Despre România numai de bine, făcut împreună cu Peca Ştefan. Cît de important este pentru un regizor să nu ia un text gata scris, ci să participe la scrierea lui? Sau să-şi găsească oamenii cu care să facă echipă?

Pentru mine, e o bucurie să colaborez cu dramaturgi şi să lucrez cu ei, din clipa în care textul e doar o idee, pînă la premieră. Dramaturgul participă la repetiţii, schimbăm idei. Nu poţi să faci teatru de unul singur. Pe urmă, intervin scenograful, actorii, designer-ul de lumini. Un spectacol e produsul muncii tuturor. Cel puţin în cazul meu.

Să găseşti bani pentru proiectele independente devine o problemă din ce în ce mai mare aici; cum reuşeşti acolo să rezolvi această problemă?

Cu greu. De exemplu, urmează să prezentăm (PopUP Theatrics) – Long Distance Affair în Edinburg Fringe Festival, vara asta. Este un spectacol complex, la realizarea căruia participă 50 de artişti din toată lumea. Actorii joacă via skype – fiecare din oraşul lui, de la el de acasă, pentru un singur spectator. Parte din bani vin din vînzarea de bilete, pentru restul am făcut o campanie de strîngere de fonduri pe Indiegogo. Din fericire, am reuşit să strîngem toată suma. Pentru INSIDE (spectacol produs tot de PopUp Theatrics) – care a avut premiera la Madrid în mai –, am obţinut un grant. De fiecare dată e altfel, de fiecare dată stăm cu sufletul la gură să vedem dacă vom reuşi sau nu.

Spuneaţi că la New York au loc şi 1000 de spectacole pe zi, ceea ce înseamnă enorm. Există un public pentru toate?

Bine, cînd zic spectacole mă refer la evenimente de tot felul – incluzînd concerte, spectacole de Broadway şi Off off. E bătaie mare pe public, ce să zic. Dacă publicul nu vine, spectacolul moare imediat. Nimeni nu are bani să-l joace de pomană. E un sistem foarte viu, nimic nu trenează. Spectacolele mor, imediat apar altele în loc.

Aţi avut vreun şoc cultural major legat de această zonă a teatrului independent, odată ce aţi ajuns la New York?

O, da. Nimic nu seamănă cu ce ştiam de acasă. Mi-a luat peste un an să mă adaptez. De fapt, să fiu sinceră, nici nu ştiu dacă chiar m-am adaptat, probabil că nu de tot, dar mă simt mai confortabil acum. Şi, spre norocul meu, am compania mea (PopUp Theatrics) cu care călătoresc în toată lumea. În primăvară am avut premieră la Madrid, acum urmează să plecăm la Edinburgh Fringe, după care mergem la un festival în Buenos Aires, apoi din nou New York. Cu programul ăsta, dispare orice şoc cultural.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: Godlis

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.