Un poet al timpului său
● Norzeatic, Exerciţii pe ritm de pace, self released, 2012.
Într-un număr recent al Observatorului cultural, traducătorul George Volceanov publica un eseu în care făcea, printre altele, şi o radiografie a versurilor cîntate în pop-rock-folk-ul anilor ’60-’80 şi care aparţineau, în mare parte, poeţilor clasici, moderni şi contemporani: Eminescu, Macedonski, Goga, Coşbuc, Şt.O. Iosif, Minulescu, Topîrceanu, Bacovia, Ion Barbu, Arghezi, Nichita, Dan Verona, Nina Cassian, Ana Blandiana etc., dar şi Hugo, Heine, Goethe, Esenin sau Shakespeare. Adevărul este că muzica românească a avut doar nişte textieri versificatori de clişee sentimentale şi pentru care conta doar rima, n-a avut genul acela de „lyricists“ adevăraţi, care să scrie special poezie pe(ntru) cîntece, contribuind cu versuri-mantre la folclorul pop – numele ce merită menţionate fiind cîteva: Şerban Foarţă & Andrei Ujică, Nicu Vladimir, Mircea Florian sau Alexandru Andrieş. Nici după Revoluţie (cînd Jim Morrison a fost tradus cu „lyrics“; la fel şi Leonard Cohen sau Bob Dylan) lucrurile n-au stat altfel, căci mai toată lumea bună din electro-pop-rock-ul alternativ/brit/indie a ţinut să cînte în engleză, iar trupele şi textierii care au contribuit cu versuri (în limba română) inteligente şi memorabile, devenind referinţe în limbajul cotidian, adică parte din cultura pop vorbită, sînt puţini: Timpuri Noi (Artanu şi Dan Iliescu), Sarmalele Reci (Florin Dumitrescu), Vama Veche (Tudor Chirilă), Viţa de Vie (Adrian Despot), Ada Milea, Omul cu Şobolani (Dan Amariei) şi, mai nou, ROA (Cezar Stănciulescu), Toulouse Lautrec (Cătălin Rulea) sau Robin And The Backstabbers (Andrei „Robin“ Proca).
În acest peisaj al poeţilor pe/din muzică, Andrei Ricinean aka Norzeatic, un MC a cărui carieră începută prin 1994 se suprapune pe aproape întreaga istorie a hip-hop-ului fabricat la noi (şi care a dat cîţiva foarte buni textieri, spre exemplu, Călin Ionescu aka Rimaru de la RACLA), este, în acest moment, cel mai dexter şi mai convingător poet din cultura pop de limba română. Fără să mă ocup aici de partea muzicală a artei lui Norzeatic, o să-l citez însă pe Paul Breazu, care l-a recenzat în Dilema veche de fiecare dată şi care spunea despre textele lui Andrei Ricinean că sînt „mai degrabă radiografii miniaturale ale realităţii sociale actuale, scrise într-o stilistică metafozică (citeşte metaforă şi metafizică) proprie muzicianului“, texte parlate în care cultura pop şi ştirile de primă pagină & prime time, politicienii corupţi, cultura ONG-istă şi discursul anticapitalist/anticorporatist, new age-ismele, cîinii vagabonzi şi comerţul stradal, fizica cuantică, jocurile video, reţelele de socializare şi exploatarea prin minerit, toate acestea, dar şi altele, alcătuind în ritm şi rimă „moleculele care dau viaţă organismului disfuncţional“ care este societatea noastră în acest moment.
„Revoluţia“, piesa-program de deschidere a primului său album solo – şi cel mai politic –, Exerciţii pe ritm de pace, este, poate, cel mai inteligent şi mai bun text-manifest scris vreodată pentru muzică în limba română (reprezentativ şi pentru stilul lui Norzeatic: jocuri de cuvinte şi de fonetică, glisări dinspre sensul figurat al termenilor spre cel propriu, aliteraţii etc.). Revoluţia propusă de Norzeatic – care eliberează astfel cuvîntul de sub încărcătura politică adăugată de istorie – nu are însă nimic în comun cu un text-manifest clasic, de gen, cu a cărui stilistică radicală, lexic agresiv şi idei-clişeu ne-am obişnuit de la avangardişti la occupy-işti, de la proletcultişti la critic-atac-işti, întrucît nu e motivată de resentimente de clasă antielitiste şi nu mizează pe latura violentă a actului de revoltă socio-politică. Asta deşi „Manifestul“ său, pus pe rime şi filmat în alb şi negru, a devenit viralul emblematic al multora dintre cei prezenţi, în iarna anului trecut, în Piaţa Universităţii.
Revoluţia lui Norzeatic, un revoluţionar fără altă cauză decît cea spirituală, nu are culoare şi program politic, nu este făcută în numele unei ideologii anume, alta decît „extremismul de centru“; revoluţia sa este apolitică, ecumenică şi pacifistă – un statement al nonviolenţei („pe steagul meu scrie Pace“); vorbeşte despre schimbarea mentală individuală, despre transformarea personală spirituală – este o „revoluţie a minţii“, o „revoluţie care se petrece-n suflete“. Norzeatic nu propune o revoluţie colectivă, violentă, materială, cu program, într-un cuvînt – trivială; Norzeatic „propovăduieşte“ revoluţia interioară a schimbării de sine, a toleranţei şi a upgrade-ului personal, singura revoluţie adevărată, esenţială, care nu poate fi confiscată şi deturnată de nimeni.
Iată cîteva strofe percutante din lungul text, deopotrivă direct şi subtil, al acestei extraordinare piese: „Cînd e vorba de revoluţie / Mulţi sînt gata să pună mîna pe armament / Dar cîţi ar privi-o altfel decît ca pe un argument pentru agrement“, „Cînd faci revoluţie cu tine însuţi nu poa’ s-o fure nimeni / Să faci revoluţie cu semenii nu-nseamnă să vrei să-i faci să-ţi semene“, „Revoluţia nu va fi teleghidată / Revoluţia nu va fi de evitat, ăhă! / Revoluţia adevărată nu latră, nu muşcă / Ea nu va fi dublată de voci pe bandă «Împuşcă-l, împuşcă-l!»“, „Revoluţia nu va fi în 21-22, sigur nici în 13-14 / Şi nici una-două pe Twitter, Facebook şi MySpace / Să lupţi cu sistemu’ va fi mai mult decît un tag pe gard, un tatuaj cu Thug Life / Ascultînd muzică de drive-by, aşteptînd în McDrive / Sau să spargi geamu la tramvai // Revoluţia nu-ţi va da dreptul de-a vorbi prostii / Revoluţia va fi doar ştii că ştii sau ştii că nu ştii / Revoluţia nu-ţi va îmbunătăţi modul de trai / Ci modul de-a trăi“, „Revoluţia nu va fi relativă la bun gust şi bun-simţ /.../ Revoluţia nu va fi o cauză pentru un rebel / Revoluţia nu va fi mişcarea în jurul soarelui, ci trecerea prin el // Cînd vei citi din Coran nu va fi sabia scoasă / Cînd vei spune «Tatăl Nostru» nu va fi pîinea de pe masă / Cînd va fi vorba să-ţi porţi crucea, nu va fi la gît, de argint / Revoluţia nu va fi surprinsă de un trecător pe telefonul mobil“, „Revoluţia nu va sta între un trecut glorios şi un viitor luminos / Revoluţia nu-ţi va aduce foloase, dar îţi va fi de folos“, „Şi, în fine: Revoluţia nu va fi acolo, nu va fi nici acolo / Bine, dar unde va fi? Nu ştiu, fă-o!".
"Se lasă seara" este un text social despre sărăcie vs ipocrizia & corupţia politicienilor, totul ridicat, în final, la o reflecţie despre deşertăciunea vieţii: „Degeaba zbori pe lună şi trimiţi sateliţi / Cînd n-ai nici un control cu ce se-ntîmplă aici / Degeaba scrii articole, accelerezi particule / Pui pronosticuri – prostii –, nu ştii ce va fi dincolo // Dar a spus-o demult înţelepciunea împăraţilor / E pus şi-un cuvînt în parabola talanţilor / Atunci cei drepţi vor străluci-n lumea sfinţilor / Iar pentru ceilalţi va fi plînset şi scrîşnirea dinţilor.“ Piesa „Micii consumatori“ propune o atitudine eco friendly, printr-un text-elegie anticonsumeristă despre risipa energiei, în timp ce „În clar cu roşu Montana“ şi „Dr. Au Mă Doare“ (plus recentul videoclip-single „Probleme la gaze“) militează împotriva exploatării haotice şi a obsesiei materialiste („nu-mi trebuie mine să mă găsesc pe sine“, „încerc să am o stare bună şi fără bunăstare“), dar totul în aceeaşi cheie pacifistă a „argumentului pentru agrement“: „Între ritmuri de petrecere şi rituri de trecere, / Aspir în tăcere către-o deplină-nţelegere“. Pe final, cum remarca şi Paul Breazu, există şi o reinterpretare a „Exerciţiului“ bobdylanistic al lui Vali Sterian de pe Vino, Doamne!: „Revoluţie – rotaţie / Evoluţie – populaţie / Mase – unitate / Clase – societate / Naţie – democraţie / Dreptate – legislaţie / Instituţie – constituţie / Integritate – în discuţie /.../ Angajare – multinaţionale / Vînzare – cumpărare / Reclame – vedete / Diete – reţete / Distracţie – distragere / Obsesie – posesie / Confuzie – revoluţie / În concluzie – iluzie“ ş.a.m.d. Norzeatic este, pur şi simplu, un poet al timpului său. Poate singurul.
Împreună cu Avant’n’Gard feat. Tavi Scurtu şi Anghel Mailat, Norzeatic va concerta la Festivalul „Dilema veche“ de la Alba Iulia, sîmbătă, 31 august.
Foto: Claudiu POPESCU
