⬆
La zi în cultură
Pagina 69

Scrisoarea deschisă, povestea continuă
Cînd Mariana Marin îşi publica a doua carte de poezie, Ioana Pârvulescu se pregătea pentru semidebutul într-un volum colectiv cu nu mai puţin de doisprezece alţi poeţi. E singura care a rămas în literatură din acel contingent.

„Un dialog normal, din care toată lumea are de cîştigat“ – interviu cu Ciprian ŞIULEA
"Este o asociaţie gîndită pe un model de excelenţă, care reuneşte doar elita dintr-un domeniu şi o recompensează prin prestigiu simbolic şi unele beneficii, pe cînd noi avem nevoie de o asociaţie care raliază întregul corp profesional şi care se ocupă de aspectele concrete ale acestei activităţi."

Corpuri şi timp
Corp la corp este un spectacol site specific în care „experţii vieţii“ deconstruiesc microuniversul cotidian prin performarea relaţiilor şi a ritualurilor de coabitare din Cămin. Structurat pe ore, conform cu programul unei zile, Corp la Corp este un teatru al uzurii.

Nici pe departe un careu de aşi
În măsura în care grupajul de scurtmetraje Scurt/4: Istorii de inimă neagră merită semnalat, asta se datorează filmului regizat de Radu Jude – Trece şi prin perete. Jude are la activ două lungmetraje – Cea mai fericită fată din lume (2009) şi Toată lumea din familia noastră (2012), şi de curînd a terminat un al treilea – Aferim!.

Un gotic maleabil
Canadienii Timber Timbre fac parte din generaţia three-chords-on-a-ukulele, însă se străduie să demonstreze că simplitatea nu e neapărat echivalentă cu sărăcia întru concepte şi idei. Rezultatul e un soi de folk gotic care şi-a găsit mediul propice în actuala paradigmă a pop-rockului atmosferic cu derapaje înspre oniric.

Varietate & noutate
"Pe blog menţinem o cadenţă constantă, cinci-şase articole săptămînal, şi pregătim nişte dosare speciale, evident muzicale. O abordare jurnalistică a unor evenimente sau fenomene, asta ne dorim. Cît mai mult conţinut, nu doar poze şi clipuri. "

Ciprul sfîrşitului de noiembrie
Cu două săptămîni înainte, nu ştiam c-o să merg în Cipru la final de noiembrie. Decizia a fost spontană, după o idee prinsă în zbor de la un prieten, susţinută de nişte bilete de avion care, luate cu o săptămînă înainte, costau cam cît trenul pînă la ai mei, în provincie. Şi ai mei stau aproape de Bucureşti.

„Paşaport de Germania“, CinePOLSKA, „Unde e Aromânia“
● Nicolas Trifon este autor a numeroase studii despre aromâni. Recent, a publicat la editura Cartier volumul intitulat Unde e Aromânia. O carte cu articole polemice despre acest popor periferic. (Matei Martin)
● Paşaport de Germania este documentarul semnat de Răzvan Georgescu, care va avea premiera pe 27 noiembrie, la HBO. O poveste incredibilă despre cea mai profitabilă afacere a regimului comunist: vînzarea etnicilor germani din România. Un comerţ organizat, bine pus la punct, între Român

Piaţa, tîrgul şi salonul – după Gaudeamus
La Tîrgul de Carte Gaudeamus s-au înregistrat 117.000 de vizitatori, un record absolut. Asta e o mică mare victorie. Cifra de vizitare e o dovadă că măcar cei care mai citesc şi mai cumpără cărţi sînt, în continuare, interesaţi de lectură.

Proză cu timbru
Prieteni buni şi tineri studenţi la Medicină, Răzvan Petrescu şi Mihai Simion se despart cînd acesta din urmă fuge pe neaşteptate din ţară. Între februarie 1980 şi octombrie 1984, Răzvan Petrescu îi trimite prietenului său, la distanţe variabile de timp, 16 scrisori.

„Un obiect sonor asemănător cu iubirea“ – interviu cu trupa LOUNGERIE II
"Avem respect din punct de vedere creativ pentru oameni care îşi doresc să trăiască autentic în experienţa de a cînta. Şi asta se vede rapid la oricine. Mie îmi plac oamenii, în primul rînd oamenii, abia apoi trupele din care fac parte."

Mănîncă-mă!
Clujul înainte de turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale nu părea, teoretic, locul cel mai bun pentru un festival, fie el şi de artă activă. În zilele tensionate de dinaintea votului final, activismul era, ce-i drept, la cote ridicate, dar arta nu făcea parte dintre preocupările momentului.

Terenuri minate
Cu opul despre care a declarat că va rămîne ultimul din filmografia sa, Hayao Miyazaki, maestru japonez al filmului de animaţie, intră şi el pe teren minat. Desenat de mînă, Se înalţă vîntul e o bizară biografie romanţată a inginerului aeronautic Jiro Horikoshi, responsabil pentru avioanele de luptă Zero.

New Kid on the Block
Ghersi s-a născut în Caracas, capitala Venezuelei, a trecut prin sălile de curs ale influentului The Clive Davis Institute of Recorded Music din New York, s-a relocat, la un moment dat, la Londra şi e cunoscut în cercurile muzicale ca Arca.

„Spectatorii ne-au întrebat unde ar putea revedea scurtmetrajele“
"Cu puţine excepţii, acest gen filmic, care a adus nenumărate premii cinema-ului românesc şi a lansat carierele tuturor cineaştilor momentului, are un destin cam trist în ceea ce priveşte interacţiunea cu publicul din ţară, altul decît cel de festival."

Agi-agi la pungă de plastic
Nu ştiu cum am ajuns de la Bundang la Daesong în acea noapte, dar ştiu că am ajuns întreg, pentru că la 7-Eleven-ul din colţul cartierului, Annyong hasseyooo-ul vînzătoarei din tura de noapte a sunat de la uşă, parcă mai plin de speranţă. Alt personaj şi acea vînzătoare.

Lente şi şotron, Gaudeamus, Funky Synthesiser Volume II
● Noul Lente – Lente şi şotron, de pe Pache: într-o fermecătoare casă veche, cu feluri noi de mîncare, băuturi noi şi multe, multe jocuri. (Iaromira Popovici)
● Festivalul Naţional Studenţesc de Teatru Absurd „Eugen Ionesco“, Casa de Cultură a Studenţilor, Bucureşti, 21-23 noiembrie. Spectacole ale trupelor din Alba Iulia, Craiova, Iaşi, Petroşani, Timişoara şi Bucureşti. (Stela Giurgeanu)

Planificare urbană şi democraţie
Turnul Triunghi provoacă mare agitaţie la Paris. Proiectul, lansat în 2010, trenează. Consiliul municipal a încuviinţat construirea, dar apoi n-a mai dat diversele aprobări necesare. Printre altele pentru că parizienii – în special locuitorii zonei respective – s-au mobilizat masiv şi au protestat împotriva edificiului.

Şantaj pentru o cronică literară
De 14 ani, de cînd fac critică de întîmpinare, am avut parte de toată gama de reacţii posibile din partea scriitorilor ale căror cărţi le-am recenzat, inclusiv de ameninţări cu bătaia, dar, mai nou, şi de o tentativă de şantaj. Dar pînă a ajunge la faptul uluitor care mi s-a întîmplat săptămîna trecută, simt nevoia unui preambul.

Realitatea întrece imaginaţia – interviu cu Yan LIANKE
"Scriitorii chinezi contemporani, cu toată imaginaţia lor, sînt puşi în situaţia de a se lua la întrecere cu această realitate. Iar întrecerea o cîştigă numai aceia care se concentrează pe realitate şi au capacitatea de a pătrunde esenţialul."

Martiriu. Note de subsol
Cum ne vindecăm de trecut? Cît timp durează, pentru individ şi pentru comunitate, să închidă rănile unei istorii traumatizante? Proiectul Festivalului Divadelná Nitra din Slovacia, Vieţi paralele – secolul 20 prin ochii Poliţiilor Politice, una dintre cele mai puternice iniţiative teatrale recente, încearcă să răspundă.

Turner văzut de Mike Leigh
Sub forma unui portret cinematografic al unui maestru al picturii – romanticul britanic J.M.W. Turner, jucat de Timothy Spall –, regizorul-scenarist Mike Leigh, el însuşi un maestru al artei sale (şi un compatriot al lui Turner), a dat o capodoperă: Mr. Turner (proiectat la Les films de Cannes à Bucarest).

Nevoia de inedit
În manifestările timpurii ale carierei sale, sub titulatura Maudlin of the Well, noutatea lui Toby Driver era una de circumstanţă, trupa încercînd să importe pentru americani un sound oarecum consacrat în metalul experimental european. Strategia de repionierat s-a dovedit vizionară, astăzi stînd la baza popularităţii mai multor curente indie de dată recentă.

„Cu Alex. Leo Şerban nu am vorbit niciodată“
"Cînd eram în liceu şi mă gîndeam că mi-ar plăcea să scriu despre filme, singurii trei critici de cinema pe care îi citeam constant erau Andrei Gorzo, Mihai Chirilov şi Alex. Leo Şerban. Cu Andrei sînt acum coleg la UNATC şi e unul dintre prietenii mei cei mai dragi, iar cu Mihai cred că sînt din ce în ce mai apropiat."

Imperatorul călător – interviu cu Cezar DUMITRU
Cunoscut şi sub numele de Imperator, datorită foarte popularului blog de călătorii (www.imperatortravel.ro) pe care-l are, Cezar Dumitru a mers în aproape o sută de ţări, pînă acum. Oricînd îl cauţi, Cezar este mereu în altă parte, fiind implicat în mai multe proiecte legate de călătorii.

„Bărbaţi mişto“, „Găteala capului“, „Viitorul este feminin“
● „Viitorul este feminin“ – aşa sună sloganul Platformei Internaţionale de Teatru Bucureşti. Cele patru spectacole produse în Marea Britanie, Polonia şi Statele Unite ale Americii explorează, fiecare din altă perspectivă, inegalitatea dintre sexe şi feminismul. (Matei Martin)
● Începînd cu 13 noiembrie şi pînă pe 23, la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti, Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie. Zece zile, peste 50 de evenimente, 6 ţări invitate, 11 teatre şi proiecte independente româneş

Se scriu prea multe cărţi?
În cartea sa din 2003, So Many Books: Reading and Publishing in an Age of Abundance, scriitorul Gabriel Zaid făcea următoarea observaţie: Cititul cărţilor creşte aritmetic, pe cînd scrierea cărţilor creşte exponenţial.

Cannes-ul de la Bucureşti
La modul absolut, The Tribe al lui Miroslav Slaboshpitsky este filmul anului 2014. Dar este, pentru mine personal, filmul altui festival: Anonimul l-a adus la Bucureşti în vară. Ce-aş alege din Films de Cannes? 3D-ul din Adieu au langage. Poezie pură, construită cu tehnologii cărora pînă la nenea JLG, nimeni n-a ştiut exact ce să le ceară.

„The Artist a însemnat consacrarea mea ca actriţă“ – interviu cu actriţa Bérénice BEJO
"Am filmat pentru The Artist în America, apoi am fost nevoită să mă adaptez la filmările pentru The Search, care au avut loc în Georgia şi în Munţii Caucaz, cu oameni extraordinari, care nu vorbeau engleză, dar trecuseră prin drame cumplite. Băiatul din film care îl interpretează pe Hadji (Abdul Khalim) este un fenomen."

25 de ani după Zid
În fiecare an, de ziua naţională a Germaniei (Ziua Unităţii, 3 octombrie), dar şi la celebrarea căderii Zidului (9 noiembrie), apar tot felul de cercetări şi sondaje despre cît de uniţi sînt germanii. Sentimentul unităţii, sau, mai precis, aspiraţia unităţii atinge întotdeauna procente foarte mari.

Festivalul Naţional de Teatru de vitrină
Evenimentul pare a se dori expoziţional, fără a oferi o perspectivă, eventual discutabilă, asupra dinamicii teatrului, fără riscuri, căci a risca presupune a miza pe una sau mai multe tendinţe, direcţii, estetici, tematici sau pe anumiţi artişti.

Sărituri în spaţiu şi timp
nterstellar al lui Christopher Nolan e o tentativă de blockbuster SF depotrivă intelectualist şi hiperemoţional, intimist şi IMAX-spectacular, vizionar şi tradiţional-generic, de megasinergie hollywoodiană.

Jack White, un artist modern rar
Nu-s fanul lui. Nu mă omor nici după The White Stripes, The Dead Weather sau The Raconteurs. Însă vîrsta m-a învăţat să respect şi ce nu ascult acasă în mod frecvent. Iar White este un bun exemplu, alături desigur de alţi cîţiva pe care nu mă apuc acum să-i înşir.

„Ai luat 10?“
"Cred într-un teatru de reflecţie socială şi nu-mi aleg niciodată conjunctural temele şi subiectele. Aleg să documentez şi să cercetez teme care mă preocupă pentru că au un conţinut social şi politic despre care simt nevoia să vorbesc"

Călători lipa-lipa
Vedeam, a nu ştiu cîta oară, că, în piciorul meu, papucul (ca să nu mai zic de şlap!) are o viaţă de sine stătătoare, că o ia înainte cînd ţi-e lumea mai dragă ori că virează beleuz la prima lipsă de priză a degetelor. Dacă trotuarul nu ar fi fost încins, chiar şi după răpăiala de vară, i-aş fi scos.

Din povestea lui Gheorghe Ursu (II) – interviu cu Andrei URSU
Tatăl meu consemna tot ce avea legătură cu sistemul sau cu încercările lui de a protesta împotriva acestuia. Printre care şi întîlnirea lui cu Geo Bogza. Acestuia Babu (aşa i se spunea tatălui meu) i-a zis: "Am aici un manifest, aş vrea să ajungă undeva în Marea Adunare Naţională."

Jazz Mozaic la Sibiu
Parcă pentru a justifica tradiţia pe care oraşul o are în domeniu, o nouă instituţie de jazz se naşte la Sibiu: Jazz Mozaic Festival. Festivalul aflat la debut promite să fie un aranjament fericit de pietre care strălucesc diferit, dar se omogenizează artistic într-un mozaic desăvîrşit de sunete şi senzaţii.
![„25 de ani fără Zid“, [Fragil], Patimile Mariei jpeg](https://cdn.adh.reperio.news/image-c/c45e1aea-4a64-4fba-9f96-7937fb29d3b2/index.jpeg?p=a%3D1%26co%3D1.05%26w%3D300%26h%3D180%26q%3D91%26r%3Dcover%26f%3Dwebp)
„25 de ani fără Zid“, [Fragil], Patimile Mariei
● Vineri, la Frontline Club Bucharest, la Institute The Café, de la ora 18, proiecţie şi dezbatere: „25 de ani fără Zid“. Documentarul Zug in die Freiheit/Train to Freedom, urmat de o discuţie cu excelenţa sa ambasadorul Germaniei în România, domnul Werner Hans Lauk, jurnalistul Liviu Tofan şi Laura Stancu, director Arhiva Centrală CNSAS. (Adina Popescu)
● Pînă pe 15 noiembrie, la Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti, expoziţia multisenzorială pentru nevăzători şi persoane cu deficien

Sinuciderile lui Teodorovici
Prima comedie din acest triptic de piese de teatru este o farsă suicidară. Un anume Cristian, cu probleme conjugale şi cu un împrumut pe care nu-l poate returna, decide să se arunce în gol de pe un stîlp de electricitate, nu însă înainte de a-şi anunţa tentativa cumnatului.

Salutări din anii ’70 – interviu cu Alina ŞERBAN
"Amenajarea litoralului este, înainte de toate, un proiect raţional, definit de fundamente economice şi ideologice. Reprezentarea spaţiului de loisir de la Marea Neagră este articulată prin contrast cu cotidianul gri şi monoton al oraşului. Litoralul a fost gîndit ca alternativă la spaţiul urban."

Taxa pe viaţa virtuală a murit – dar nu definitiv
Zeci de mii de oameni au protestat săptămîna trecută împotriva unei iniţiative a guvernului ungar, considerată nedreaptă şi aberantă, de a impune o taxă nouă. O taxă pe Internet. Ungaria e prima ţară din lume care a conceput o asemenea lege. Legea a rămas în faza de proiect.

Prietenul meu, informatorul
În Eu şi dosarul meu, regizorul Clemens Bechtel a lucrat cu mai multe persoane din fosta RDG care au avut legătură directă cu Stasi, victime şi informatori care şi-au scris şi performat poveştile personale. Este aşa-numitul „teatru al experţilor vieţii cotidiene“.

Ticăloşi cu şi fără glorie
După ce primeşte de la un enoriaş, în loc de spovedanie, o foarte precisă ameninţare cu moartea, preotul unui cătun irlandez din vremurile noastre (Brendan Gleeson) rămîne cu şapte zile în care ori să se pună la adăpost, ori să identifice oiţa rătăcită de la care vine ameninţarea, ori să-şi ia rămas-bun de la această lume.

Scheme clasice
Cohen are beneficiul pasului de avangardă căruia s-ar cuveni să îi urmeze chiar o modă, în contrapondere cu cealaltă forţă inovatoare în jazzul european actual, avangarda scandinavă. Artistul oferă o alternativă ce pare să prindă la noi mai bine decît oferta scandinavilor, ba chiar şi decît a artiştilor consacraţi de peste Ocean.

Prinţesele-spion
Cînd ne-am apucat de lucru la Prinţesele-spion, pe strada pe care locuiesc erau două zone de spaţiu verde, iar domn’ primar nu spusese încă nimic de distrugerea a încă unei părţi din Parcul Titan. Acum, unul dintre spaţiile verzi a devenit parcare. Dar maşinile stau tot pe trotuar.

Tufişul de canabis şi vizita la biserica rastafari din Shashamane
Instinctele noastre n-au dat greş decît pe jumătate. Avea şi Ammare dreptatea lui, nu e mare lucru de văzut în satul Shashamane, biserica rastafari e, de fapt, o baracă, şi nu e nimic „de vizitat“. Şi totuşi, cum să ratezi experienţa de-a fi întîmpinat la poarta sfîntului lăcaş de un grup de băieţi pioşi, care vor să-ţi vîndă canabis?

„Noaptea preşedinţilor“, Avishai Cohen Trio şi maratonul de filme horror de la TCM
● Începe Festivalul de Muzică Veche Bucureşti. Concertele au loc la Palatul Cotroceni, la Biserica Anglicană şi la Palatul Bragadiru. Programul complet al evenimentelor poate fi consultat la http://www.earlymusic.ro. (Matei Martin)
● Pe 31 octombrie, maratonul de filme horror de la TCM începe de la ora 16, cu Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1931) şi ţine pînă în zorii zilei următoare, ajungînd la Dracula, clasicul din 1958 (de la 5 dimineaţa). (Stela Giurgeanu)

Viaţa în kibbutz
Comunitatea în care au loc cele opt povestiri din acest volum aparţine kibbutzului Ykhat din anii ’50, după Holocaust, în timpul guvernării lui Ben Gurion. Detaliile acestea explică temerile, idealurile şi iluziile personajelor care duc o viaţă destul de grea şi se confruntă cu probleme de ordin sentimental şi comunitar.

„Muzica dezvoltă minţile oamenilor“ – interviu cu Manfred CLYNES
"Viaţa mea muzicală este îmbogăţită şi învigorată de faptul că acum sînt în stare să fac aşa ceva: un lucru la care nici nu îndrăzneam să visez cu cîţiva ani înainte. Frumuseţile muzicii există pentru a fi atinse. Este ca şi cum te-ai afla în căutarea unor comori."

Mersul grevelor
De cîteva luni bune, Germania e paralizată de grevele succesive ale mecanicilor de locomotivă şi ale însoţitorilor de tren. Cînd nu fac grevă unii, încetează ceilalţi lucrul. Parcă s-au înţeles: să facem totul ca să blocăm circulaţia.