Jazz Mozaic la Sibiu
Parcă pentru a justifica tradiţia pe care oraşul o are în domeniu, o nouă instituţie de jazz se naşte la Sibiu, şi are chiar şi un nume în certificatul de naştere: Jazz Mozaic Festival. Năşit de Hermannstadt Events şi avînd sprijinul financiar al Consiliului Local, festivalul aflat la debut promite să fie un aranjament fericit de pietre care strălucesc diferit, dar se omogenizează artistic într-un mozaic desăvîrşit de sunete şi senzaţii. Mozaic Jazz Festival va avea loc în perioada 14 – 16 noiembrie la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu. Mai multe la www.mozaicfestival.com.
● Vineri, 14 noiembrie. Conceput într-un format foarte urban, cu doar două recitaluri pe seară, festivalul demarează de o manieră soft-clasică, concertul de deschidere fiind asigurat de un cvartet construit în jurul unei tinere vocaliste maghiare, Nikoletta Szöke, o blondă frumoasă şi foarte talentată, singura prezenţă feminină din festival. În 2005, după doar trei ani şi jumătate de la primele ore de canto, lua acasă marele trofeu şi premiul publicului la prestigiosul concurs de interpretare Shure Jazz Voice Competition de la Montreux, juriul fiind condus la acea ediţie de celebrele Barbara Hendricks şi Randy Crawford. În 2008 îi apărea, la casa maghiară Grammy Records, albumul de debut, intitulat Golden Earrings, iar după aceea a reuşit să-şi exporte talentul în Extremul Orient, semnînd un contract pentru cinci albume cu casa japoneză Atelier Sawano. În recitalul de la Sibiu, Nikoletta va fi susţinută de un trio format din Robert Lakatos (pian), András Mohay (tobe) şi József Horváth Barcza (contrabas) – acesta din urmă fiind nimeni altul decît soţul său.
Recitalul-vedetă al serii aduce cu sine parfum oriental şi ritmuri ancestrale, fiindcă pe scenă va urca unul dintre cei mai importanţi percuţionişti contemporani – Trilok Gurtu. Pentru amatorii de cifre şi nume – născut într-o familie de muzicieni foarte influenţi (bunicul era un celebru sitarist iar mama o vocalistă/interpretă desăvîrşită de muzică tradiţională indiană), a fost mereu în contact cu muzica. Ia lecţii de tabla cu Shah Abdul Karim, după care, în anii ’70, ajunge în Europa şi începe o aventură incredibilă. Cîntă cu Don Cherry, Terje Rypdal şi Charlie Mariano, dar apare şi pe albumul Apo-Calypso al trupei germane de fusion Embryo. Trece prin trupa lui John McLaughlin şi cîntă în deschiderea concertelor lui Miles Davis, pentru a ajunge, în cele din urmă, să facă parte din (probabil) cel mai important grup de chamber jazz din istorie, Oregon, unde i-a luat locul regretatului Collin Walcott. Dincolo de aptitudinile de percuţionist, Trilok este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni interpreţi de tabla, modalitatea specific orientală prin care ritmul percuţiei este susţinut vocal. Prezent pe multe discuri devenite cult (cu o menţiune specială pentru Visible World, semnat de Jan Garbarek în 1996), Trilok este considerat unul dintre cei mai tehnici percuţionişti din lume (cu o grămadă de premii în domeniu), dar e renumit şi pentru setul total atipic pe care-l foloseşte şi poziţia total neconvenţională de pe scenă – aşezat pe podea, înconjurat de tobe clasice sau tabla, plus momentele marcă înregistrată, cu şiragurile de scoici şi cinelele scufundate în găleţi cu apă, pentru efecte acustice extrem de spectaculoase. Iar dacă nu v-am convins că va fi un recital magic, va trebui să veniţi să vă convingeţi. Line up-ul de la Sibiu îi mai include pe trompetistul Christian Kappe şi basistul Jonathan Ihlenfeld Cuniado, ambii din Germania, precum şi pe pianistul turc Tulug Tirpan.
● Sîmbătă, 15 noiembrie. David Krakauer este un clarinetist newyorkez simpatic şi extrem de talentat, care migrează între genuri (chiar şi în interiorul aceleiaşi piese) cu o dexteritate de invidiat. Şi fiindcă ţine mult la originile sale evreieşti, marşează pe klezmer, gen în care este considerat un maestru. Şcolit la Juilliard (în cadrul Lincoln Center for the Performing Arts din New York, una dintre cele mai renumite şcoli superioare dedicate artelor din Statele Unite), David a trecut prin The Klezmatics, înainte de a înfiinţa propriul grup de gen, numit Klezmer Madness. Totuşi, gustul său pentru fusion nu-i dădea astîmpăr, astfel că-şi uneşte forţele cu rapper-ul Socalled şi mixul de klezmer, rap şi funk începe să aibă succes şi la generaţiile mai proaspete. Colaborator al unor nume foarte mari, precum Kronos Quartet şi Uri Caine, David Krakauer vine la Sibiu cu o trupă care altoieşte perfect elemente de funk, rap, electro şi jazz pe teme klezmer clasice: Sheryl Bailey (chitară), Jerome Harris (bas), Michael Sarin (tobe) şi Jeremy Flower (aka Keepalive – efecte electronice).
Am ajuns şi la ceea ce eu cred că va fi recitalul absolut al festivalului – Steve Coleman and Five Elements. Un nume atît de important şi de influent în jazzul contemporan, încît orice tentativă de prezentare ar deveni imediat futilă, aproape exact ca-n titlul unuia dintre cele mai speciale albume ale grupului (Resistance is Futile, 2001). Compozitor şi aranjor extrem de complex şi inovator, Steve Coleman este recunoscut atît prin înclinaţiile sale spirituale, cît şi pentru faptul că-i plac cărările nebătătorite, mai ales în domeniul teoriei muzicale. Iar oamenii care-l acompaniază de un deceniu poate că nu-i pătrund toate tainele, dar ştiu să cînte cu el. Aflat la un prînz cu McCoy Tyner într-un restaurant japonez, Steve Coleman l-a întrebat: „Ai înţeles vreodată ce făcea Trane? (John Coltrane – n.m.) Răspunsul a venit imediat: „Nu!“ „Atunci de unde ştiai exact ce şi cînd să cînţi?“ a continuat Steve. „Ştiam, pur si simplu!“ Punct! Steve Coleman and Five Elements (Jonathan Finlayson – trompetă, Anthony Tidd – bas şi Sean Rickman – tobe) va fi la Sibiu, pe 15 noiembrie, şi asta ar trebui să fie singura frază de prezentare. Poate doar însoţită de aceea că, în septembrie 2014, a primit una dintre cele mai importante distincţii care se acordă în Statele Unite – Genius Award din partea McArthur Foundation, premiu care valorează 625.000 de dolari şi care se acordă anual unui număr de 20-40 de oameni extrem de talentaţi şi inovatori în orice domeniu.
● Duminică, 16 noiembrie. Ultima zi de festival e deschisă de singurul moment românesc din program, Balako, chiar dacă trupa include muzicieni cu origini foarte diverse. Format în urmă cu cîţiva ani, colectivul artistic Balako transcende continente şi origini, asemeni muzicii lor, care poate fi descrisă drept o călătorie foarte colorată printre ritmuri şi culturi. Elementele de folclor balcanic sînt la ele acasă, iar fuziunea e asigurată de tuşele latino, funky sau orientale pe care membrii trupei le imprimă cu un entuziasm de multe ori molipsitor. Grupul e format din muzicieni şcoliţi şi a primit recunoaşterea internaţională pe două dintre cele mai importante scene festivaliere europene – North Sea Jazz Festival şi Montreux Jazz Festival. De obicei, pe scenele de festival cvintetul de bază e format din Marius Cristian Ciupitu (tobe), Alexander Himely Benavides (congas), Omar Secada Dihigo (pian), Valentin Andrei Zachar – Zach (saxofon) şi Antonio Segui Rolando – Tony (trombon), plus patru invitaţi unul şi unul – Elena Ionescu (lead vocals), Sebi Yoo (bas), Leonard Vasile (acordeon) şi Sebastian Burneci (trompetă).
Şi fiindcă nici un festival de jazz nu poate fi considerat serios fără un moment nordic, concluzia Mozaic Jazz Festival vine din Norvegia şi poartă numele Tord Gustavsen Ensemble, care propune auditoriului de la Sibiu o formulă de cvartet; pianistul Tord Gustavsen, care este şi liderul grupului, îi va avea alături pe Tore Brunborg (saxofon), Sigurd Hole (contrabas) şi Jarle Vespestad (tobe). Proiectul este înfiinţat în 2008, la doi ani după ce formula de trio era prezentă pe scena teatrului din Timişoara, unde Tord Gustavsen şi Jarle Vespestad l-au avut la contrabas pe Harals Johnsen. Pianist visceral şi foarte muzical, Tord Gustavsen este unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni norvegieni contemporani, dovadă stînd nu numai premiul Spellemannprisen (premiile industriei muzicale norvegiene, echivalentul Grammy) în 2009, pentru discul Restored, Returned (ECM), singura apariţie discografică sub titulatura Tord Gustavsen Ensemble, care se va transforma după acest disc în Tord Gustavsen Quartet, chiar dacă membrii band-ului erau aceiaşi. Cel mai probabil, setul de la Sibiu va gravita în jurul celui mai recent album al trupei, Extended Circle (al şaselea al lui Tord, toate scoase la casa müncheneză ECM), dar e posibil să primim cadou şi piese foarte noi.
Scriam acum cîţiva ani că zona Sibiului are ceva foarte special şi că, cel puţin din punct de vedere muzical, e un pămînt foarte prietenos. Ca o dovadă, praful artistic, stîrnit de atîtea şi atîtea ori înainte de noiembrie 2014, pare că s-a depus benefic peste acoperişurile şi sufletele localnicilor, iar acum ia forma unui mozaic jazzistic de toată frumuseţea. Nu ne rămîne decît să mergem să-l pipăim.
Cătălin Toader este jurnalist freelancer.
