Realitatea întrece imaginaţia – interviu cu Yan LIANKE

Publicat în Dilema Veche nr. 562 din 20-26 noiembrie 2014
Realitatea întrece imaginaţia – interviu cu Yan LIANKE jpeg

Vestea că Rusia nu mai are banii necesari pentru a conserva trupul lui Lenin ajunge pînă în satul Shouhuo, o localitate uitată de lume, ascunsă în munţi, unde cîteodată ninge chiar şi-n toiul verii. Ţăranii amărîţi văd imediat oportunitatea unei „afaceri“ care i-ar putea scoate din mizerie. Dacă s-ar apuca să facă chetă şi ar strînge destui bani ca să construiască un mausoleu şi să cumpere cadavrul, sătucul ar putea deveni o mare atracţie turistică. Romanul lui Yan Lianke Bucuraţi-vă de viaţă e o satiră a Chinei de azi şi un eseu despre relaţia cu trecutul. Un roman cu adevărat kafkian, pentru care autorul a şi fost recompensat, recent, cu Premiul „Kafka“. Yan Lianke nu se fereşte să critice regimul de la Beijing, dar o face voalat, cu subtilitate, cu un soi de distanţă. I-am trimis întrebările în limba engleză, prin editura românească, şi le-am primit via agentul său literar, care le-a retradus în chineză şi-a retrimis răspunsurile, în română, pe aceeaşi filieră. Printre altele, l-am întrebat pe autor cum de, în pofida cenzurii, poate răspunde presei occidentale, „capitaliste“. Mi-a răspuns că cenzura e în continuare vigilentă, dar că artiştii se bucură de o oarecare libertate. Dar că există în continuare probleme sensibile care nu pot fi abordate.

Ce v-a inspirat această poveste şi comunitatea din Shouhuo?  

Nu e vorba de o sursă de inspiraţie, ceea ce mi-a folosit a fost realitatea chineză de azi, care e atît de bogată şi de stranie. În ceea ce priveşte literatura, China a ajuns într-un moment în care realitatea este în sine o poveste atît de plină de peripeţii, atît de complexă, atît de absurdă, încît depăşeşte cu mult imaginaţia scriitorului. Scriitorii chinezi contemporani, cu toată imaginaţia lor, sînt puşi în situaţia de a se lua la întrecere cu această realitate. Iar întrecerea o cîştigă numai aceia care se concentrează pe realitate şi au capacitatea de a pătrunde esenţialul. Cînd am scris Bucuraţi-vă de viaţă, aveam sentimentul că absurdul chinezesc n-are nevoie de o asemenea poveste pentru a fi scos la iveală, că ceea ce ar fi exprimat n-ar fi fost China profundă. Însă, într-o zi, am auzit o glumă cum că ruşii nu mai au bani să întreţină trupul lui Lenin din piaţa moscovită şi, dintr-odată, mi-am dat seama că mă aflu în faţa unei poveşti nemaipomenite. Desigur, povestea s-a copt şi romanul a început să fie scris, însă, abia la zece ani de cînd auzisem gluma cu pricina.

Cît de importanţi mai sînt Lenin şi moştenirea lui în China actuală?

În China de astăzi, moştenirea lăsată de Lenin este încă semnificativă. El este nu doar emblema socialismului, ci şi esenţa unei orînduiri socialiste. Este starea de distorsiune a omului rupt între o economie de piaţă capitalistă şi un regim socialist autocratic. Asta este situaţia Chinei de azi: economia se bazează extrem de tare pe principii capitaliste, în vreme ce autoritatea politică este un socialism cît se poate de feudal şi de arbitrar. Or, oamenii care trăiesc în condiţii atît de stranii pot ajunge să aibă idei şi acţiuni bizare sau absurde. Însă indiferent cît de avansată este China din punct de vedere economic sau cît de bine o ducem, ca sistem de organizare şi exercitare a puterii, ea rămîne un regim socialist totalitar. Economia însăşi are la bază un sistem autoritar. Aşadar, în conştiinţa chinezilor, în modul lor de gîndire, încă mai domină şi azi marxismul, leninismul sau maoismul. În viaţa actuală, moştenirea lui Marx sau a lui Lenin nu se găseşte doar la nivel spiritual, ci şi la nivel material, pecuniar. Altfel spus, Lenin se găseşte în spiritualitate sau în materialitate, la fel cum apa se găseşte în noroi, fără să se poată separa. Marxismul, leninismul sau maoismul subzistă în conştiinţa comună a unui miliard trei sute de mii de oameni, atît la nivel spiritual, cît şi material.  

De ce recurgeţi mereu, în romanele dumneavoastră, la umorul sarcastic, la satiră?

Cînd scriu, nu caut neapărat umorul sau satira. Stilul romanelor mele este dat de stilul de viaţă, nu e alegerea mea. În privinţa stilului literar vs stilul de viaţă, eu pot spune că sînt dintre cei care accentuează stilul de viaţă.

Cum a primit publicul chinez romanele dvs.?

Despre cititorii chinezi pot spune că, la fiecare roman, fie publicat, fie interzis, reacţia a fost de satisfacţie şi controversă. Satisfacţie – pentru că ceea ce ai scris le-a adus surpriza pe care o aşteptau. Controversă – pentru că nu au fost nişte lecturi comode. În ziua de azi, mulţi cititori care îmi parcurg opera tocmai asta aşteaptă, lucruri ciudate şi neobişnuite. Cu cît sînt mai multe astfel de elemente, cu atît mai mult le place. Dacă ciudăţeniile s-ar împuţina, ar spune că mi-am pierdut vlaga artistică. Pe de altă parte, tocmai aceste lucruri stranii şi incomode reprezintă motivul pentru care se nasc controversele în rîndul cititorilor şi al criticilor. Pentru asta sînt şi criticat.

Există diferenţe de receptare între cititorii din Vest şi cei din China? Sînteţi citit diferit?  

Da. Şi încă destul de mari. De necrezut, dar tocmai cititorii occidentali sînt cei care apreciază valoarea artistică a romanelor mele, anume limbajul, structura, naraţiunea. Să luăm, spre exemplu, Bucuraţi-vă de viaţă sau Cele patru cărţi. Cititorii din Franţa sau Anglia s-au arătat foarte interesaţi de modul în care se spune povestea. Pe cînd cititorii din China încă mai rămîn la nivelul de bază, al conţinutului, a ceea ce povesteşti. Aşadar, publicul cititor din China este preocupat de conţinutul şi realităţile din romanele mele. Pe ei îi interesează mai mult ce scriu, nu cum scriu. Aşa se face că, în China, romanele mele mereu creează discuţii, se lovesc de critici şi sînt cenzurate. Mie mi se pare că romanele mele sînt mai degrabă greşit înţelese în China, pe cînd în Occident sînt mai mulţi aceia care merg la esenţă. Mi se pare ridicol şi neplăcut. Însă aceasta este şi consecinţa unui conflict, a faptului că politicul şi ideologicul îşi subsumează romanul, în vreme ce arta romanului trece dincolo de politică şi autoritate.

În timpul regimului comunist, în România nu s-ar fi putut publica un roman satiric precum Bucuraţi-vă de viaţă. Dvs. cum aţi reuşit să evitaţi cenzura?

Actualmente, China se află într-o eră a reformei şi a deschiderii. În China există şi acum o cenzură aprigă, dar nu se compară cu epurările din vremea Revoluţiei culturale, de acum treizeci de ani. Bucuraţi-vă de viaţă a fost scrisă şi publicată în urmă cu mai bine de zece ani, pe atunci era o relativă relaxare, însă doi ani mai tîrziu, cînd s-a instalat o nouă conducere, cenzura editorială a devenit mai strictă. În slujba poporului şi Visele lui Ding au fost interzise, asta se întîmpla tocmai în perioada de mai mare stricteţe. Mă gîndesc că, dacă aş mai fi întîrziat doi ani cu Bucuraţi-vă de viaţă, nici vorbă să se mai fi putut publica, ar fi avut aceeaşi soartă cu Cele patru cărţi. Însă chiar şi după publicare, romanul a continuat să stîrnească controverse şi discuţii care nici pînă în ziua de azi nu s-au potolit.  

În prezent e mult mai bine. Sînt unele chestiuni care sînt discutate, mai pe larg sau pe scurt. Însă sînt şi alte probleme, mai complexe, mai delicate, care nu pot fi abordate. Însă în privinţa artei şi a literaturii nu sînt aşa multe probleme.  

În tinereţe aţi scris materiale de propagandă, dar şi literatură de ficţiune, la comanda sau în slujba regimului. Cînd v-aţi hotărît să deveniţi scriitor?  

Pe atunci eram cadru de propagandă în armată, viaţa mea era ruptă în două. Ziua lucram la birou, atunci eram „altcineva“, iar seara, cînd scriam romane, redeveneam „eu însumi“. Trăind cu o asemenea sciziune de sine, pînă în 1979, în vremea conflictului dintre China şi Vietnam, mulţi tineri au ajuns să se piardă, aşa am ajuns eu să pricep care e legătura dintre om şi putere, dintre om şi eroism, dintre om şi război, dintre societate şi sine. Şi aşa am ajuns să mă întorc la sinele real al omului real.

Aţi fost distins cu Premiul „Kafka“. Ce semnificaţie are opera lui Kafka pentru dvs., ca scriitor?

Cea mai mare însemnătate a Premiului „Kafka“ este aceea că îmi lărgeşte spaţiul existenţial, că dă mai multă libertate scrisului. Cît priveşte opera lui Kafka, cea mai mare însemnătate a acesteia este aceea că-mi lărgeşte spaţiul mental, făcîndu-mă să realizez că ,„dacă el a putut să scrie astfel, eu de ce să nu pot?“.

Yan Lianke este scriitor. Trăieşte la Beijing. Romanele şi nuvelele sale tratează cu umor istoria recentă a Chinei şi relaţiile din societate, într-un regim autoritar. A fost distins cu numeroase premii literare în China şi în Occident. Romanul său Bucuraţi-vă de viaţă a apărut recent în traducere românească la Editura All.  

a consemnat Matei MARTIN 

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.