Corpuri şi timp

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Corpuri şi timp jpeg

● Corp la corp. Echipa spectacolului: Iudith Ardeleanu, Marius Armaşu, Mihaela Bîrleci, Margareta Eschenazy, Renée Necleevici, Pompiliu Sterian, Eva Szemler Lendvay, Dorotea Weissbuch, Gabriela Anghel, Steliana Anghel, Rodica Dumitrache, Cristina Focşa, Ani One, Ilie Zan, Vlad Arghir, Alexandra Carastoian, Carmen Coţofană, Paul Dunca, Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, Katia Pascariu, Cătălin Rulea, David Schwartz. Centrul de Artă Comunitară VÎRSTA4, Asociaţia ADO şi Căminul „Moses Rosen“.  

Am fost de mai multe ori acolo, în sala de sport a Căminului „Moses Rosen“, sala lor de spectacol. Îi ştiu din show-urile anterioare –

– în care şi-au spus poveştile. Le simt suferinţa, chiar dacă ei nu o spun deschis. Le cunosc preferinţele şi antipatiile. Le intuiesc personalitatea. Le văd mîinile care tresar inconştient pe genunchi, brăzdate de riduri. Stau cuminţi pe scaune şi privesc cum vin spectatorii. Aşteaptă, dar nu mai au răbdare. Este al cincilea spectacol în cinci ani. Proiectul VÎRSTA4 – în care un grup de tineri artişti (Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, Katia Pascariu, David Schwartz, Paul Dunca, Cătălin Rulea – a cărui muzică live, un rock blues, patinează

spectacolul) au susţinut ateliere de teatru, dans, fotografie – i-a trezit. Sînt bătrîni, obosiţi, împovăraţi, trecutul a fost nemilos cu ei, prezentul nu este cel pe care şi l-ar fi dorit, sînt fragili şi nu le place asta, dar acum pot să vorbească, pot să povestească totul, cuiva care ascultă. Pot să trăiască în miezul lucrurilor, nu în afara lor. La sfîrşitul spectacolelor, Pompiliu Sterian vorbeşte mereu despre recunoştinţa lor pentru cei tineri, care i-au reactivat, prelungindu-le viaţa. Are 95 de ani şi un blog. Refuză să fie bătrîn. Acum e motiv de sărbătoare în Cămin, proiectul VÎRSTA4 împlineşte cinci ani şi au o nouă premieră. 

Rezidenţii Căminului „Moses Rosen“, cu mai multă sau mai puţină experienţă, de viaţă şi de azil, sînt deja vedete. Iudith Ardeleanu îmi zîmbeşte ştrengăreşte de pe scaunul unde şi-a ascuns silueta micuţă. Este vorbăreaţă şi veselă, deşi poveştile ei, toate despre dragoste, sînt triste. Pompiliu Sterian a dispărut puţin, aveam să înţeleg mai tîrziu de ce: pentru că deschide spectacolul, făcîndu-şi o intrare specială, „costumat“ în bătrîn. Margareta Eskenazy pare să plîngă. Are mereu ochii umezi. Nu ştiu dacă plînge din cauza trecutului îndepărtat, care a adus-o, în vremuri grele, din Uzbekistan în România, un drum lung cu nopţi dormite prin parcuri, sau pentru cel apropiat, cînd a fost evacuată din casă şi a rămas cu lucrurile în stradă. Eva Szemler Lendvay zîmbeşte blînd. Mereu am simţit-o detaşată, înţelegătoare şi cumva resemnată. Pare să poarte cu ea o mare tristeţe. Este poetă, traducătoare şi critic literar. Pe Dorotea Weissbuch am remarcat-o în

pentru că... dansează foarte bine. Are ureche muzicală şi ritmul în sînge. Este un om luminos, nu am văzut-o niciodată înnegurată. Marius Armaşu tace serios. El este întotdeauna precis, îşi face rolul cu exactitate, nu divaghează. Comunică atît cît e necesar. Am crezut mult timp că este trist. De fapt, este mereu preocupat pentru că îşi poartă boala cu el ca pe un însoţitor de care trebuie să aibă grijă. Mihaela Bîrleci este nou venită în spectacole, a mai jucat într-o variantă a

Şi ea tace, dar este emoţionată. Îşi aşteaptă rîndul cu nerăbdare. Renée Necleevici joacă pentru prima dată. Figura ei serioasă, aspră, sculptată pare neclintită. Vorbeşte calm, execută mişcările cu atenţie. Uneori îşi pierde orientarea şi Pompiliu Sterian o îndrumă elegant. Dacă aş alege o imagine pentru poveştile rezidenţilor de la Căminul „Moses Rosen“, aceasta ar fi chipul lui Renée: tăcut şi suferind. 

este un spectacol

în care „experţii vieţii“ deconstruiesc microuniversul cotidian prin performarea relaţiilor şi a ritualurilor de coabitare din Cămin. Structurat pe ore, conform cu programul unei zile,

este un teatru al uzurii în care fragilitatea fizică şi psihică este ocrotită printr-un cocon care include grijă, prietenie, ajutor, acceptare, înţelegere. Şi, desigur, mica bucurie a cafelei, leitmotivul spectacolului, o plăcere negociată cu tandreţe. Şi nu este vorba aici de lichidul maroniu care însoţeşte dimineţile, ci de pretextul pentru apropierea umană care alungă singurătatea, ajută neputinţa, alină durerea, linişteşte angoasele.

este povestea unei solidarităţi neverbalizate între rezidenţii Căminului şi personalul medical (medicii şi asistentele apar pentru prima dată pe scenă), a unei vieţi împreună. Căci pentru cei implicaţi profesional în activitatea Căminului – doctoriţa Steliana Anghel cu micile bucurii zilnice aduse rezidenţilor (bomboane, cafea), psihologul Ilie Zan, cel care repară suflete şi obiecte, asistenta Gabi Anghel, îndrumătoare blîndă, kinetoterapeuta Cristina Focşa, grijulie şi veselă, ergoterapeuta Rodica Dumitrache, mîngîietoare cu doinele ei, Ani One, care mînuieşte atent aparatele cu lumină pentru calmarea durerile articulare – munca depăşeşte cadrul unui serviciu cu orar fix. Cei mai mulţi au venit pentru o perioadă scurtă de timp şi au rămas aici. Pentru că munca lor este parte din viaţa rezidenţilor. Corpurile fragile sînt susţinute de mîini care alină. Viaţa se trăieşte împreună, de aceea doctoriţei Anghel i se spune uneori „mami“. La masa de prînz sînt discuţii, nemulţumiri, pretenţii, sîcîieli mărunte care condimentează relaţiile. O atmosferă cunoscută. Căminul este o familie.

Nu pot privi spectacolele de la „Moses Rosen“ cu detaşare. După spectacolele lor, formele elaborate de teatru mi se par artificiale. Accept greu metafora, după ce îi văd pe rezidenţi cum îşi performează viaţa, nu pe cea de odinioară, ci pe cea de acum, cînd timpul e crud. Medi Dinu, la 106 ani, s-a retras din spectacole. Bertha Liebovici nu mai e. Le simt absenţa ca un reproş: „Vino să ne vezi acum, nu aştepta, nu întîrzia.“ Mi se pare o urgenţă să îi ascult. Ştiu că timpul lor e scurt. Ştiu că au tristeţi ascunse diplomatic în zîmbete şi emoţii. Poate Căminul a fost singura sau cea mai bună opţiune, dar nu şi-au dorit asta.  Sînt prizonieri în propria viaţă. Durerea lor răzbate mocnit şi trebuie să-mi şterg ochelarii cu colţul eşarfei pe care niciodată nu o găsesc repede cînd am nevoie. Dacă spectacolul apare în programul cultural al Capitalei, mergeţi să îi vedeţi. Nu este timp pentru ezitări. Laaa muuulţi aaani! Tort pentru cei cinci ani de VÎRSTA4, fotografie de grup, pahare de plastic cu şampanie. Încă o zi a trecut în Cămin. 

Oana Stoica este critic de teatru. 

Foto: VÎRSTA4

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.