Din povestea lui Gheorghe Ursu (II) – interviu cu Andrei URSU

Publicat în Dilema Veche nr. 561 din 13-19 noiembrie 2014
Din povestea lui Gheorghe Ursu (II) – interviu cu Andrei URSU jpeg

Citiţi prima parte a interviului aici.
Pe 5 noiembrie, Andrei Ursu, după 16 zile de greva foamei, a primit o ordonanţă din partea Procurorului General al României, Tiberiu Niţu, prin care se dispune infirmarea soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale (NUP) asupra ofiţerilor de securitate „implicaţi în acţiunea de represiune“ împotriva tatălui său, Gheorghe Ursu, „cu participarea nemijlocită a ofiţerului Pîrvulescu Marin“, pentru infracţiunile de crime împotriva umanităţii. Ordonanţa dispune redeschiderea cercetărilor, cu „semnificaţia redeschiderii procesului penal“, atît în cazul uciderii lui Gheorghe Ursu, cît şi în toate cauzele din dosarele cu numele generic „Procesul Comunismului“, în care s-au dat anterior NUP-uri.

Ce a văzut informatoarea Pârguţa Croitoru în jurnalul tatălui dvs.?

Tatăl meu consemna tot ce avea legătură cu sistemul sau cu încercările lui de a protesta împotriva acestuia. Printre care şi întîlnirea lui cu Geo Bogza. Acestuia Babu (aşa i se spunea tatălui meu) i-a zis:"Am aici un manifest, aş vrea să ajungă undeva în Marea Adunare Naţională". Voia ca Bogza să-l coopteze apoi pe Eugen Jebeleanu, care era delegat în MAN. Toată discuţia în detaliu e reprodusă acolo. Bogza i-a răspuns acolo că nu crede că Jebeleanu se va băga.

Pârguţa i-a dat ce a citit securistului institutului, Dumitraciuc. Care a anunţat securiştii Direcţiei a II-a, a generalului Macri, şi ai Direcţiei a VI-a, unde era generalul Vasile Gheorghe, de la cercetări penale. Aceştia au trimis imediat mesajul anchetatorului de caz, care a fost Marin Pîrvulescu. Apare în dosarul lui din decembrie ’89, dar apare direct la noi acasă în 7 ianuarie 1985. Tatălui meu i s-a luat paşaportul, căci avea paşaport pentru Statele Unite. I-au deschis dosarul, care acum se numea „Udrea“. În dosar apar aceste percheziţii. Au intrat, au întors casa pe dos, au pătruns în debarale. Pe 17 ianuarie ’85 a fost a doua percheziţie. Era un material enorm. Vorbim de trei valize de manuscrise: poezii, comentarii, nu doar jurnalele. Era pasionat de sport, de şah, de artă, de istoria filmului. Avea un manuscris despre Simfonia 40 de Mozart. Avea partitura aia în jurnal. A ajuns la Securitate. Erau convinşi că e un cod secret... Cînd tu vorbeşti de Ierunca şi Monica, afişe împotriva sistemului şi ce să facem cu puşca cu lunetă, atunci nu te poţi ocupa atîta de Mozart, decît folosind partitura ca pe un cod secret ca să transmiţi cuiva mesaje. Nu se putea ca această chestie să nu însemne chemarea lumii în stradă... Atunci a început un conflict major, Pîrvulescu l-a provocat şi i-a zis: „Spune, bă, ce ai vrut să zici aici?“

Tata mai scria despre barocul Romei şi despre Bernini – încîntat, dar şi deziluzionat. Pîrvulescu era convins că Bernini era legătura lui italiană. Încercau şi ei, făceau o grămadă de legături, erau meticuloşi. Aveau o şmecherie malefică, combinată cu o ignoranţă monumentală. Chiar nu puteau să verifice că partitura era chiar Mozart şi cine a fost Bernini? Ei voiau să găsească un complot al intelectualilor, să-i poată agăţa pe toţi. Îl chemau la ei după serviciu. Îl întrebau despre prieteni. Îi spuneau, la modul foarte parşiv: „Uite, eu citesc din jurnal şi tu scrii. Că noi oricum ştim totul...“

De ce anume a fost acuzat Gheorghe Ursu?

Capul de acuzare din ianuarie 1985, cînd a început ancheta, a fost de activitate împotriva orînduirii socialiste, articolul 166. Acolo era pomelnicul. Scrisorile la Europa Liberă, afişele antitotalitare, jurnalul pe care voia să-l publice... Întreţinerea de relaţii cu aceşti scriitori cu „concepţii duşmănoase“. Au propus să fie arestat pentru definitivarea cercetărilor şi pentru stabilirea naturii relaţiilor cu aceştia.

Tata s-a tot întrebat de ce îl pun să scrie, dacă tot zic că ştiu... Trebuie că înseamnă că, dacă el va scrie, vor putea să-i înfunde cu mai multă uşurinţă. Şi aşa era îngrozit că jurnalul o să-i dea în vileag. Şi-a dat seama şi n-a scris nimic. Atunci au trecut la ameninţări mult mai puternice. „Te arunc pe fereastră“, l-a zguduit Pîrvulescu. N-a semnat nimic. Pînă la urmă, au încetat prin iunie. Atunci a fost ultimul lui concediu, la 2 mai, un concediu și fericit şi trist. Exista o urmă de libertate, dar trena pericolul sumbru că nu se terminase... L-au chemat din concediu la serviciu, unde i-au făcut un fel de muştruluire, în şedinţa oamenilor muncii, şi i-au spus că ar fi fost iertat de organele de securitate. Aceştia voiau să se spele pe mîini pentru că urma să intre pe mîna Miliţiei. Ceauşescu nu mai voia încă un caz politic, fusese o întrunire pentru Drepturile Omului la Ottawa.

Cînd a fost arestat?

L-au arestat pe 21 septembrie 1985. M-au anunţat în aceeaşi zi să vin să-i iau „efectele“. Mi-au dat taşca ferfeniţită cu toate lucrurile lui, pe care nu avea voie să le ţină. Nu mi-a spus nimeni nimic despre motivul arestării. Am stat acolo toată ziua, pînă m-au dat afară. A doua zi am stat cu mama toată ziua. Mi-au spus că era chiar acolo, la Rahova, în arestul Miliţiei. Nu ne-au spus motivul arestării, deşi era unul foarte simplu: a fost arestat pentru deţinere ilegală de valută – avea 17 dolari... Nu ne-au lăsat să-l vedem niciodată în toată perioada aia. I-am dus pachete, le-au respins. I-au respins paltonul, ne-au zis: „Lasă, bă, că se încălzeşte muncind.“ I-am dus nişte cărţi şi ziare, ne-au zis: „Lasă, că aici citeşte Scînteia.“ L-am contactat pe avocatul Pora, care fusese şi al lui Radu Filipescu. Am zis că o fi de-al nostru, cît de cît, mai decent. N-a făcut nimic, deşi am avut lungi discuţii cu el. Spune că l-a văzut pe tata în noiembrie ’85, spre final. L-au chinuit – a spus. Tot spunea că cei vinovaţi de asta erau Vasile Gheorghe, şeful Securităţii, şi Pîrvulescu, care nici nu l-a lăsat să vadă dosarul.

Ce s-a întîmplat în detenţie?

Sora mea din SUA s-a zbătut să intervină americanii. A fost comunicat cazul la Amnesty International. Sidney Yates, un senator american le-a cerut lui Ştefan Andrei, ministrul de Externe, şi autorităţilor să fie cu mănuşi în cazul Gheorghe Ursu. Avem toate scrisorile de atunci pe site, plus actele care se vehiculau între Ministerul de Interne şi cel de Externe. Pînă la urmă, mulţi au avut curajul să vorbească, inclusiv despre „anchetatorul lui“, care rezultă că era Pîrvulescu, cel care-l anchetase şi-n stare de libertate. Care-i cerea să vorbească despre prietenii lui. Şi el nu voia să spună.

Iniţial doar l-au ameninţat. „Ai grijă ce spui data viitoare, n-am timp de tine.“ A doua zi au urmat bătăi la palme – s-a întors cu palmele umflate. Apoi, cu urme de sînge pe faţă, cap, ureche, abdomen, nas. Apoi, din ce în ce mai rău, bătăi la abdomen. A fost pus la izolare severă, în poziţia Christos, în lanţuri. A stat acolo două zile. Era bătut şi în celulă, dar cele mai cumplite bătăi erau sus, la anchetă. S-au concentrat pe bătăile la abdomen. Cred că era momentul în care se făcuseră demersurile în SUA. Era imposibil să mai iasă viu. Dacă ieşea, vorbea. Şi le era frică. Nu puteau să rişte ca americanii să afle că era un caz politic şi că trecuse prin ce trecuse. Dăduseră deja un răspuns fals americanilor, în condiţiile în care Ceauşescu încerca să-şi menţină clauza națiunii celi mai favorizate.

Cum a murit?

Fusese arestat preventiv pentru o lună. I-au mai prelungit pentru încă una. După lege, urma să fie eliberat, căci nu se mai putea prelungi. Urma să fie eliberat pe 21 noiembrie. Pe 15 noiembrie au hotărît să-l termine. Îl văzuse Pora, cu urme de cătuşe. L-a luat la anchetă Pîrvulescu, în dimineaţa aia. L-a adus seara cu pătura, nu mai putea să meargă, sînt multe mărturii în acest sens. De data asta urla de durere, îşi vărsa fierea. L-au ţinut acolo două zile, fără ajutor, fără nimic. A început să verse sînge, urla încontinuu. L-au ţinut aşa special. Ştiau exact ce-i fac. I-au spart un organ, intestinul subţire. Era ideea să ajungă boala într-un moment în care să nu mai poată fi salvat: la peritonită. Infecţie generalizată. În dimineaţa de 17 noiembrie 1985, i-au făcut o operaţie de formă. Dar deja i se instalase această stare, fusese bătut la anchetă de anchetatorul lui. Medicul principal, chirurgul, a spus că echimozele pe care le văzuse şi membranele false din jurul organelor arătau vechimea stării – între 36 şi 48 de ore. A murit imediat după operaţie, pe 17 noiembrie 1985.

Cum aţi aflat?

Ne-au anunţat abia pe 19, prin Miliţia de cartier. Mi s-a spus să sun la ei la secţie. La telefon mi s-a spus: „Tatăl dvs. a decedat. Vă rog să-i ridicaţi efectele de la spitalul penitenciar.“ M-am dus la Jilava cu mama, a doua zi, pe o zăpadă mare, cu un autobuz. Un infirmier ne-a dat „efectele“ lui. N-am înţeles niciodată de ce au făcut lucrul ăsta. Ne-au dat hainele lui pline de sînge, toate. Pantalonii, pantofii, un prosop, toate cu pete groase de sînge negru. Şi cămaşa pe spate făcută fîşii.

Am rămas acolo să încercăm să aflăm cauza morţii. Am cerut să vorbim cu directorul spitalului. Am stat acolo toată ziua. Ne-a primit la un moment dat. Era un birou care mi s-a părut uriaş, el era în capăt, şi ne-a spus să stăm acolo. „Nu ştim ce s-a întîmplat cu el, nu avem nici o informaţie. Mergeţi mîine la morgă şi o să aflaţi.“ După cum am aflat ulterior, îl chema Ghiţă, participase direct la operaţie, era omul Securităţii.

La morgă l-am văzut pe tata. Avea echimoze pe flancuri. I se făcuse autopsia. Şi pe faţă avea urme de lovituri. Şi pe spate avea brazde adînci. Dar nu mi-au spus pe moment cauza morţii. Nici pe certificatul medical nu era scrisă cauza morţii, era în alb.

M-au trimis la cel cu îmbălsămarea. Acesta a dat un telefon în prezenţa mea. Zice: „Da, da, e un caz special, înţeleg.“ După ’89 abia am aflat cauza morţii, după ce a început ancheta, în anii ’90. Doctorii menţionaseră echimozele. Erau vizibile. Doctorul care a făcut autopsia a constatat echimozele, dar a zis că a murit prin stop cardiac. Ceea ce e o porcărie, că orice om moare de stop cardiac. Procurorul civil de atunci, Manea Drăgulin, a trecut „stare toxică, care a dus la stop cardiac. Moarte neviolentă.“

Ce aţi făcut după ’89?

După ’90 am început toate demersurile. Procurorul militar Dan Voinea a început în ’90. Prima concluzie a lui fost că moartea a fost violentă şi vinovaţi sînt ofiţerii anchetatori şi şefii lor. Ofiţerii anchetatori de la Miliţie şi Securitate. Apoi i-au luat cauza lui Voinea, au tărăgănat cu Marian Clită (care a fost considerat vinovat) ani de zile. Îi dăduseră dosarul procurorului Joarză. A fost un troc să ia Clită asupra lui loviturile cauzatoare de moarte, care, de fapt, s-au şi prescris. N-au mai putut s-o întoarcă din cauza unui scandal. În perioada electorală, cînd erau alegerile între Iliescu şi Constantinescu, a fost trimis dosarul lui Clită în instanţă. A venit din nou Voinea. Abia atunci l-au condamnat pe Clită pentru omor, dar n-a făcut decît doi ani. Dar, cu acea ocazie, au mai dat diverşi mărturii şi a apărut numele de Pîrvulescu. Voinea a adunat un dosar puternic. În 2000, prin Hotărîrea CSAT, a obţinut dosarul de urmărire informativă a tatei. Era pe vremea lui Constantinescu... L-am văzut, am făcut ceva copii din el. Avea şapte volume. Era măsluit 80%. Primele două volume aveau şi ceva pagini originale. Dosarul se numeşte „Udrea“. Tot ce avem e de acolo. Stănică şi Creangă au fost trimişi în instanţă în 2000. La un moment dat, spre alegerile din 2000, i-au luat dosarul lui Voinea şi i l-au dat unui procuror securist, Vasile Stanca, şi s-a blocat. După anii 2000, a fost un proces al lui Stănică şi Creangă. Doi ofiţeri din Miliţia ceauşistă au fost trimişi în instanţă pentru prima dată. Cu chiu, cu vai, au fost condamnaţi pentru omor deosebit de grav. Le-au dat zece ani, dar unul a stat cinci ani, şi altul – un an. În paralel, s-a făcut dosarul împotriva lui Pîrvulescu. În 2003, Voinea a disjuns cauza împotriva lui Pîrvulescu, pe aceeaşi acuzaţie, dar nu l-a audiat totuşi pe Pîrvulescu. A rămas un dosar cu care nu s-a mai întîmplat nimic între 2003 – 2007. Dosarul disjuns l-a anexat dosarului crimelor comunismului. Cînd s-a ajuns într-un punct critic cu dosarul, l-au schimbat pe Voinea. În perioada Băsescu. A venit în locul lui Vasilache. Dosarul a fost înmormîntat. Am mai făcut două plîngeri împotriva lui Pîrvulescu, dar mi-au dat NUP-uri. Au pretins că dosarul a fost soluţionat sub judecătorul Gunescu. Anul trecut, în 2013. Am descoperit că, de fapt, dosarul disjuns de Voinea în 2003 nu era acolo. Am făcut plîngeri peste plîngeri, toţi mi-au dat aceeaşi variantă a lui Vasilache. Şi aşa am ajuns să intru în greva foamei. Dosarul nu era acolo. Chestia e că acum l-au găsit. Ministrul Justiţiei a luat dosarul de la Vasilache şi l-a mutat la procurorul general Niţu. 

a consemnat Iaromira POPOVICI 

982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești