Călători lipa-lipa

Publicat în Dilema Veche nr. 561 din 13-19 noiembrie 2014
Călători lipa lipa jpeg

Era august, vara – umedă şi irespirabilă, coreeană, de după sezonul de ploi, aşa că am ieşit în papucii mei favoriţi pînă la magazinul din interiorul cartierului, să cumpăr ceva. Blocul unde stăteam, din cartierul Daesong, între munţi şi cam la ţară, era pe un mic deal, iar magazinul micilor fermieri de unde mă aprovizionam de regulă – mai la o vale cam abruptă, aşa că drumul pînă acolo era o echilibristică greu de menţinut. De fiecare dată cînd făceam drumul ăsta scurt, zîmbeam. Vedeam, a nu ştiu cîta oară, că, în piciorul meu, papucul (ca să nu mai zic de şlap!) are o viaţă de sine stătătoare, că o ia înainte cînd ţi-e lumea mai dragă ori că virează beleuz la prima lipsă de priză a degetelor. Dacă trotuarul nu ar fi fost încins, chiar şi după răpăiala de vară, i-aş fi scos. Eram conştient însă că amabililor mei vecini coreeni li s-ar fi părut o excentricitate cel mult amuzantă, pentru care nu aş fi fost, totuşi, atît de curajos.

Nu prea avusesem „pe viu“ o relaţie relaxată nici cu papucul, nici cu şlapul. Mai degrabă o atracţie livrescă. Dar nici finalul cu „papucii comozi de casă“, al unei foarte frumoase scrisori de dragoste, pe care am ascultat-o la un curs de creative al lui Mircea Cărtărescu, nici voioşia colorată (de la o şosetă japoneză cu un deget!) a „Odei şlapului“, scrisă de inconfundabilul Alex. Leo Şerban, nu ar fi reuşit să mă obişnuiască cu problema la faţa locului, faţă cu multe degete şi cu nişte papuci foarte alunecoşi. Îi cumpărasem cu cîţiva ani mai devreme, în Grecia, pe lîngă Platamonas, cu prietenul meu Petros, amuzat de planul de a nu mă despărţi de ei în toate cele aproape şase săptămîni cît am stat vara aceea acolo. Şi chiar aşa am făcut. I-am purtat ţanţos pe străduţele colinate ale Salonicului, prin satele mediteraneene cocoţate prin munţi, stil acoperişul lumii în trepte, deasupra mării, în vipia ateniană ori pe pietrişul din Lefkada. Cred că m-am încumetat şi la Meteora cu ei, atît mi-erau de dragi. Dintr-o piele moale, neagră, strînşi la vîrf cu două bretele în X, intuind vag, deci chic, o sanda, au fost singura pereche de încălţări în care m-am simţit cu adevărat bine călătorind.

Mi-au fost fideli pînă în acea ultimă vară coreeană, cînd îşi dădeau obştescul şi alunecosul sfîrşit pe acel trotuar umed. Cred că mai mult de necazul acelui nedorit sfîrşit, şi piciorul, şi papucul protestau prin patinajul ăsta amuzant.

Coreenii au o relaţie simplă cu papucii, cam dificilă cu şlapii şi aproape imposibilă cu piciorul gol. Cînd intri într-un interior, te descalţi obligatoriu şi la fel de obligatoriu este să porţi şosetă. Şosetele coreene sînt o întreagă fantezie desen-animat: foarte colorate, imprimate cu cele mai năstruşnice figurine, vesele ca o zi însorită la Disney. (I-aş fi spus lui Leo că, în competiţia lor cu japonezii, coreenii poartă mai ales şoseta-mănuşă, cu cinci degete, ba unele cu fiecare deget colorat altfel, de zici că te afli în faţa unui personaj pixelat, care, dintr-un moment în altul, o să zică/facă ceva, dar că, da, tot „japoneza“ lui e mai cool, dar poate nu la fel de amuzantă!)

Adunarea de papuci, ordonaţi pe rafturi sau îngrămădiţi lîngă încălţările lăsate la uşa unor restaurante e o imagine firească a vieţii cotidiene în Coreea. Iarna, nici papucii nu mai sînt de folos. Pe pardoseala încălzită a restaurantelor, unde te aşezi de regulă pe jos, lîngă un grătar încins, lipsa încălţărilor de stradă e o plăcere, pur şi simplu. Te simţi imediat ca acasă, iar la prînz, pentru ziua intensă de lucru a coreenilor, e un moment de relaxare binevenit.

În templele din munţi, călugărul budist îşi lasă espadrilele din pînză sau piele uşoară, violetă, după un fulgurant patinaj executat cu precizie caligrafică prin curtea interioară, la uşă. Ba mi-a fost dat să văd, la un dineu oferit la palatul prezidenţial în onoarea vizitei preşedintelui Băsescu de omologul său coreean, că regulile protocolului unei vizite de stat nu se fandosesc prea mult şi aşază, frumos şi elegant, la intrare, un şir imaculat de papuci moi de casă, pentru toţi oaspeţii. (Îmi va fi foarte greu să uit cît de util a fost acest protocol pentru a trece peste emoţia momentului. Dar despre această vizită, mai ales în relaţia ei cu universitatea, altă dată.)

Şlapul e încă prea îndrăzneţ pentru societatea coreeană. Poate doar tinerii care au stat mai mult în străinătate să-l mai încerce, dar şi atunci timid, cu ostentaţia unei mici fronde de catifea. Îmi aduc aminte cît de relaxat purtau prietenii mei englezi, în vîjul cel mai vîj al iernii coreene, şlapi sau sandale. Şlapii lui Rickie, cu un mic desen cum nu se poate mai nimerit, al steagului Braziliei, în picioarele goale pe zăpada peninsulară, erau semnul unei libertăţi la care mă uitam zîmbind. Sau şlapii din picioarele Sarei, purtaţi prin lungi drumuri în Asia de Sud-Est, neobosind-o niciodată, cu rucsac sau nu în spate. Ştiu că nu e o regulă, dar cei care călătoresc aşa, sau cel puţin cei pe care am avut norocul să-i cunosc, zîmbesc mai mult. Şi au ochii mult mai senini cînd stai la aceeaşi masă, la un pint, iarna.

Foto: B. Tănase

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești