Sinuciderile lui Teodorovici

Publicat în Dilema Veche nr. 560 din 6-12 noiembrie 2014
Sinuciderile lui Teodorovici jpeg

● Lucian Dan Teodorovici, Unu + unu (+unu...). Nişte comedii, Editura Cartea Românească, 2014.

„Reportera: Dragi telespectatori, aşa cum v-am obişnuit, transmitem în direct cele mai neobişnuite situaţii din oraşul nostru. Astăzi, un caz dramatic: un cetăţean, sătul de batjocura la care sîntem supuşi în propria ţară de politicienii de la guvernare, a luat decizia de a-şi încheia existenţa, în semn de protest. O să-l rog să-şi exprime gîndurile care l-au adus în situaţia asta.

Aş vrea să vă întreb mai întîi dacă i-aţi votat pe cei care ne conduc şi cît de mult regretaţi asta în acest moment...

Cristian

Ce legătură are situaţia în care sînt eu cu politica? 

Reportera

Totul are legătură cu politica. N-aţi fi ajuns să faceţi aşa ceva dacă cei de la guvernare nu v-ar fi dezamăgit. Sînteţi de acord, spre exemplu, cu corupţia din Guvern şi din Parlament?“

Prima comedie din acest triptic de piese de teatru este o farsă suicidară. Un anume Cristian, cu probleme conjugale şi cu un împrumut pe care nu-l poate returna, decide să se arunce în gol de pe un stîlp de electricitate, nu însă înainte de a-şi anunţa tentativa cumnatului. Lucrurile se complică pînă în punctul în care actul regretabil al sinuciderii dintr-un motiv banal se transformă într-un act dezirabil, din motive mult mai solide: pe de o parte, pentru familia care ar putea încasa o asigurare frumoasă, de pe altă parte, pentru echipa TV, reporteră + cameraman, care ar putea accede în

cu o transmisiune în direct (urmată de o mărire de salariu). Ceea ce iniţial avea toate datele unei tragedii se transformă, cum spuneam, într-o farsă cu mult umor negru, pe măsură ce sinuciderea lui Cristian se negociază între martorii tot mai lipsiţi de scrupule, fiecare urmărindu-şi interesul financiar. Suit în vîrful stîlpului, sinucigaşul devine un mijloc, iar sinuciderea – o manipulare. Cu toţii sînt puşi pe căpătuire şi ar putea trage foloase bănoase în urma unui accident/sinucidere care nu este decît punerea în scenă a unei mari deşertăciuni. Cumnatul şi reportera, aşteptînd moartea la baza stîlpului, reprezintă dimensiunea necrofilă a societăţii, pe cînd Cristian – şi cei doi vagabonzi suiţi şi ei pe stîlpi, în urma unei ameninţări cu moartea – face figura unui Crist derizoriu (pe cumnatul lui îl cheamă Pavel, şi deţine o fabrică de pavele). Cei doi tineri care, fără voia lor, îl însoţesc pe stîlpi, formează un cuplu mai degrabă inofensiv, oricum simpatic prin felul în care funcţionează împreună, cel de-al doilea, cretin, fiind ecoul infidel al primului atunci cînd vorbele acestuia au sens figurat: „Cumnatul: Ar fi frumos din partea ta să cazi. Reportera: S-ar cuveni, după atîta efort, să-mi dai şi tu o ştire. Cameramanul: Numai să nu sari înainte de a apuca să filmez. Tînărul 1: Dacă nu sari, avem ac de cojocul tău. Tînărul 2: Îţi coasem cojocul imediat, dacă nu sari.“ 

De altfel, Lucian Dan Teodorovici nu se află la prima tentativă literară de sinucidere. În romanul său din 2002,

apărea un lanţ de sinucigaşi convinşi, aşteptînd doar inspiraţia finală sau doar momentul oportun. Un personaj teolog, sinucigaş constant, prieten cu un sinucigaş amator, privea sinuciderea ca pe un act artistic dedicat Divinităţii. La un moment dat, urmînd unei peroraţii despre cele patru false motive ale lui Dumnezeu de a fi creat Lumea, ajungea şi la raţiunea sinuciderii: „Singurul motiv care-i trebuie unui om normal, pentru a se omorî: să n-aibă motive. Pentru că fiecare motiv dintr-ăsta ascunde o dorinţă. Şi orice dorinţă, crede-mă, aduce după ea şi ceva speranţe de îndeplinire. Dacă Dumnezeu ar fi avut motive atît de uşor detectabile pentru a crea lumea, îţi spun eu că Pămîntul n-ar fi existat astăzi. Pentru că Dumnezeu e prea deştept ca să nu-şi fi dat seama de ideea pe care tocmai ţi-am prezentat-o.“ De data aceasta, nu lipsa dorinţelor individuale apare ca motiv, ci lipsa de importanţă în colectivitate: „Lumea arată tot la fel. E diferită, dar exact la fel. Cu mine sau fără mine. Şi, atunci, ce rost are să stric suma totală, de vreme ce nimeni nu poate sesiza diferenţa? Dacă priveşti de sus, unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu arată exact la fel ca unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu + unu. Iar ca să vezi că arată la fel, nu trebuie decît să iei o oarecare distanţă. Aşa că de ce să mor, dacă prin moartea mea nu pot nici să adaug, nici să scad?“ 

Dintre cele trei comedii, aceasta este scrisă în forma cea mai clasică, cu intrigă clară şi personaje tipologice. Celelalte două, „Lift în mişcare“ şi „Elefanţi roz şi elefanţi galbeni“, nu mai funcţionează doar ca nişte farse comice, sînt gîndite ca meditaţii postabsurde despre natura reprezentării teatrale, două metatexte în siajul pirandellian şi ionescian (deşi prima dintre acestea m-a trimis cu gîndul la două proze scurte, una de Eliade, cealaltă de Bioy Casares). „Lift în mişcare“ este textul unei reprezentări ratate, dar funcţionează şi ca parodie la genul de spectacole neconvenţionale în care cadrul spectacolului nu se rezumă doar la scenă, iar spectatorii devin parte din distribuţie, sub forma unor figuranţi, ştergînd astfel limitele dintre reprezentare şi repetiţie, între scenele de viaţă, punerea în scenă şi punerea în abis, dintre ermetism şi obscuritate, între meditaţie şi confuzie. Actorii, regizorul, sufleorul, îngrijitorul teatrului se perindă pe scenă într-un spectacol ratat – vorba lui Harms – care este însăşi reprezentarea convenţiei teatrale înseşi, adică, la un anumit nivel, tot o formă de sinucidere artistică.  

Nu atît de departe în absurdul reprezentării merge „Elefanţi roz şi elefanţi galbeni“, care nu mai este un metatext, dar tot un text despre pactul cu imaginaţia este şi acesta. În timpul desfăşurării absurd-sentimentale a întîlnirii dintre doi bătrîni, două femei, un adolescent, un soţ şi un cerşetor, se insinuează Personajul Galben care, în această reprezentare a ficţiunii, perorează despre existenţa ideatică a unor animale fabuloase şi rolul lor ficţional în configurarea ierarhiilor estetice: „Elefanţii roz, inorogul, calul înaripat, vasiliscul şi elefanţii galbeni există ca motive de gîndire. Motivele de gîndire pot părea ridicole, inutile uneori. Mai ales atunci cînd gîndirea e prea întortocheată. Raţiunea în sine pare nefolositoare pentru că, de cele mai multe ori, raţiunea nu are un rezultat concret. Dar ea s-ar putea să aibă un scop, nu credeţi? Anume acela de a se constitui în observator pentru sentimente. S-ar putea să aibă scopul ăsta. Sînt două feluri de sentimente: frumoase şi urîte. Dar, dacă nu există gîndire, nu există nici diferenţă între sentimentele frumoase şi sentimentele urîte.“ 

Ce l-a apucat pe Lucian Dan Teodorovici să facă teatru? În 2013, a debutat ca regizor de teatru cu spectacolul

, după un text de Attila Bartis, la Teatrul Naţional din Iaşi, iar la Ateneul Tătăraşi, tot în Iaşi, a pus în scenă spectacolul

dramatizare după romanul lui Dan Lungu. Ca dramaturg, a mai fost selectat în antologia

(Cartea Românească, 2008), dar, de fapt, aventura teatrală a lui Lucian Dan Teodorovici coboară pînă la începutul anilor 2000, cînd a publicat, electronic, un volum de teatru intitulat

Spune chiar el, într-o confesiune reprodusă pe una dintre clapetele cărţii: „Cîndva, cu destui ani în urmă, spre a exersa dialogurile în folosul cărţilor mele de proză, am scris o piesă de teatru. A fost premiată în cîteva rînduri, a fost pusă în scenă, a avut un succes mai mare decît tot ce scrisesem pînă atunci. Ceea ce nu mi-a dat totuşi idei. Peste alţi cîţiva ani, m-am înscris la Facultatea de Teatru, în primul rînd pentru a-mi îmbunătăţi modul de a construi relaţii între personaje şi a reuşi să vizualizez mai bine spaţiul într-o naraţiune, ceea ce m-ar fi ajutat, fireşte, să scriu mai bine proză. Am sfîrşit prin a mă îndrăgosti de teatru şi a pune în scenă spectacole. Dar nici măcar asta nu mi-a dat ideile peste cap. De-o vreme însă, mă străduiesc să scriu un nou roman. În locul lui, m-am trezit, habar n-am cum, scriind «sfîrşit» la finalul acestui volum. Nu-s perfect lămurit nici acum, mărturisesc, în privinţa relaţiei mele cu teatrul. Dar măcar am intrat, în sfîrşit, la idei.“  

Am citat

pentru că e interesant cum pentru Lucian Dan Teodorovici drumul spre proză trece mereu prin teatru sau a trecut, sfîrşind inevitabil pe o scenă. Ironia e că eu, nefiind un cititor de piese de teatru, nu aş fi citit teatrul lui, dacă nu m-ar fi interesat mai întîi ca prozator. De unde constat că există o plăcere textuală nebănuită a genurilor comunicante. 

Povestea Casei Afis Coperta jpg
Theodor Paleologu semnează un eseu despre educație și modul în care o practică de aproape 10 ani la Casa Paleologu
Cititorii au ocazia de a pătrunde în universul istoriei culturale a cunoscutei clădiri din strada Armenească 34, construită în 1932 de Mihail Paleologu, bunicul patern al autorului, şi Emilia, cea de-a treia lui soție, un parcurs creionat din povești recuperate și amintiri ale autorului.
946 16 copertaKIWI jpg
Granițe
Începînd cu această ediție, deloc întîmplător intitulată „Granițe”, antologia „KIWI” (Editura Polirom, 2022) oferă un cuprins internațional.
946 17 Morozov jpg
Bărbatul care iubea femeile
Cîteva femei devin materie literară pură, ajungînd să umple cu vocea lor, cu corpul lor, cu frazele lor marea carte autoficțională care e viața scriitorului protagonist.
946 17 Breazu jpg
Buletin de București
Pe MNB, scriitura muzicală a lui Boiangiu are cîrlig – e un LP cu multe ricoșeuri tematice, sărind zglobiu de la una la alta.
p  21 Totintot sau marea metamorfoza, 1942 1945 jpg
Victor Brauner – Totul în tot sau marea metamorfoză
Așezarea pe soclul tabloului a sculpturii care înfățișează varianta tridimensională a unui segment din pictură demonstrează intenția artistului de a crea o operă susceptibilă să sugereze un spațiu în care exteriorul (sculptura) și interiorul (tabloul) sînt reunite.
comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?