Tufişul de canabis şi vizita la biserica rastafari din Shashamane

„Chiar n-aveţi ce vedea acolo“, ne spune Ammare, ghidul nostru etiopian, cînd îi expunem hotărîţi planul de-a merge la Shashamane, leagănul, ca să zic aşa, al rastafarianismului. În ciuda marketing-ului şi a omniprezentei freze a lui Bob Marley, a căciuliţelor în dungi, a muzicii, a dread-urilor şi a plajelor însorite, mulţi află cu surprindere, în Etiopia, că rastafarianismul de acolo se trage şi că tatăl lor e, de fapt, adoratul Haile Selassie, împăratul Etiopiei între 1930 şi 1974.  

Instinctele noastre n-au dat greş decît pe jumătate. Avea şi Ammare dreptatea lui, nu e mare lucru de văzut în satul Shashamane, biserica rastafari e, de fapt, o baracă, şi nu e nimic „de vizitat“ aşa, ca la ghidul turistic. Şi totuşi, cum să ratezi experienţa de-a fi întîmpinat la poarta sfîntului lăcaş de un grup de băieţi pioşi, care vor să-ţi vîndă canabis? Şi nu aşa, un gram, hai, două, ca-n ţările civilizate, ci vin la tine cu întreg tufişul, numai bun de dat mamei să-l pună în ghiveci pentru vremuri mai tulburi, sau de hrănit-aburit un întreg batalion de călători prăfuiţi.  

„Auzi, Ammare, chestiile astea nu-s interzise la voi? Că pe Internetul nostru aşa scria ultima dată cînd am verificat, ba chiar ziceau şi de nişte pedepse nu tocmai plăcute.“ Ammare rîde: „Aici e o excepţie. Spiritualitate, ce vrei?“ I-am supărat pe băieţii deveniţi deja foarte insistenţi, despre care am aflat că, de fapt, nu erau pe bune rastafari, ci mai degrabă clasicii dealeri, că n-am avut chef să respectăm tradiţiile şi să plecăm cu tufişul în rucsac sau măcar să aprindem un joint, aşa că ne-au lăsat în pace să vizităm baraca.  

Povestea locului e simplă. Nu s-a înălţat sau coborît nimeni aici, ci Haile Selassie a donat 2000 mp pentru a încuraja întoarcerea în Etiopia a celor rămaşi în Jamaica şi în alte ţări din Caraibe. Adică a diasporei africane.  

Aici ne aştepta o doamnă cu barbă şi mustaţă, să ne explice tainele lui Jah. Mirosea a mîncare şi a iarbă. Păreai mai degrabă în vizită în sufrageria cuiva, cineva care şi-a umplut casa cu poze cu Haille Selassie şi care are un cult special pentru canabis – pînze mari, pictate cu celebra frunză, tronau la mare cinste, chiar lîngă învăţăturile rastafari, care spuneau că drogurile sînt nasoale. Nu ne-am abţinut şi am sesizat cu voce tare contradicţia. Păi da, ni s-a spus, drogurile sînt malefice, dar marijuana nu e drog, e o cale spre autocunoaştere şi revelaţie. Păi nu? Păi da! O poveste simpatică legată de fumul atotştiutor e de cînd Haile Selassie a fost în vizită în Jamaica – se strînsese foarte, foarte multă lume şi avionul său a avut ceva probleme la aterizare, din cauza fumului de ganja ce urca triumfător spre ceruri, iar Haile a ieşit greu din avion apoi, din cauza aglomeraţiei.  

A fost frumos la turul barăcii. Doamna cu barbă ne-a arătat poze cu Haile şi cu Iisus, evidenţiind asemănările evidente, la propriu şi la figurat, dintre cei doi, ne-a vorbit despre pace, dragoste, înţelegere, cunoaştere, ne-a spus, pe scurt istoria mişcării rastafari, ne-a arătat ziarul

, şi ne-a spus mai multe despre cele cîteva poze photoshopate, unde Haile îi lua locul lui Iisus la, de exemplu, Cina cea de taină, ne-a arătat o reprezentare străveche a lui Iisus care, surpriză, semăna ca două picături de apă cu Haile Selassie, s-a asigurat, fără un succes considerabil, că am înţeles toată filozofia din spatele frunzei de canabis, fără să ne distrăm prea mult, şi ne-a spus de cîteva zeci de ori de ce Haile Selassie e sfînt, ales, iluminat, întruparea lui Dumnezeu sau simbolul binelui. Chiar dacă nu sînt în totalul asentiment al prietenilor cu care am fost acolo, îmi menţin părerea că Shashamane a fost o vizită simpatică în periplul nostru etiopian. Unde altundeva să mai vrea cineva să-ţi vîndă un tufiş de ganja, zău, pentru a te uni mai uşor cu Jah?  

Foto: C. Foarfă