Scrisoarea deschisă, povestea continuă

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Scrisoarea deschisă, povestea continuă jpeg

● Mariana Marin, Scrisoare deschisă, CD-carte, poeme rostite la Radio (1991-2002), „Cuvînt înainte“ de Nicolae Manolescu, ilustraţii de Tudor Jebeleanu, Editura Casa Radio, 2014. 

Era şi timpul ca, după mai bine de un deceniu de la dispariţia ei prematură, să mai apară un volum cu poemele Marianei Marin (1956-2003). Iar această CD-carte – conţinînd 27 de poezii plus un mic interviu despre şi versuri de Virgil Mazilescu (totul însumînd 34 de minute cu vocea poetei), la fel de multe ilustraţii de Tudor Jebeleanu, un „Cuvînt înainte“ de Nicolae Manolescu şi încă cinci mărturii ale colegilor de generaţie: Romulus Bucur, Mircea Cărtărescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru şi Ion Bogdan Lefter –, această ediţie cu puţin din toate este un cadou neaşteptat, oferit pe final de an de minunata editură Casa Radio.

Foarte inspirat felul în care a fost gîndită CD-cartea! Introducerea o face Nicolae Manolescu, cel care în anii ’80 conducea şedinţele Cenaclului de Luni şi care îşi aminteşte că cea dintîi lectură a poetei în faţa tinerilor poeţi şi critici optzecişti „a fost un răsunător insucces“. Manolescu o vede acum, poate şi atunci, ca pe „o excepţie greu de tolerat“: „Obsedată de condiţia tragică a artistului, poeta nu vorbea pe înţelesul Cenzurii şi nici măcar nu avea dispensa datorată de congeneri caracterului ludic-înşelător al discursului.“ Mircea Cărtărescu vede poezia Marianei Marin tot ca pe un discurs hibrid în cenaclul lunedist: „Dintre influenţe, le-a păstrat pe cele metafizic-expresioniste specifice poeziei transilvane; de asemenea, a descoperit militantismul politic şi social al poeţilor germani din România. A rezultat un alt fel de poezie decît cea tipic optzecistă: o rostire gravă, sinceră, etică în esenţa ei, o poezie a răului existenţial şi a ororii istoriei.“ Despre formula ei poetică vorbeşte şi Ion Bogdan Lefter, care nu o desparte atît de mult de optzecişti, precum o fac cei doi deja menţionaţi, spunînd chiar că poezia ei s-ar putea să nu fie pe deplin şi exact înţeleasă: „Versurile ei sînt, într-un anumit sens, înşelătoare, mizînd pe un echilibru fin între conţinut şi formă: îşi asumă cu vizibilă francheţe o atitudine fermă, intransigentă faţă de un sistem opresiv şi, în genere, faţă de toate «relele lumii», cu toate riscurile, reale şi deloc mici în anii ’80; dar construiesc atari mesaje şi efecte de directeţe cu mijloace, de fapt, sofisticate, pe o gamă stilistică amplă, în care se regăsesc o parte dintre procedeele predilecte ale congenerilor săi (narativism atent regizat, discurs «biografist», metafore concret-abstracte, intertextualisme ş.a.m.d.), cu tendinţa de a generaliza parabolic, de unde aspectul de pildă morală al multor poeme.“ Un poem precum „Atelierele“, unul dintre cele mai bune, îi dă dreptate lui I.B. Lefter, altele însă îl contrazic. Oricum, cele 26 de poeme rostite la Radio, dintre cele apărute în volumele

şi

plus unul rămas inedit (cel care dă şi titlul CD-cărţii), conturează o imagine destul de limpede a poeticii Marianei Marin. 

Secţiunea „Madi“, în care colegii de generaţie, ascultîndu-i vocea pe CD (după ultima înregistrare, Mariana Marin a mai trăit doar cîteva luni şi fiecare urmăreşte inflexiunile vocii pentru a-i surprinde „sfîrşeala“), şi-o amintesc pe poetă în diverse ipostaze şi istorisesc mici întîmplări sau doar gesturi şi vorbe, este emoţionantă. Titlul CD-cărţii funcţionează şi în sens invers, căci evocările prietenilor poetei sînt, ca şi poemele sale, tot o scrisoare deschisă, una plină de dragoste.   

● Ioana Pârvulescu, Cum continuă povestea, Humanitas, 2014.  

Cînd Mariana Marin îşi publica a doua carte de poezie, Ioana Pârvulescu se pregătea pentru semidebutul într-un volum colectiv cu nu mai puţin de doisprezece alţi poeţi. E singura care a rămas în literatură din acel contingent. După volumul individual de debut,

apărut în 1990, Ioana Pârvulescu s-a orientat exclusiv spre eseistica literară şi roman. „Mi-am luat rămas bun pentru totdeauna, cum am crezut, de la propria poezie. Mi-am potolit nevoia de poem în traduceri (Angelus Silesius, Rilke, ocazional şi contemporani, ca Jan Koneffke), precum şi în alcătuirea antologiei

În sens mai cuprinzător, căutînd să aflu cu ce rimează lumea sau măcar să găsesc rimele lumii, doar din cînd în cînd foarte limpezi, am trăit mereu în poezie“, spune scriitoarea în „Cuvîntul înainte“ al acestui „jurnal acumulat interior de-a lungul anilor“, pe care-l vede „chiar ultima carte de poezie din viaţa mea“. 

Cu grija pentru formă şi structură cu care ne-a obişnuit în mai toate cărţile sale, Ioana Pârvulescu a gîndit această carte ca pe şapte jurnale de cîte-o săptămînă, alcătuite fiecare din cîte şapte poeme. Simplitatea poemelor e concurată doar de eleganţa formei şi de o anumită uşurătate a rimării („rimele mele apar doar uneori şi nu neapărat la sfîrşit de vers, adică se arată la fel de arbitrar ca potrivirile în existenţa de zi cu zi“). De altfel, în numita antologie a poeziei de dragoste

(Humanitas, 2006), Ioana Pârvulescu dădea o replică poemului lui Şerban Foarţă „Despre ethernul pheminin“, scriind un poem manierist în oglindă, intitulat „Despre ethernul masculin“. (Aşa şi cu) poemele din această carte, unele perechi, sînt aranjate simetric şi-şi răspund unele altora. Cu titlurile la final, cîteva sînt construite ca nişte definiţii/ghicitori, sînt cvasiaforistice sau se apropie de pilde şi de fabule (vezi poemele cu păianjeni care mi-au amintit de „Scară la cer“, poemul lui Marin Sorescu din ultimul său volum –

), sînt dialoguri imaginare, interogaţii sau „invocaţii retorice“, simili-sonete de dragoste sau psalmi, ori mici confesiuni pornind de la note de lectură.  

Indiferent de forma pe care o îmbracă discursul fiecărui poem în parte, versurile – deopotrivă delicate şi grave, introspective şi elegiace, inteligente şi sensibile – conţin ceea ce aş putea numi o filozofie de buzunar, învăţături de viaţă pentru propria folosinţă. „Un jurnal pe care l-am acumulat interior de-a lungul anilor şi căruia acum i-a venit momentul: încercări primejdioase de a înţelege şi prinde în vers lumea, cu mine cu tot în ea, pentru că poezia are acces la lucruri imposibil de exprimat în orice alte vorbe «pe-nţeles». Cred că în poezie se pot spune în cuvinte inocente lucruri mult mai dure decît în proză“, mai spune Ioana Pârvulescu în „lămuririle“ care deschid cartea, reluînd ideea într-un foarte frumos poem despre limbaj, intitulat „Instrumentistul“: „Noi sîntem instrumente pentru cuvînt / facem doar ce vrea el / virtuozul Instrumentist. / Nu cîntă niciodată la fel / deşi notele sînt aceleaşi.“ Şi, într-adevăr, sînt multe cuvinte aparent inocente în aceste retro-poeme care vorbesc, cu simplitate dezarmantă, despre Eros, Thanatos, Genesis, Dumnezeu, memorie, destin ş.a.  

(cu semnul de întrebare invizibil, dar nu absent) este o delicată carte de poeme întoarse spre sine, venită după o serie de cărţi întoarse spre trecut.

Citiţi aici un poem de Ioana Pârvulescu.

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.