Scrisoarea deschisă, povestea continuă

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Scrisoarea deschisă, povestea continuă jpeg

● Mariana Marin, Scrisoare deschisă, CD-carte, poeme rostite la Radio (1991-2002), „Cuvînt înainte“ de Nicolae Manolescu, ilustraţii de Tudor Jebeleanu, Editura Casa Radio, 2014. 

Era şi timpul ca, după mai bine de un deceniu de la dispariţia ei prematură, să mai apară un volum cu poemele Marianei Marin (1956-2003). Iar această CD-carte – conţinînd 27 de poezii plus un mic interviu despre şi versuri de Virgil Mazilescu (totul însumînd 34 de minute cu vocea poetei), la fel de multe ilustraţii de Tudor Jebeleanu, un „Cuvînt înainte“ de Nicolae Manolescu şi încă cinci mărturii ale colegilor de generaţie: Romulus Bucur, Mircea Cărtărescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru şi Ion Bogdan Lefter –, această ediţie cu puţin din toate este un cadou neaşteptat, oferit pe final de an de minunata editură Casa Radio.

Foarte inspirat felul în care a fost gîndită CD-cartea! Introducerea o face Nicolae Manolescu, cel care în anii ’80 conducea şedinţele Cenaclului de Luni şi care îşi aminteşte că cea dintîi lectură a poetei în faţa tinerilor poeţi şi critici optzecişti „a fost un răsunător insucces“. Manolescu o vede acum, poate şi atunci, ca pe „o excepţie greu de tolerat“: „Obsedată de condiţia tragică a artistului, poeta nu vorbea pe înţelesul Cenzurii şi nici măcar nu avea dispensa datorată de congeneri caracterului ludic-înşelător al discursului.“ Mircea Cărtărescu vede poezia Marianei Marin tot ca pe un discurs hibrid în cenaclul lunedist: „Dintre influenţe, le-a păstrat pe cele metafizic-expresioniste specifice poeziei transilvane; de asemenea, a descoperit militantismul politic şi social al poeţilor germani din România. A rezultat un alt fel de poezie decît cea tipic optzecistă: o rostire gravă, sinceră, etică în esenţa ei, o poezie a răului existenţial şi a ororii istoriei.“ Despre formula ei poetică vorbeşte şi Ion Bogdan Lefter, care nu o desparte atît de mult de optzecişti, precum o fac cei doi deja menţionaţi, spunînd chiar că poezia ei s-ar putea să nu fie pe deplin şi exact înţeleasă: „Versurile ei sînt, într-un anumit sens, înşelătoare, mizînd pe un echilibru fin între conţinut şi formă: îşi asumă cu vizibilă francheţe o atitudine fermă, intransigentă faţă de un sistem opresiv şi, în genere, faţă de toate «relele lumii», cu toate riscurile, reale şi deloc mici în anii ’80; dar construiesc atari mesaje şi efecte de directeţe cu mijloace, de fapt, sofisticate, pe o gamă stilistică amplă, în care se regăsesc o parte dintre procedeele predilecte ale congenerilor săi (narativism atent regizat, discurs «biografist», metafore concret-abstracte, intertextualisme ş.a.m.d.), cu tendinţa de a generaliza parabolic, de unde aspectul de pildă morală al multor poeme.“ Un poem precum „Atelierele“, unul dintre cele mai bune, îi dă dreptate lui I.B. Lefter, altele însă îl contrazic. Oricum, cele 26 de poeme rostite la Radio, dintre cele apărute în volumele

şi

plus unul rămas inedit (cel care dă şi titlul CD-cărţii), conturează o imagine destul de limpede a poeticii Marianei Marin. 

Secţiunea „Madi“, în care colegii de generaţie, ascultîndu-i vocea pe CD (după ultima înregistrare, Mariana Marin a mai trăit doar cîteva luni şi fiecare urmăreşte inflexiunile vocii pentru a-i surprinde „sfîrşeala“), şi-o amintesc pe poetă în diverse ipostaze şi istorisesc mici întîmplări sau doar gesturi şi vorbe, este emoţionantă. Titlul CD-cărţii funcţionează şi în sens invers, căci evocările prietenilor poetei sînt, ca şi poemele sale, tot o scrisoare deschisă, una plină de dragoste.   

● Ioana Pârvulescu, Cum continuă povestea, Humanitas, 2014.  

Cînd Mariana Marin îşi publica a doua carte de poezie, Ioana Pârvulescu se pregătea pentru semidebutul într-un volum colectiv cu nu mai puţin de doisprezece alţi poeţi. E singura care a rămas în literatură din acel contingent. După volumul individual de debut,

apărut în 1990, Ioana Pârvulescu s-a orientat exclusiv spre eseistica literară şi roman. „Mi-am luat rămas bun pentru totdeauna, cum am crezut, de la propria poezie. Mi-am potolit nevoia de poem în traduceri (Angelus Silesius, Rilke, ocazional şi contemporani, ca Jan Koneffke), precum şi în alcătuirea antologiei

În sens mai cuprinzător, căutînd să aflu cu ce rimează lumea sau măcar să găsesc rimele lumii, doar din cînd în cînd foarte limpezi, am trăit mereu în poezie“, spune scriitoarea în „Cuvîntul înainte“ al acestui „jurnal acumulat interior de-a lungul anilor“, pe care-l vede „chiar ultima carte de poezie din viaţa mea“. 

Cu grija pentru formă şi structură cu care ne-a obişnuit în mai toate cărţile sale, Ioana Pârvulescu a gîndit această carte ca pe şapte jurnale de cîte-o săptămînă, alcătuite fiecare din cîte şapte poeme. Simplitatea poemelor e concurată doar de eleganţa formei şi de o anumită uşurătate a rimării („rimele mele apar doar uneori şi nu neapărat la sfîrşit de vers, adică se arată la fel de arbitrar ca potrivirile în existenţa de zi cu zi“). De altfel, în numita antologie a poeziei de dragoste

(Humanitas, 2006), Ioana Pârvulescu dădea o replică poemului lui Şerban Foarţă „Despre ethernul pheminin“, scriind un poem manierist în oglindă, intitulat „Despre ethernul masculin“. (Aşa şi cu) poemele din această carte, unele perechi, sînt aranjate simetric şi-şi răspund unele altora. Cu titlurile la final, cîteva sînt construite ca nişte definiţii/ghicitori, sînt cvasiaforistice sau se apropie de pilde şi de fabule (vezi poemele cu păianjeni care mi-au amintit de „Scară la cer“, poemul lui Marin Sorescu din ultimul său volum –

), sînt dialoguri imaginare, interogaţii sau „invocaţii retorice“, simili-sonete de dragoste sau psalmi, ori mici confesiuni pornind de la note de lectură.  

Indiferent de forma pe care o îmbracă discursul fiecărui poem în parte, versurile – deopotrivă delicate şi grave, introspective şi elegiace, inteligente şi sensibile – conţin ceea ce aş putea numi o filozofie de buzunar, învăţături de viaţă pentru propria folosinţă. „Un jurnal pe care l-am acumulat interior de-a lungul anilor şi căruia acum i-a venit momentul: încercări primejdioase de a înţelege şi prinde în vers lumea, cu mine cu tot în ea, pentru că poezia are acces la lucruri imposibil de exprimat în orice alte vorbe «pe-nţeles». Cred că în poezie se pot spune în cuvinte inocente lucruri mult mai dure decît în proză“, mai spune Ioana Pârvulescu în „lămuririle“ care deschid cartea, reluînd ideea într-un foarte frumos poem despre limbaj, intitulat „Instrumentistul“: „Noi sîntem instrumente pentru cuvînt / facem doar ce vrea el / virtuozul Instrumentist. / Nu cîntă niciodată la fel / deşi notele sînt aceleaşi.“ Şi, într-adevăr, sînt multe cuvinte aparent inocente în aceste retro-poeme care vorbesc, cu simplitate dezarmantă, despre Eros, Thanatos, Genesis, Dumnezeu, memorie, destin ş.a.  

(cu semnul de întrebare invizibil, dar nu absent) este o delicată carte de poeme întoarse spre sine, venită după o serie de cărţi întoarse spre trecut.

Citiţi aici un poem de Ioana Pârvulescu.

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

shakira frauda gettyimages 492044333 jpeg
Shakira, dans provocator pe Instagram. Lângă ce bărbat chipeș apare VIDEO
Postarea vine la scut timp după lansarea unui nou single, „Monotonia“, în care „vorbește“ despre ruptura a ceea ce părea a fi relația perfectă.
imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.