La zi în cultură

Andrei Măjeri a fost prezent în festival cu un text de o scriitoare rusă, Ludmila Razumovskaia, Dragă doamnă profesoară. Am preferat însă să urmăresc cel mai recent spectacol al său, realizat la Apollo 111, Medea’s Boys, un spectacol provocator și extrem de seducător. Să încep prin a vă spune, pentru a vă trezi o curiozitate iremediabilă, că Ionuț Sociu și Euripide au scris o piesă despre Medeea, în faliile timpului. Spectacolul are astfel două spații, cel al mitului,

Ceauşescu a demolat, în prima jumătate a anilor ’80, nu mai puţin de şase kilometri pătraţi din centrul istoric al oraşului, adică 20.000 de proprietăţi (60.000 de familii au fost forţate să se mute la bloc), 19 străzi şi aproximativ 30 de monumente istorice şi clădiri de patrimoniu: biserici, mănăstiri, sinagogi, muzee, hanuri, hale, spitale, stadioane, altele fiind salvate prin translatare datorită unui arhitect pe nume Eugen Iordăchescu de la Institutul Proiect Bucureşti.

Este cea mai bună carte de poezie a lui Cosmin Perța. Aș mai adăuga și faptul că aici se regăsesc și tonurile din primele cărți ale douămiiștilor – la ale căror teme poetice autorul se referă în treacăt. Este un volum pe care îl recomand, din motive, cred, evidente, celor aflați la început de drum. E o carte puternică, ce sper să fie remarcată de cît mai multă lume.

Preocuparea mexicanului Carlos Rey­gadas pentru pasiunea oarbă, care mătură totul în cale și seamănă destul de bine cu fatalitatea, este mai veche în filmele sale și constituie una dintre reușitele sale majore ca cineast. În Silent light (2007), iubirea imposibilă a doi membri din sînul unei conservatoare comunități memonite din nordul Mexicului are drept cauzalitate și impuls motor o forță care transcende liberul arbitru.

Broken Politics este – titlul nu minte – un album politic care își inhibă gesturile furioase. Problematicile refugiaților (amintita piesă „Kong“), avortului („Black Monday“), fake news-ului („Faster Then the Truth“), drepturilor femeilor („Soldier“), armelor („Shotgun Shak“) sînt acompaniate de cuplul Hebden-Cherry

În numele Tatălui refuză să acuze sau să apere o religie sau un comportament, panoramează nevoi şi tare care se dezvoltă simbiotic în jurul ideii de credinţă şi al formelor instituţionale ale acesteia. Regizorul Robert Bălan alege să accentueze

Ce au democrația, diversitatea și spiritul incluziv cu literatura? Criterii extraliterare la un premiu pentru literatură? Nu e de mirare că mulți au strîmbat din nas.

„Istoria literaturii e, în fond, autobiografia mea intelectuală“. Cu fraza aceasta Profesorul Paul Cornea (3 noiembrie 1923 – 7 octombrie 2018) a deschis, în toamna lui 2010, cursul dedicat proaspeților doctoranzi de la Litere.

S-ar putea să faceţi o pasiune pentru romanele mult-premiatului şi mult-lăudatului columbian Juan Gabriel Vásquez (n. 1973), pe care eu îl văd, de fapt, ca pe un Bolaño cu substrat socio-politic.

O afacere de familie e despre cotidianul unor oameni care trăiesc la periferia societății, supraviețuind de pe-o zi pe alta. Cu toate astea, Kore-eda nu e omul care să ilustreze mizeria umană, drama, ci dimpotrivă – filmele sale sînt povestioare umaniste, pline de tandrețe fără să fie naive, luminoase fără să fie utopice. Microuniversul familial, surprins în pluralitatea formelor sale, e preocuparea predilectă a lui Kore-eda; familia este adevăratul personaj principal care îi traversează filmele

Dinții ascuțiți ai binelui este un roman profesionist și care se citește cu plăcere, lucru cu atît mai remarcabil cu cît autorul, Bogdan Răileanu, abia ce a debutat, anul trecut, cu un apreciat volum de proză scurtă intitulat Tot spațiul dintre gîndurile mele. E o carte despre lumea contemporană, urmărită prin două jaloane, inevitabil, simbolice: mănăstirea și lumea interlopă. În Mănăstirea Scărarului moare starețul, iar cel nou ales introduce tot felul de rînduieli neobișnuite,

În ciuda titlului anost (o meteahnă a jazz-ului scandinav), I.E. oferă o excelentă demonstrație de jazz-rock tumultuos, cu o dinamică ce îi va surprinde pe cei care se obișnuiseră să-l consume pe Aarset ca pe un somnifer.

Latifa „înghite“ steagul Franţei, după ce a încercat, în diverse feluri, să „se acopere“ cu el (identitatea naţională care nu reuşeşte „să şteargă“ originea etnică). Performera investighează raportul dintre majoritatea dominantă şi comunităţile marginale

Îmi închipuiam, încă naiv, că nu pot fi constrîns să primesc o muncă, fie ea foarte onorabilă, pe care totuşi n-o voiam. În cele din urmă, s-a recurs la un mijloc extrem: am fost chemat „sus“, la unul din marii şefii. Aici discuţia a fost scurtă. După ce mi-am justificat refuzul cît am putut mai bine

Fantomele lui Ismael funcționează mai bine punctual, în micro-universuri de sine stătătoare, după structura film în film, decît în ansamblu. Cel mai reușit astfel de film în film este dinamica relației de cuplu dintre Ismael (interpretat de actorul-fetiș

Pe 5 aprilie 1994, arma lui Kurt Cobain își proiecta proprietarul într-o istorie care, în lumea pop-ului, a pus întotdeauna un semn matematic între dramă și glorie. Odată cu vocalistul grupului Nirvana, glonțul acela pulveriza și un univers alternative

Profesorul Paul Cornea a ajuns mentorul meu în studiul literaturii. Niciodată nici unul dintre ei nu a făcut către mine nici cea mai vagă aluzie defavorabilă la adresa celuilalt. Vremurile sînt vremuri, oamenii sînt oameni. Și, oricîte divergențe

Mă gîndesc adesea că am avut un mare noroc cu un asemenea profesor și om extraordinar. Și mă mai gîndesc că sînt mulți alții asemenea mie. Căci, cum bine spunea cineva, Paul Cornea a fost, într-un fel sau altul, „profesorul tuturor“.

O succesiune de crize economice a degradat grav piaţa muncii în ultimii ani. Globalizarea şi-a arătat reversul: colapsul economic din 2008, deşi declanşat în SUA, a avut efecte în întreaga lume. Migraţia economică din Estul Europei către Vestul european sau american a mărit presiunea

Să exploatezi umorul versatil al lui Alex Tocilescu pentru a-l restitui pe Topîrceanu, să găsești firul care leagă sensibilitatea reținută a Adelei Greceanu de calmul Biedermeier al lui Alecsandri, să mijlocești întîlnirea dintre un neoexpresionist ca Dan Coman și un orfevru tragic de felul lui Mihai Codreanu ș.a.m.d. mi se pare cel puțin provocator.

Un „act“ existenţial marchează un destin, căci „sîntem ce facem“, afirma un vechi adagiu sartrian, în ultimii ani serios revizuit. Şi totuşi, la aniversarea a două decenii ai Teatrului Act trebuie să-i recunoaştem pertinenţa: Marcel Iureş e la originea acestui „act“.

Poezia lui Răzvan Andrei, deopotrivă inteligentă cultural şi sensibilă la viaţă, musteşte de frică, singurătate şi moarte în timp ce cartografiază întunecate locuri interioare cu nesiguranţa şi vulnerabilitatea la vedere. O carte (de debut) excelentă.

Sablin avea deja peste 70 de ani cînd a trăit aceste întîmplări. Memoriile și le-a scris cînd s-a întors acasă, la București, preluat fiind de serviciile de urmărire de aici. Povestea memoriilor este și ea plină de miez pentru că din cauza lor a fost arestat di

Era nevoie de un regizor talentat pentru a surprinde atmosfera indicibilă în care se scaldă tinerii lui Murakami, captivi sub zodia nefericită a iluziilor. Adaptarea lui Lee nu numai că redă starea asta cu acuratețe, ci o face bîntuitoare pînă la ultima secundă.

Basistul norvegian Arild Andersen e liderul acestui proiect, avînd în portofoliu aproape o jumătate de secol de colaborare cu casa de discuri ECM. L-a recrutat pe Vinaccia prin intermediul lui Rypdal și l a adoptat pe Smith pentru versatilitate

Reimaginînd dinamicile şi stilisticile corpului, Martha Graham a împrospătat dansul secolului al XX-lea, scuturîndu-l de dulcegărie prin ascuţimea mişcărilor, mutînd accentul de pe naraţiuni pe emoţii, schimbînd nu doar vocabularul dansului, ci şi perspectiva asupra lui. Influenţa ei asupra dansului şi dansatorilor a fost atît de mare încît s-ar putea spune că întregul sistem coregrafic s-a reconfigurat sub presiunea ideilor ei inovatoare şi că, din acel moment, dansul nu

Generaţia noastră pune o presiune prea mare pe relaţiile amoroase. The Study on Falling spune povestea unui triunghi amoros, „călătoria nebunească în căutarea conexiunii unul cu celălalt, însă nu într-un mod tradiţional.

Istoria poate fi reconstituită întotdeauna parțial și imprecis, și procesul de interpretare apare oricum. Iar noțiunea de „adevăr“ e oricum una complicată atunci cînd o discutăm așa, făcînd filozofie de amatori. Să spunem că sînt dintre cei care cred că există un adevăr istoric și că în anumite cazuri poate fi demonstrat destul de bine astfel încît să ne putem baza pe el, chiar dacă nu e un adevăr absolut, ca acela din aritmetică.

Franzen a mărturisit că în acest roman a făcut mari eforturi de a se distanţa de experienţa propriei familii: „M-am gîndit la familia mea, al cărei tumult emoţional conţinea multă frustrare, dezamăgire, depresie cronică, anxietate, nefericire.

Băieții străzii a fost publicat în mai 1955 și a devenit imediat subiectul unor dezbateri aprinse în presa comunistă a vremii, pentru că Pasolini deviase radical de la estetica literaturii neorealiste italiene, agreate pe linie de partid. Tot în același an,

Al treilea lungmetraj de ficțiune al regizorului ucrainean Serghei Loznitsa, O creatură delicată, reconfirmă predilecția acestuia pentru marea școală a cinema-ului rus. Sufletul slav are, printr-un impecabil stil clasic, o nouă reprezentare foarte profundă,

Situația lui Mircea Cărtărescu e, aparent, mai comodă: îl citim ca pe un campion al aluziei livrești, ca și cum poezia lui ar fi plecat din și s-ar fi întors în Levantul din 1990. Dar cît e capriciu și cît evaluare în această rezervă, e greu de precizat.

Cînd Héloïse Letissier și Madonna – însăși Madonna! – simulau un act sexual pe scena amenajată în AccorHotels Arena din capitala Franței, știai că un star era pe cale să se nască. Acolo, în finalul concertului parizian din turneul Rebel Heart, artista din spatele apelativului Christine & the Queens făcea un pas în față, în timp ce americana își juca numărul aluziv numit „Unapologetic Bitch“. Banana aceea primită cadou de la Madge („Știi ce să faci cu ea, dragă, ai vreo idee?“)

Bobi Pricop poziţionează unele personaje cu spatele la public, arătîndu-le chipul în prim-plan, pe un ecran de dimensiuni mari. Este o multiperspectivare care sugerează că adevărul este subiectiv. Acuzatul (Theo Marton) este profund tulburat, deşi face eforturi să-şi păstreze siguranţa cazonă.

Cel de-al treilea lungmetraj al Anei Lungu, intitulat ironic Un prinț și jumătate, spune povestea a trei prieteni însingurați, care locuiesc împreună. Ei sînt interpretați de Iris Spiridon, István Téglás și Marius Manole. Filmul respiră un aer boem, ușor bovaric, iar amestecul de ficțiune și realitate este întărit de decizia regizoarei de a distribui în propriile roluri pe regizorul de teatru Radu Afrim sau pe jurnalista Iulia Popovici. Autoironică, ludică, cu referințe literare interesante, Ana

Avem cîteva premiere pe România: Roll Red Roll, un thriller despre o temă din păcate de mare actualitate politică: cultura violului în liceele americane, Artistul și perversa, o comedie romantică despre iubirea profundă, dublată de BDSM,

La numai doi ani de la crearea sa, teatrul din Suceava a devenit un punct de neocolit pe harta teatrală din România. Și dacă tot am parafrazat în titlu un bătrîn cronicar moldovean, să mai adaugăm un pic de Sadoveanu, căci, grație teatrului său, Suceava refuză să fie astăzi locul unde nu se întîmplă nimic…

Pentru un simplu „voyeur la un exercițiu de colaps“, Ruxandra Cesereanu cîntă mînia cu mult patos. Este un poem cult, deopotrivă liric și dramatic, elegiac și revoltat, direct și retoric, construit pe mai multe paliere, cumulativ, autentic și viu ca o baladă urbană în epoca Internetului. În fond, „mărșăluim, rezistăm, sîntem vii“. #rezist

Amintirile sînt înlocuite cu notații de fiecare zi. Cînd vor deveni și ele trecut, poeta va privi printre gene, cu privirea relaxată ca să înțeleagă dincotro vine și încotro se duce, ceea ce ar fi fost imposibil dacă ar fi continuat jocul de-a amiba.