Paul Cornea nu poate pleca de tot

Publicat în Dilema Veche nr. 764 din 11-17 octombrie 2018
Paul Cornea nu poate pleca de tot jpeg

L-am întîlnit ultima oară pe profesorul Paul Cornea în august, după un accident neplăcut și, pentru orice persoană în vîrstă, primejdios: o căzătură pe scara blocului în care locuia.

M-am dus la căminul unde fusese internat, al comunității evreiești, cu inima strînsă. Îmi era frică de cum aveam să îl găsesc.

Avea un braț rupt, perfuzii, urmele a numeroase înțepături, figura trasă a unui om în suferință. M-am oprit cîteva secunde în pragul ușii, să-mi fac curaj să pășesc înăuntru.

Am răsuflat ușurat: m-a recunoscut din prima clipă. Mi-a zîmbit cald, mi-a prins mîna întinsă între mîinile lui și m-a privit lung, cu fața surîzătoare. Curtenitor, m-a poftit să iau loc, ca un amfitrion care face oficiile casei. Am găsit un scaun, l-am tras lîngă pat și am stat așa de vorbă cred că mai bine de un ceas: despre facultate, despre universitate, despre colegi, despre jalnica situație politică din România, despre norii negri ai politicii planetare (oripilat de climatul de intoleranță care se lățește și se adîncește nu numai la noi, ci pe tot globul)… Cîte și mai cîte. Era exact același Paul Cornea pe care îl știam de atîta vreme: cu verbul precis și rafinat, cu aceeași luciditate în a-și cîntări judecățile, cu același umor și chiar aceeași jovialitate discretă.

De fiecare dată cînd încercam să aflu cîte ceva despre sănătatea lui îmi devia gentil întrebările. Nu voia să vorbească despre suferința lui. Cred că nu dorea nici măcar să o recunoască.

La un moment dat, m-a întrebat dacă mă poate servi cu ceva: un pahar cu apă, cu vin? Apoi m-a rugat să ies puțin pe culoar, să se îmbrace de zi. M-am uitat la perfuziile care-i stăteau înfipte în brațe și am ieșit. Am întrebat o asistentă și mi a spus să aștept un pic afară și să revin.

Am revenit, m-am reașezat pe scaun și am reluat conversația despre oameni și despre lume.

Am citit cu sufletul la gură cartea de mărturisiri a lui Paul Cornea, în dialog cu Daniel Cristea-Enache, Ce a fost – cum a fost. Îl ascultasem de multe ori pe profesor evocînd experiențe personale – și avea ce povesti, slavă Domnului! Ba chiar, cum se întîmplă cel mai adesea odată cu înaintarea în vîrstă, Paul Cornea devenise tot mai generos în a împărtăși auditoriului din lucrurile pe care le trăise sau cărora le fusese martor. M-a îndemnat însă la lectură nu doar curiozitatea. Reflectasem în numeroase rînduri asupra farselor pe care le joacă istoria.

Tatăl meu a fost condamnat în anii ’50, pe o legislație dată de aliați, dar răstălmăcită de către tribunalele românești, la patru ani de închisoare, în primul rînd pentru o serie de articole antisemite publicate între războaie. În aceeași perioadă în care tatăl meu era plimbat dintr-o închisoare într-alta, ca mulți alți deținuți politici, în condiții de detenție atroce, Paul Cornea, tînăr evreu cu simpatii comuniste, ocupa funcții importante în aparatul de partid și de stat. Au ajuns să fie colegi la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu“ și să colaboreze la lucrări colective. Din cîte știu, indirect, au avut relații cordiale – chiar dacă, foarte probabil, destul de reci.

Profesorul Paul Cornea a ajuns mentorul meu în studiul literaturii. Niciodată nici unul dintre ei nu a făcut către mine nici cea mai vagă aluzie defavorabilă la adresa celuilalt. Vremurile sînt vremuri, oamenii sînt oameni. Și, oricîte divergențe de opinie vor fi avut cei doi, îi unea cu siguranță un crez comun: valoarea personală este ceea ce contează la un om, nu ceea ce îi aduce hazardul conjuncturii și nici măcar înregimentarea pentru o cauză sau alta. A fost pentru mine, din partea ambilor, o excepțională pildă de umanitate – aceea care, continui să cred, ar trebui să fie miezul construcției lăuntrice a celor care se ocupă cu studiile zise și „umaniste“.

În noiembrie, profesorul Paul Cornea ar fi împlinit 95 de ani. A trebuit mai întîi să se despartă de bunul său prieten, o altă figură luminoasă a culturii românești, Solomon Marcus. A trebuit să se despartă de soția de care îl lega un enorm atașament. Acum s-a despărțit de noi, cei care l-am îndrăgit și prețuit. Lasă în urmă amintiri pe care unii dintre noi se vor simți datori să le împărtășească public. Lasă în urmă oameni în care a rodit sîmburele de curiozitate și de profesionalism pe care l-a sădit în ei. Și, poate mai presus de orice, lasă în urmă cărți și studii de care nu ne vom putea despărți.

La plecare i-am promis că vin să îl revăd în septembrie, după reîntoarcerea din concediu. Nu m-am ținut de cuvînt și acum e prea tîrziu. Trag nădejde măcar că, așa cum îl știu de atîta vreme, mă va ierta și de această dată. Oricum, pentru mine, profesorul Paul Cornea nu poate pleca de tot: e parte din ceea ce sînt.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.