Politică și intimitate
● Neneh Cherry, Broken Politics, Smalltown Supersound, 2018.
„But love is big in every land, / Every nation seeks its friends in France and Italy / And all across the seven seas / Goddamn guns, and guts, and history, / And bitter love still put a hole in me.“ Aici miroase a praf de pușcă, a dub și a nouăzecism. Piesa asta, numită „Kong“, este dusă de mîna lui Robert Del Nanja – 3D din Massive Attack – într-o arie în care Neneh Cherry s-a simțit mereu bine: trip-hop-ul. Dar, cu cîteva excepții, precum acest single, Broken Politics, (doar) al cincilea album al artistei suedeze, nu este un disc de trip-hop, ci, după Blank Project (2014), continuarea colaborării lui NC cu producătorul Kieran Hebden, alias Four Tet. Iar Hebden îi urmează vibrația mai degrabă reflexivă, proiectînd o structură sonoră care, cu excepții neimportante, nu provoacă, nu intervine, care se ține la distanță de tematica grea a LP-ului, contrapunctînd-o. „It’s my politics living in the slow jam“, marchează Neneh Cherry tonul albumului pe autoreferențiala „Synchronized Devotion“: „It’s my politics living in a slow jam / Playful, supreme / Delightful, hateful, / Play with me! / It’s my politics living in a slow dance, / Synchronized devotion. / I’m a Pisces hanging from the vine / Live it out a day at a time“. Evident, Kieran Hebden se sincronizează și el mood-ului, oferindu-i partea leului lui Karl Berger și vibrafonului său.
Broken Politics este – titlul nu minte – un album politic care își inhibă gesturile furioase. Problematicile refugiaților (amintita piesă „Kong“), avortului („Black Monday“), fake news-ului („Faster Then the Truth“), drepturilor femeilor („Soldier“), armelor („Shotgun Shak“) sînt acompaniate de cuplul Hebden-Cherry cu formule minimaliste și relaxate. Vocea ei evoluează lent, introspectiv, transferînd metronomic politicul în personal: „It’s that my right / When to breathe to my own guilt, / It’s so hard anyway as it is, / Joker’s wild, laughin’ back / But I have to stay, / Cut you loose, cut me up, / Cut me free, cut me up, / I wanns choose my own day, / let me go, call me now / Black Monday.“ Reflexul acesta meditativ din „Black Monday“ se insinuează în arhitectura multor piese cu tematică grea. „Mi-e foarte greu să vorbesc despre marile probleme cu aerul că le-am găsit soluția. Cine naiba are aceste soluții? Îmi place să-mi scriu piesele dintr-o perspectivă personală, pentru că timpurile pe care le trăim sînt mai mult despre a-ți găsi propria voce. Oamenii sînt lăsați să se simtă nebăgați în seamă, neînțeleși și deziluzionați. Ce altceva pot face eu?“, spunea ea într-un interviu legat de lansarea acestui nou album. Cuvintele acestea sînt transferate aproape în întregime în „politica“ facerii lui Broken Politics – o operă intimă, spartă de cîteva ieșiri în decorul activismului vocal, în care totul funcționează impecabil atunci cînd Kieran Hebden reușește – o face în destule rînduri – să empatizeze cu o Cherry conectată la propria persoană: „My name is Neneh / March tenth / Water sign. / It’s my politics living in a slow jam / Playful, supreme / Delightful, hateful, / Play with me! / It’s my politics living in a slow dance, / Synchronized devotion. / I’m a Pisces hanging from the vine / Live it out a day at a time“.
Paul Breazu este jurnalist.
