Noi dimensiuni

● Arild Andersen, Paolo Vinaccia, Tommy Smith, In-House Science, ECM, 2018. 

Trei veterani ai jazz-ului european își unesc ideile sub coordonarea lui Arild Andersen pe acest material live publicat de reputata casă de discuri ECM. Nu e prima lor colaborare sub egida ECM – în urmă cu zece ani au început cu Live at Belleville, în 2014 au continuat cu Mira, așadar noul album închide o trilogie și totodată aniversează un deceniu de iluminată colaborare.

Percuționistul italo-norvegian Paolo Vinaccia și-a lepădat latinitatea pentru a trăi în nordul Europei, unde a lucrat cu superstaruri ale jazz-ului scandinav precum Terje Rypdal. Saxofonistul scoțian Tommy Smith s-a școlit la Berklee și s a împrietenit cu scandinavii cîndva prin anii ’90, prin intermediul lui Lars Danielsson. Deține de o vreme propria casă de discuri, Spartacus, la care păstorește artiști scoțieni tineri, și a înființat prima orchestră scoțiană de jazz, inspirat fiind de unele colaborări în domeniul filarmonic (în general, facilitate de BBC). E probabil cel mai versatil dintre cei trei membri ai trio-ului de față, adoptînd idei din variate scene, inclusiv din folclorul scoțian.

Basistul norvegian Arild Andersen e liderul acestui proiect, avînd în portofoliu aproape o jumătate de secol de colaborare cu casa de discuri ECM. L-a recrutat pe Vinaccia prin intermediul lui Rypdal și l a adoptat pe Smith pentru versatilitate și suflul exuberant. Live at Belleville a fost considerat la data apariției cel mai consistent material condus de Andersen, așa că noul episod propus pe In-House Science e primit cu un entuziasm mai larg decît cel legat de funcția sa aniversară.

Avem de-a face cu un proiect ghidat de basul sofisticat al norvegianului, cu acele solo-uri grave și melodice din care cîndva au avut de învățat și alți practicanți ai instrumentului din părțile acelea (vezi sus-pomenitul Danielsson). Vinaccia și Smith aleargă în cea mai mare parte după solo-urile, temele și vibrațiile grave lansate de Andersen. Tobele nu ies întotdeauna în evidență, achitîndu-se de obligația de a oferi precizie geometrică și perimetru, însă saxofonul oferă o bogată varietate de timbre ca partener de duet. Alăturarea bas-saxofon e un duo al contrastelor ostentative, exploatate aici cu cea mai înaltă expertiză disponibilă în jazz-ul momentului. Expertiza vine cu acea capacitate de a nu „risipi“ note, fiecare contribuind cu silabe esențiale ale discursului muzical – calitate ce detașează deja de mulți ani concepția scandinavă asupra jazz-ului față de ce se întîmplă în restul Europei ori în SUA.

Albumul începe cu o versiune nouă și mai depresivă a piesei de titlu de pe albumul precedent, „Mira“, însă mai departe compozițiile sînt proaspete, fiecare apropiindu-se de nouă minute și purtînd semnătura lui Andersen. Vîrful albumului este „Blussy“, demonstrînd agilitatea basului de a schimba gradual rolurile de lider și suport, precum și abilitatea lui Tommy Smith de a traduce blues și folk pentru saxofon. „Venice“ și „North of the Northwind“ au unele tușe electronice mizînd pe un sound nu-jazz modern, în timp ce „Science“ și „Inhouse“ sînt mai convenționale, inspirate de cadrul în care s-a înregistrat materialul – casa de știință Pitagora-Kepler System de la Bad Ischl, Austria, renumită în rîndul audiofililor și pentru proiectele muzicale academice pe care le găzduiește.

Prin titlu și prin locul ales pentru concert, albumul trio-ului lui Andersen se prezintă metaforic ca un experiment fizic de producere a diverse energii pe cale muzicală – în căutarea unei noi dimensiuni, complementară spațiului și timpului, prin care ascultătorul să se poată deplasa cu ajutorul emoțiilor stîrnite de muzică. 

Arild Andersen Trio vor concerta pe 22 octombrie în Control Club în cadrul seriei de concerte Jazz Nouveau. 

Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.