Un Gatsby coreean

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Un Gatsby coreean jpeg

● Beoning / Burning (Coreea de Sud, 2018), de Lee Chang-dong. 

Les Films de Cannes à Bucarest (19-28 octombrie 2018) este probabil cel mai așteptat eveniment cinematografic al anului. În desișul filmelor cu patalama canneză poate fi dificil să te orientezi și există riscul să ratezi opere importante – de aceea am ales un film care cred că ar trebui pus în capul listei. Motivele pentru care m-am oprit la Burning, ultima creație a sud-coreeanului Lee Chang-dong, sînt variate. Pe de o parte, competiția de pe Croazetă de anul ăsta, spre deosebire de cea din 2017, a avut suficiente lucruri interesante de oferit, și a părut că Asia – reprezentată de maeștri ca Jafar Panahi, Jia Zhang-ke sau Hirokazu Kore-eda, toți cu filme reușite – s-a aflat în poziție de forță, deci a venit momentul să vedem și de ce. Pe de altă parte, e posibil ca numele lui Lee să nu fie la fel de sonor precum cele de mai sus, iar faptul că filmul său a plecat de la Cannes fără premiu (cu excepția celui acordat de Critica Internațională), coroborat cu reticența distribuitorilor autohtoni cînd vine vorba de filme asiatice, îmi spune că dacă nu e văzut acum, riscă să nu mai fie văzut niciodată. Și-apoi, cel mai evident motiv ține de estetic: Burning e pur și simplu un film minunat.

L-am văzut acum cîteva săptămîni, și de atunci mă tot gîndesc la el – măiestria mizanscenei lui Lee îl face deopotrivă agreabil și opac. În filmografia deloc prolifică a regizorului (opt filme în peste douăzeci de ani), Burning e cu siguranță cel mai light, o apariție bizaroidă între preocupările tematice mai grave – moarte, religie, viol – din trecutul cineastului. E drept că în centrul noului său film se află o dispariție misterioasă, dar povestea se consumă între tineri ușor confuzi, care nu par să dețină controlul deplin asupra situațiilor pe care le traversează.

Burning e inspirat de o nuvelă a lui Haruki Murakami tradusă și la noi – Arderea hambarelor –, inclusă în volumul Elefantul a dispărut. Textul lui Murakami, cu excepția unor momente tihnit stranii specifice prozei pe care o practică (cum ar fi o discuție alcoolizată între personaje), e mediocru; în comparație, filmul e cu cîteva ture în față. Nuvela prezintă relația vaporoasă dintre un bărbat căsătorit și o fată mai tînără. Cei doi fac cunoștință întîmplător, se împrietenesc, dar la un moment dat în viața fetei mai apare un băiat misterios care îi acaparează atenția. Cum-necum, nou-formatul trio nu rezistă mult, fiindcă fata dispare în urma unei discuții în care tînărul recent intrat în poveste îi mărturisește bărbatului pasiunea sa pentru incendierea hambarelor. Evenimentele povestirii sînt mai degrabă survolate de la distanță, și se vede că Lee, alături de co-scenaristul Jungmi-Oh, a lucrat ca să le dea greutate. Filmul pare mult mai țintit, renunță la balast (personajul principal nu mai e căsătorit, e doar un proaspăt absolvent cu ambiții de romancier) și, grație timpului de rulare de aproape 150 de minute, construiește migălos situații – de pildă, pînă la intrarea în scenă a tînărului, între băiat și fată pare că se țese o idilă serioasă; apoi, după dispariția fetei, protagonistul anchetează cele petrecute cum poate. Certitudinea intuiției scenaristice a lui Lee transpare din cele mai mici găselnițe: în carte, fata are obiceiul ciudat să adoarmă imediat, oriunde s-ar afla; în film, apetența pentru somn e înlocuită cu aceea, mult mai ascuțită, a dezbrăcării în fața băieților.

Imaginea tînărului care se implantează între cei doi îmi dă tîrcoale de la prima vizionare – e o figură alunecos-enigmatică, iar actorul de seriale comerciale Steven Yeun reușește să-i redea, printr-o mimică relativ restrînsă, acel „ceva“ impalpabil din priviri. Spre deosebire de ceilalți doi, care își duc viața năuc, acest personaj pare că vede lucrurile mai larg, nu se lasă niciodată dus de val. Mai mult, aparține unei clase sociale superioare – conduce un Porsche, deține o locuință uriașă într-un cartier select și (aidoma lui Gatsby) nimeni n-are habar din ce trăiește. Lee (care a fost o perioadă și ministru al Culturii în Coreea) inserează discret un comentariu pe marginea decalajelor din societate –, dar cadrele sale, fie că surprind casa de la țară a protagonistului, fie că se petrec în apartamentul luxos al străinului, nu au nimic acuzator în ele. Secvențele filmului sînt lungi și negrăbite, iar unele dintre ele – ca, de exemplu, transpunerea discuției murakamiene descrise mai sus, pe fundalul unui apus la țară – sînt mostre vizual-scenaristice extraordinare.

Filmografia lui Lee a crescut de la un film la altul. Primele sale încercări nu erau lipsite de un anume farmec și de o ambiție certă (mai ales Peppermint Candy, din 1999, care urmărește aproape două decenii din viața unui personaj), dar Lee părea că apasă prea tare pedala patosului și că vrea să impresioneze. Filmele mai recente sînt, însă, capodopere: Secret Sunshine (2007) prezintă poate cel mai intens conflict între credință și ateism de la Ordet al lui Dreyer încoace; Poetry (2010), spus din perspectiva unei bunici cu început de Alzheimer, e de o sensibilitate domoală, iar narațiunea sa se consumă mai mult în subînțelesuri dureroase. Dar Burning este cel mai „plin“ film al său, căci amestecă genurile cinematografice cu o subtilitate și o voluptate rar întîlnite – traversînd cu abilitate întreg spectrul care separă filmul romantic de thriller, pentru plăcerea pură a narațiunii.

Era nevoie de un regizor talentat pentru a surprinde atmosfera indicibilă în care se scaldă tinerii lui Murakami, captivi sub zodia nefericită a iluziilor. Adaptarea lui Lee nu numai că redă starea asta cu acuratețe, ci o face bîntuitoare pînă la ultima secundă.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.