Familia netradițională

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Familia netradițională jpeg

● Manbiki kazoku / O afacere de familie (Japonia, 2018), de Hirokazu Kore-eda. 

Constatam cu regret, în cronica filmului Burning, regizat de sud-coreeanul Lee Chang-dong, cît de rare sînt ocaziile în care filmele asiatice ajung să fie distribuite și pe ecranele de la noi. Lucrurile se schimbă în situația în care un astfel de film cîștigă vreun premiu important – bunăoară Manbiki kazoku / O afacere de familie, Palme d’Or la Cannes anul acesta. Este a patra oară când marele trofeu ajunge în Asia, după Taste of Cherry (r. Abbas Kiarostami), The Eel (r. Shohei Imamura), ambele din 1997, și Uncle Boon-mee Who Can Recall His Past Lives (r. Apichatpong Weerasethakul), din 2011. O afacere de familie vine astfel în siajul unor filme provocatoare, care frustrează înțelegerea imediată și imersiunea fără probleme. Însă filmul lui Kore-eda nu e chiar atît de exigent cu spectatorul, apropiindu-se mai degrabă de umanismul domol prezent în The Eel.

În textul pe care l-am scris la cald, după vizionarea de la Cannes, cu toate că lăudam fără echivoc O afacere de familie, mă poziționam mult mai critic față de alte creații recente ale lui Kore-eda, pe care le catalogam drept „lipsite de inspirație, oarecum insipide tematic“, „opera unui creator pe care l-a părăsit zvîcul“. Acum, după ce m-am aplecat mai atent asupra lor, pot spune că eram departe de adevăr. Filmele sale se învîrt în jurul acelorași teme, deși e într-adevăr limpede că nu toate sînt la fel de percutante; și, chiar dacă preferatele mele rămîn debutul Maborosi (1995), o privire plină de melancolie și compasiune asupra unei mame tinere care trebuie să treacă peste moartea fulgerătoare a soțului ei, și Still Walking (2008), un fel de Sieranevada în care isteria personajelor e înlocuită cu delicatețe tihnită, încercările sale mai recente sînt și ele de neratat.

O afacere de familie e despre cotidianul unor oameni care trăiesc la periferia societății, supraviețuind de pe-o zi pe alta. Cu toate astea, Kore-eda nu e omul care să ilustreze mizeria umană, drama, ci dimpotrivă – filmele sale sînt povestioare umaniste, pline de tandrețe fără să fie naive, luminoase fără să fie utopice. Microuniversul familial, surprins în pluralitatea formelor sale, e preocuparea predilectă a lui Kore-eda; familia este adevăratul personaj principal care îi traversează filmele (trăsătură pe care o împarte, printre alții, și cu maestrul Yasujiro Ozu). O afacere de familie nu face excepție, cu toate că familia urmărită trebuie înțeleasă cu ghilimelele de rigoare: vorbim, în fapt, despre o adunătură de oameni (o bunică cu anumite surse de venit obscure, jucată de colaboratoarea obișnuită Kirin Kiki, aici în ultimul ei rol, un bărbat care face figură de pater familias, două femei, un băiat) strînși laolaltă de nevoie – lipsa de mijloace materiale i-a împins către margine – și nu prin legături de sînge. Cu siguranță, familia din film nu e una tradițională – dar asta nu o face mai puțin familie.

Recent, Kore-eda a sondat și familia tradițională, în care ordinea ancestral‑patriarhală e amenințată de un eveniment exterior (excelentul Like Father, Like Son din 2013), și avataruri posibile ale familiei netradiționale – precum portretul minunat al celor patru surori care trăiesc singure sub același acoperiș, din Our Little Sister (2015). Toate astea pentru a spune că O afacere de familie nu e apărut de nicăieri, ci dintr-o preocupare pe termen lung, ca o piatră pusă la un edificiu în construcție. Dar acest ultim film e încă mai interesant decît precedentele, care se desfășurau în relativă acalmie, fiindcă de această dată există un pericol – familia „adoptă“ în secret o fetiță neglijată de părinții ei –, iar tentația tezismului stă la pîndă: aceea de a arăta cu degetul societatea feroce care dă naștere unor astfel de situații delicate. Clarviziunea regizorului face ca această cărare – atît de bătătorită în cinema-ul așa-zis „de artă“ de azi – să amenințe eficient, discret, niciodată în gura mare.

Kore-eda a început ca documentarist, iar filmele sale, mult mai axate pe studiul de personaj decît pe acumularea evenimențială, sînt dificil de rezumat, concentrîndu-se în special pe timpi „morți“, fără vreo încărcătură dramatică anume. O afacere de familie își extrage forța tocmai de aici: niciodată o banală cină în familie – fie și o familie construită de la zero – nu a avut mai multă însemnătate, fiindcă niciodată calmul ei fragil, efemer nu a părut mai amenințat. Filmul e traversat de astfel de ritualuri domestice surprinse regulat, în evoluția lor în timp; sînt momente care denotă o recunoștință aproape epifanică pentru clipa prezentă: nu numai mese încropite cu ce s-a găsit, ci și discuții de tot felul – remarcabilă fiind scena în care, pe fundalul unei ploi torențiale, se desfășoară un act sexual semiratat între doi membri ai familiei, dizolvat apoi într-o conversație melancolică despre îmbătrînire.

Kore-eda filmează mult interioarele locuințelor japoneze, cu încăperi una în continuarea celeilalte, care permit coregrafieri foarte elaborate; de aceea, cadrele lui palpită de viață. Însă aceste filme accentuează mai curînd viziunea umanistă generoasă care le infuzează decît mizanscena lor sofisticată. E unul dintre motivele pentru care opera japonezului constituie o mostră de modestie și adîncă înțelegere a vieții. Pentru actualitatea narațiunilor sale și pentru felul obstinat în care își întregește perspectiva cu fiecare film, Kore-eda este nu doar cel mai mare cineast japonez al momentului, ci și un autor de neocolit dacă vrem să înțelegem ceva relevant despre lumea de azi.

O afacere de familie va rula din 26 octombrie în cinematografe.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.