„Nu există o carte bine făcută care să fie tipărită prost” – interviu cu Dinu DUMBRĂVICIAN

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
„Nu există o carte bine făcută care să fie tipărită prost” – interviu cu Dinu DUMBRĂVICIAN jpeg

Este profesor de design al Universităţii Naţionale de Arte și unul dintre oamenii cei mai pasionați de grafica și ilustrația de carte. Dacă vorbim astăzi despre a șaptea ediție a concursului Cele mai frumoase cărți din România, dedicat designului de carte, dimensiunii artistice a cărții văzute ca obiect, i se datorează în mare măsură și lui Dinu Dumbrăvician. Am vorbit cu el despre cum arată cărțile românești, ce s-a schimbat și care au rămas slăbiciunile pieței noastre editoriale în materie de concept grafic. 

Se vorbește mai mult și mai susținut despre cum arată cărțile, iar acest efort se vede la noi, în ultimii ani. Ține asta de o maturizare a unei piețe editoriale?

Poate se vorbește mult, dar nu se face prea mult. Majoritatea editurilor – vorbesc îndeosebi de cele mari și mijlocii, care pot să investească în calitate – au ajuns la un nivel mai mult sau mai puțin decent de prezentare și s-au oprit acolo, considerînd că se află, cam toate, în posesia Sfîntului Graal al designului de carte. Și pentru că se află în posesia lui, nici nu mai consideră necesar să se înjosească participînd la astfel de concursuri „exclusiviste” al căror rezultat, adeseori, nu face decît să le strice propria imagine de sine.

În rest, există acest grup, destul de mic, de fundamentaliști bibliofili, bibliofagi și bibliomaniaci deghizați în designeri, tipografi, ilustratori sau, pur și simplu, cititori avizați, împreună cu cîteva „groupies” care susțin, cu destulă ardoare, demersurile făcute pentru îmbunătățirea aspectului cărților.

Peisajul mai este înviorat, o dată pe an, de concursul Cele Mai Frumoase… împreună cu manifestările colaterale. Din fericire, organizatorii concursului, chiar dacă s-au mai schimbat, au fost și sînt foarte activi în promovarea concursului și în comunicare.

În București se mai produce ceva zgomot și cu ocazia Romanian Design Week sau a celor două tîrguri de carte. Și cam atît.

Într-adevăr, piața s-a mai maturizat, cărțile nu mai au coperte făcute din colaje de la Neckermann și interioarele nu mai sînt scoase cu negative făcute pe hîrtie de calc, există designeri/ilustratori/tipografi din ce în ce mai pricepuți, dar nu știu dacă termenul „maturizat” e cel mai potrivit.

Ca să vedem despre ce fel maturizare vorbim, să nu uităm să laudăm editorii care n-au fost în stare să-și susțină propriul proiect, Gala Industriei de Carte. Iar în acest caz, n-a fost de vină nici guvernul, nici vreun minister, nimeni altcineva decît lipsa conștiinței de breaslă. Nu știu de ce editorii și asociațiile profesionale – pentru că, inexplicabil, au mai multe – nu își pun cîteva întrebări esențiale pentru viitorul lor. De exemplu, cum pot să îmbunătățească calitatea designului de carte care devine tot mai decisivă în vînzarea unei cărți, fiind mai ales un factor hotărîtor în educația tinerilor cititori și în promovarea lecturii – mă opresc aici deoarece ar fi prea multe de spus.

Cum s-ar zice, îmbătrînim, dar nu ne maturizăm.

Ce mai înseamnă „frumos” în materie de design de tipărituri?

De fapt, vorbim mai ales de carte. Cred că folosim termenul frumos în lipsă de altceva, poate mai potrivit. Și mai cred că frumos, în sensul designului, înseamnă găsirea formei celei mai potrivite, în sensul acordării multiplelor funcționalități subsumate funcționalității ultime a cărții tipărite. Pomenind de termenii folosiți pentru a desemna rezultatul unui astfel de concurs, aș dori să menționez că în Olanda concursul similar se numește „Best Verzorgde Boeken”. Sintagma s-ar traduce, cu destulă aproximație, drept Cărțile Făcute cu Cea Mai Multă Grijă. La acest lucru trebuie să ne gîndim cînd organizăm/participăm sau pur și simplu sprijinim un astfel de proiect.

Titlul unui astfel de concurs trebuie să ne ducă cu gîndul la „cărți făcute cu cap”, din toate punctele de vedere. Ar fi cuprinse aici toate părțile care compun o carte: formatul, hîrtia, legătoria, finisarea, litera folosită, absolut toate elementele care alcătuiesc o carte. Nu există o carte bine făcută care să fie tipărită prost sau pe hîrtie proastă (folosesc cuvîntul prost cu sensul strict de neadecvare, nu neapărat de lipsă de calitate). Să nu uităm și relația dintre text și concepția grafică care trebuie să fie într-un echilibru perfect.

Orice text genial, ilustrație vizionară sau concept grafic iscusit, care este produs prost, în condiții necorespunzătoare, moare în chinuri, cu o ultimă privire sfîșietoare aruncată spre minunăția ce ar fi putut deveni, dacă nu și-ar fi băgat necuratul coada.

Concursul Cele mai frumoase cărți, ajuns la a șaptea ediție, și-a propus să pună în valoare designul unor publicații. Ce s-a schimbat de la o ediție la alta? E mai mare oferta, e mai greu sau mai ușor să alegeți „reginele balului”?

Mi se pare evident că, de-a lungul anilor, atît implicarea cît și concursul în sine au crescut.

Anul acesta au fost prezentate mai puține cărți decît la ediția precedentă, dar, din fericire, au fost multe cărți de calitate. Inevitabil, premiile s-au stabilit destul de greu.

De menționat că, pentru prima dată, de cînd există concursul, juriul a fost alcătuit, majoritar, din designeri de carte. De obicei proporția era inversată, majoritari fiind profesioniștii din domeniile conexe. Din punctul meu de vedere, schimbarea e binevenită. Socotesc că aceasta poate contribui, pe termen lung, la creșterea nivelului profesional al concursului.

Pe piața de carte, toată lumea se vaită. Editorii că nu vînd, autorii, traducătorii că nu sînt plătiți. Care e diferența dintre o carte care arată modest și una care arată spectaculos în cazul ăsta?

Cum să nu ne plîngem, cu toții? Dreptul la văicăreală e unul dintre drepturile democratice cîștigate. Împreună cu libertatea de a da mereu vina pe altcineva. O carte foarte bine făcută, să-i zicem frumoasă, nu arată nepărat spectaculos.

La marile edituri de pe alte meleaguri, cu mai mult soare editorial, găsim același titlu (vorbesc îndeosebi de titlurile din categoria monument sau superbesteller peren, în varii formate și forme. De buzunar, cartonate, în formă de bandă desenată, mare și cu foiță de aur etc etc. Și, vorbind de buzunar, să nu uităm că și buzunarele sînt de multe feluri, iar cartea/cărțile trebuie să li se adapteze și lor. Pînă la urmă, e limpede că pentru fiecare text putem avea o multitudine de expresii. Putem să-l rostim pe fugă, pe șoptite sau să-l declamăm ca pe un discurs semeț. Putem face o comparație cu spectacolul de teatru, în care textul piesei poate fi interpretat într-o infinitate de feluri.

Comparativ cu piețele occidentale, la ce nivel se află piața de carte de la noi în ceea ce privește creativitatea grafică a copertelor și a cărților?

E ca la fotbal. Mai dăm din piciorușe. Adică acum putem participa, și chiar o facem, mulțumită acestui concurs (CMAFC), la concursul care aduce împreună cele mai frumoase cărți din lume și ai cărui laureați pot fi admirați la Tîrgurile de la Leipzig și Frankfurt. Dacă treci pe acolo, nu ți se face rușine. Dar nici în finală nu prea ajungem. Am avut, acum cîțiva ani, în 2015 dacă-mi amintesc bine, o mențiune de onoare, merită s-o pomenesc, primită pentru albumul Cartea de vizită, realizat de Fabrik.

Ați cumpărat vreo carte în ciuda copertei? Dar vreuna exclusiv datorită copertei?

Răspunsul e da la ambele întrebări. Da, din păcate, este răspunsul la prima întrebare.

Un prieten mi-a zis că el cumpără cărțile pentru titlu, pentru autor, și că nu-l interesează, absolut deloc, în ce fel arată. Să ne înțelegem, „you cannot not communicate” e una din zicalele de bază ale profesioniștilor în design. Nu există comunicare denotativă fără comunicare conotativă. Orice urmă, semn, literă pe care o lăsăm în urma noastră are mai multe niveluri de citire. Citim mereu mai mult decît vedem. Așa funcționează oamenii. Adaugă, în permanență, mirosuri, arome și semnificații la orice.

Din ce e făcută cea mai simplă copertă? Dintr-un simplu text: autor, titlu, editură. Doar atît. Dar textul în sine, este imagine și este și design. Fiecare literă. Felul în care e aleasă, așezată, potrivită. Această literă, pentru cei care se îndeletnicesc, sîrguincios, cu acest lucru, duce cu sine o întreagă poveste. Tipul Bodoni se numește Bodoni pentru că a existat un domn Giambattista Bodoni care l-a conceput, sau alți domni, Garamond, Frutiger, Gill și mulți, mulți alții, care au, fiecare, poveștile lor și reprezintă ceva, aduc ceva anume, special, fiecărui text. Folosirea unui tip de literă, a oricărui tip de literă, înseamnă viziune, imagine, presupune gîndire înainte, prefigurare. Există nenumărate coperte care sunt alcătuite doar din aceste lucruri, doar din text. Numai că, după cum vedeți, doar aceste cîteva litere, reprezintă deja foarte mult și sînt un lucru relativ complex. Și n-ar strica ca fiecare dintre noi, nu doar designerii, să știm lucrurile acestea. Măcar un pic.

Am să fac o comparație, poate nu cea mai nimerită. Ascultăm o melodie, cîntată la un instrument. Doar că, într-un caz putem asculta un amator nepriceput, care nici nu știe, nici nu înțelege ce face acolo și doar urmărește, cît poate, o linie melodică. Sau, în situația ideală, vom prefera să audiem un interpret extraordinar, care își stăpînește atît instrumentul cît și piesa, cu virtuozitate. În plus, cunoaște și multe alte lucruri care-l ajută să pună în context ceea ce cîntă.

Mai trebuie să recunosc că toleranța față de aspectul cărții ține și de gradul de înfometare al creierului. Odinioară, în vremurile lipsite de Amazon&co, atunci cînd să pui mîna pe un text anume era, adeseori, un demers aflat undeva între dificil și imposibil, gradul de îngăduință față de felul în care arăta obiectul dorit era mult mai mare.

Rezultatul acestei toleranțe inevitabile, acum, după ani de zile de găzduit cărți pe rafturile bibliotecii, se vede. Uitați-vă cum arată cărțile tipărite acum 150 de ani, sau mai mult, și cele tipărite acum 40 de ani. Cred că orice alt comentariu e de prisos.

Da e răspunsul și la cea de-a doua întrebare.

Îmi place să cred că cineva pe care l-a dus capul să producă o carte spectaculoasă a avut destulă minte să facă o treabă bună, de la cap la coadă. A ales bine textul, l-a redactat cu grijă etc etc.

De regulă așa se și întîmplă.

În alte părți cît de diferit e?

Depinde unde sînt acele alte părți. În Europa, ca să restrîngem un pic, putem găsi atît locuri în care situația este foarte diferită – occidentul, cu producția mare de carte, cu o tradiție amplă și neîntreruptă, cu mecanisme economice bine puse la punct, public avizat – cît și altele unde e aproape la fel ca la noi – mă refer la zona est europeană sau chiar dincolo de ea. N-aș generaliza deoarece există excepții absolut surprinzătoare la acest capitol.

Sau ne putem uita la piața internațională, dominată de anglo-saxoni, o cu totul altă lume. O lume care lucrează la o scară la care nici nu putem visa. Sau la cărțile venite din spațiile extrem orientale, din China, din Japonia, cu o calitate incredibilă a tiparului, a legătoriei, a hârtiei, a tot ce înseamnă manoperă și finisare. Consolarea, destul de șubredă, dar totuși consolare, e că se poate și mai rău. Să ne amintim că și la noi a fost (mult) mai rău.

Ce anume dă valoare unei coperte?

Cred că ar trebui să considerăm cartea în întregul ei, chiar dacă se spune că după copertă vine cartea. Valoarea e dată de înțelegerea textului și de găsirea unei expresii potrivite pentru acesta, care include atît coperta, cît și interiorul cărții. Repet, nu este vorba de o singură interpretare, unică. 

Care sînt detaliile cele mai puțin observate de cei fără educație vizuală?

Răspunsul, iute și concis e că lipsa unei culturi vizuale duce la opțiuni histrionice. La căutarea strălucirii cu orice preț, la declamații egolatre și la așa zisele „efecte speciale”.

Prin urmare, dacă o carte „țipă”, sînt șanse mari ca cititorul/cumpărătorul să nu mai poată înțelege ceea ce vede. Diferența pe care ar trebui s-o perceapă, între lucrurile aflate chiar sub nasul lui, indiferent că sînt tipuri de literă, cerneală, ilustrații, hârtie, finisare, nu va exista sau va fi nesemnificativă.

Care e relația ideală dintre coperta cărții și conținutul cărții: cît anume revelează, cît anume sugerează, cît anume ilustrează?

Cum spuneam, totul pornește de la text, de la idee. Prima alcătuire a ideii este în cuvinte, sub formă de text. Uneori optezi pentru directețe: acesta e titlul și gata. Alteori trebuie să sugerezi. Coperta în sine e un afiș, un mic spectacol. Dar, repet, ea nu ar trebui gîndită niciodată separat de restul cărții.

au consemnat Ana Maria SANDU și Marius CHIVU

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Liniștea vieții la țară, spulberată de vecini cu apucături de oraș. „Dacă-ți ia foc casa, vecinii sting incendiul sau filmează cu telefonul?“
Comunitatea „Mutat la țară - viața fără ceas” l-a impresionat chiar și pe europarlamentarul Dacian Cioloș care vorbește despre „bucuria unei vieți simple și așezate”. Un membru al comunității povestește despre o situație care pare, aparent, incredibilă la sat.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii