Realism noir sud-american

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Realism noir sud american jpeg

● Juan Gabriel Vásquez, Zgomotul lucrurilor în cădere & Forma ruinelor, traducere de Marin Mălaicu-Hondrari, Polirom, 2015-2018. 

Dacă vă place literatura sud-americană, dar în acelaşi timp v-aţi plictisit de atîta realism magic, s-ar putea să faceţi o pasiune pentru romanele mult-premiatului şi mult-lăudatului columbian Juan Gabriel Vásquez (n. 1973), pe care eu îl văd, de fapt, ca pe un Bolaño cu substrat socio-politic. Purtînd titluri poetice pentru istorii violente, totul pe fondul unor evenimente politice, cu personaje gen amanţi, asasini, detectivi, traficanţi sau foşti puşcăriaşi, romanele sale se înscriu într-o tradiţie sud-americană uşor recognoscibilă (omul are un doctorat la Sorbona luat cu o teză despre literatura sud-americană), preluînd însă elemente de policier şi reconstituire socială din tradiţia nord-americană (a tradus din operele unor John Hersey şi Dos Passos, dar a scris şi o biografie a lui Joseph Conrad), de unde şi trimiterile recurente ale criticii, pe de o parte la Gabriel García Márquez, pe de altă parte la Paul Auster.

Primul rău roman tradus la noi, Zgomotul lucrurilor în cădere (Internaţional IMPAC Dublin Literary Award în 2014), este plasat, ca mai toate romanele sale, în Bogotá, de data asta în anii ’90, într-o perioadă cînd cartelurile de droguri fac legea pe străzi, iar amintirea lui Pablo Escobar, Regele Cocainei, domină încă peisajul socio-politic. Ca şi în 2666, trilogia lui Bolaño, există o suită aparent nesfîrşită de crime, de data asta însă motivate politic, asasinate la care oamenii ajung să-şi raporteze propriile biografii. „Noi, cei din generaţia mea, facem asta: ne întrebăm cum arătau vieţile noastre cînd se întîmplau astfel de lucruri, mai toate petrecute în anii ’80, şi cum ni le-au definit ele sau cum ni le-au modificat, fără ca măcar să ne putem da seama de ce ni se întîmpla“, spune Antonio Yammara, naratorul romanului, o frază-cheie pentru drama lui.

De altfel, există o anume preocupare a lui Juan Gabriel Vásquez, tradusă în obsesia personajelor sale, pentru trecutul violent al Columbiei, a cărei istorie poartă încă cicatricile traficului de droguri şi ale conspiraţiilor politice: în celălalt roman tradus în română, Forma ruinelor, un bărbat încearcă să fure, tot în Bogotá, sacoul găurit de gloanţe al unuia dintre cei mai populari politicieni din anii ’40, asasinat chiar în timpul unei campanii prezidenţiale, episod care declanşează o incursiune în trecut plină de revelaţii şi, fireşte, violenţe.

Ca supravieţuitor al unui asasinat stradal în care nu era nici măcar cel vizat, episod care i-a deturnat viaţa (glonţul care l-a atins pe el l-a lăsat impotent şi cu o problemă la un picior), acest Antonio Yammara, tînăr licenţiat în drept şi tată al unei fetiţe, pleacă în căutarea poveştii celui ucis, un fost puşcăriaş taciturn cu care se împrietenise la biliard, dar despre care nu apucase să afle prea multe. Nevoia de a înţelege cine fusese cel ucis şi, mai ales, de ce anume este declanşată brusc de ştirea împuşcării de către autorităţi a unui hipopotam scăpat din fosta grădină zoologică a lui Pablo Escobar. (Interesant că şi romanul mexicanului Juan Pablo Villalobos, Fiesta în bîrlog, Editura Curtea Veche, 2010, are în centru tot un hipopotam închis în grădina zoologică privată a unui traficant de droguri). Antonio Yammara se întoarce la locul asasinatului şi dă de un fir care îl conduce la fiica celui ucis (alt personaj fascinat de fosta menajerie a lui Escobar; vezi şi fragmentul de mai jos). Întîlnirea celor doi, într-o fermă din afara Bogotei, se transformă într-un turnir de două nopţi al reconstituirii împreună a vieţii celui dispărut cu ajutorul amintirilor, scrisorilor şi al unei înregistrări audio, care nu este altceva decît cutia neagră a avionului în care…

Mai departe n-aş merge, căci aş divulga prea mult, stricînd suspansul poveştii pentru cei care ar dori să citească acest roman scris foarte frumos fără a fi poetic, dar cu o anume calitate a melancoliei şi uneori a violenţei care dă naraţiunii o dimensiune existenţialistă de meditaţie despre rolul destinului, sensul morţii şi natura amintirii („nimeni nu ştie de ce trebuie să ne amintim ceva“, „totul este amintire“, „a-ţi aminti te oboseşte“ „epuizanta îndeletnicire de a ne aduce aminte“). Policier pe urmele unor vechi răni personale într-o atmosferă noir vag erotică („neobişnuitele meşteşuguri ale goliciunii“), calitatea stilistică a acestui roman este redată splendid în română de traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari. 

Juan Gabriel Vásquez va fi prezent în cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara „La Vest de Est, La Est de Vest“ (23-27 octombrie), în a doua seară, la Muzeul de Artă (Sala Barocă), într-un eveniment moderat de jurnalistul Marius Constantinescu. Mai multe detalii despre festival la www.filtm.ro.

****

Juan Gabriel VÁSQUEZ
Zgomotul lucrurilor în cădere (fragment) 

Abia făcuserăm cîteva sute de metri cînd Maya a frînat brusc, a coborît geamul şi atunci am văzut, la vreo treizeci de paşi de noi, la jumătatera distanţei dintre Nissan şi havuz, un hipopotam ne privea cu un aer grav. „Ce frumos e!“, a zis Maya. „Cum frumos? am zis. E cel mai urît animal din cîte există.“ Dar Maya nu m-a băgat în seamă. „Nu cred că e adultă, a continuat. E prea mică, e un pui. S-o fi pierdut?“ „De unde ştii că e o femelă?“

Dar Maya coborîse deja, în ciuda ploii care continua să toarne cu găleata şi în ciuda faptului că de locul unde se afla animalul o despărţea un gard de lemn. Pielea lui era plumburie şi lucea stins, sau cel puţin aşa mi s-a părut mie în lumina slabă a înserării. Picăturile de ploaie se scurgeau pe el ca pe sticlă. Hipopotamului, mascul sau femelă, pui sau adult, nu-i păsa, se uita la noi, sau se uita doar la Maya, cum stătea sprijinită pe gardul de lemn şi îl privea la rîndul ei. Nu ştiu cît a trecut: un minut, poate două, ceea ce în astfel de circumstanţe e foarte mult. Ploaia îi curgea Mayei din păr şi hainele ei căpătaseră altă culoare. Apoi, hipopotamul a început să facă o mişcare lentă, ca un cargobot rotindu-se pe mare, iar eu l-am văzut din profil şi m-a uimit cît de lung era. Şi apoi nu l-am mai văzut, sau mai exact i-am văzut fundul imens şi am crezut că văd şiroaie de apă scurgîndu-se pe pielea netedă şi lucioasă. S-a îndepărtat printre bălării, cu picioarele ascunse de buruieni, lăsînd impresia că nu înainta propriu-zis, ci că se făcea tot mai mic. După ce l-am văzut ajungînd în havuz şi intrînd în apă, Maya s-a întors în maşină.

„Mă întreb cît vor mai trăi animalele astea, a zis. Nu e nimeni care să le dea de mîncare, nici să aibă grijă de ele. Trebuie să fie foarte scump.“ Nu vorbea cu mine, era evident. Gîndea cu voce tare. Şi nu am putut să nu-mi amintescs de un alt comentariu făcut în acelaşi spirit şi în aceeaşi formă, pe care-l ascultasem cu multă vreme în urmă, cînd lumea, sau cel puţin lumea mea, era cu totul alta, cînd încă mă mai simţeam stăpîn pe viaţa mea.

„Îi plăceau foarte mult animalele, a spus Maya. Zicea că ele n-au nici o vină. Şi aşa şi este. Asta e una dintre puţinele amintiri cu adevărat importante pe care le am: tatăl meu avînd grijă de cai. Tata mîngîind cîinele mamei. Tata certîndu-mă că n-am dat de mîncare sărmanului tatu. Sînt singurele amintiri adevărate, celelalte sînt inventate, sînt amintiri false. Nu e nimic mai trist pentru un om decît să aibă amintiri false.“

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.