Simbolurile vrajbei noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Simbolurile vrajbei noastre jpeg

● Self Portrait Camouflage, concept și performance: Latifa Laâbissi; scenografie: Nadia Lauro; dramaturgie: Christophe Wavelet; creație sonoră: Olivier Renouf; light design: Yannick Fouassier; figuri: Latifa Laâbissi & Nadia Lauro. Spectacol prezentat de Institutul Francez din București în parteneriat cu TNB și 4Culture cu sprijinul TEATROSKOP, un program inițiat de Ministerul Europei și al Afacerilor Externe Franța. eXplore Festival #13. 

Unul dintre spectacolele prezentate anul acesta în eXplore Festival – Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival (6-20 octombrie), organizat de Andreea Căpitănescu, a fost Self Portrait Camouflage, un perfomance de Latifa Laâbissi, care a stîrnit o aprigă controversă în SUA. Latifa Laâbissi evoluează goală, „îmbrăcată“ doar cu o coroană de pene, specifică indienilor Sioux, şi cu un steag francez, de dimensiunile unei eşarfe. Performera ipostaziază diferite expresii stereotipe ale indigenilor americani (de exemplu, trasul cu arcul), inclusiv ale abuzurilor comise asupra lor. Un alt moment se petrece în întuneric, în timp ce artista vorbeşte în franceză cu accent arab (Latifa Laâbissi este de origine marocană). O altă secvenţă parodiază o oră de şcoală, în care profesoara admonestează „elevii“ care sînt politicieni francezi conservatori sau radicali de dreapta. Şi mai este un moment în care Latifa „înghite“ steagul Franţei, după ce a încercat, în diverse feluri, să „se acopere“ cu el (identitatea naţională care nu reuşeşte „să şteargă“ originea etnică). Performera investighează raportul dintre majoritatea dominantă şi comunităţile marginale (etnic), într-o Europă ce pare să se poziţioneze, din nou, ostil faţă de acestea. Am folosit „din nou“ pentru că Latifa aminteşte de caracterul exotic al „străinilor“, exploatat pînă în 1931 în aşa-zisele grădini zoologice umane, în care erau expuşi indigeni din diferite zone geografice (spaţiul de joc este delimitat de public ca un spaţiu de expoziţie dintr-un muzeu). Performance-ul discută predominanţa mentalităţii colonialiste şi refuzul acordării unui statut egal „celorlalţi“, indiferent cine sînt aceştia: imigranţi economici, refugiaţi, populaţia băştinaşă, cucerită şi deposedată de teritorii. Trupul gol al artistei, expus ostentativ (nuditatea este frontală şi deplină) asociază vulnerabilitatea marginalilor cu practicile de control şi supunere cărora aceştia le-au căzut victimă şi care se perpetuează astăzi, cînd valurile de refugiaţi au creat, la nivelul discursului şi al mentalului colectiv, un nou inamic public: „străinul“.

rosencrantz2 foto nadia lauro jpg jpeg

Pînă aici, performance-ul Latifei Laâbissi este cel puţin interesant, în mod sigur provocator şi aparent valid conceptual. Prezentarea lui la MoMA, New York, în ianuarie 2017 a creat însă un imens scandal şi a ridicat întrebări privind valabilitatea instrumentelor performative, dar şi modul în care un act artistic capătă alte conotaţii decît cele intenţionate atunci cînd este plasat într-un context diferit de cel pentru care a fost imaginat. Concret, folosirea coroanei de pene indiene a ultragiat comunitatea indigenă din SUA, care a reacţionat virulent prin vocea artistei Rosy Simas (indian Seneca) şi ulterior într-o serie de dezbateri şi scrisori deschise, care au culminat cu prezentarea scuzelor din partea curatorului american, Thomas Benjamin Snapp Pryor. Comunitatea indienilor nativi a acuzat că folosirea coroanei de pene s-a făcut fără cunoaşterea simbolisticii acesteia şi fără a i se acorda statutul de obiect sacru. De asemenea, a fost negat dreptul cuiva din afara comunităţii de a folosi/manevra simbolurile acesteia. În plus, asocierea coroanei cu un corp gol a fost considerată nefericită, comunitatea susţinînd că violenţele, inclusiv sexuale, asupra femeilor indiene au fost, fie şi involuntar, ridiculizate. Un compromis făcut de artistă, de a renunţa la coroană după cîteva minute de spectacol şi a o aşeza pe scenă, a amplificat disputa: în cutuma indiană, coroanele nu se pun niciodată pe jos (reprezintă un războinic rănit). Artista s-a apărat într-o scrisoare adresată lui Rosy Simas, precizînd că, în spectacolul său, „coroana este asociată altor simboluri care împreună demonstrează lupta minorităţilor. Alt simbol este propria mea nuditate – ca franţuzoaică de origine arabă, mă expun într-o stare de extremă şi fragilă vulnerabilitate pentru a arăta forţele inegale care se luptă unele cu altele. Un alt semn este steagul francez, folosit ca reprezentare simbolică a unei naţiuni, dar şi a trecutului unui imperiu colonial şi ca semn al unei istorii represive“.

Dezbaterea din jurul acestui performance aminteşte de cel al croatului Oliver Frljic, Violenţa noastră şi violenţa voastră, în care o actriţă nud scoate din vagin steagul ţării în care este reprezentat în acel moment spectacolul (la Cluj a fost steagul României). Reacţiile au fost violente, regizorul a fost agresat pe stradă, a fost refuzată reprezentarea spectacolului în unele locuri etc. Ambele spectacole discută negocierea cu simbolurile naţionale şi etnice, atît de pe poziţia dominatorului, cît şi a dominatului. Cum se pot folosi aceste simboluri într-un demers artistic astfel încît el să fie acceptabil? Cerinţa de a elimina un element jignitor într-o perspectivă poate fi privită ca cenzură din altă perspectivă?

Cu alt fel de simboluri (religioase), spectacolul lui Romeo Castellucci, Despre conceptul chipului, cu referire la Fiul lui Dumnezeu (2010), a generat reacţii ale Bisericii Catolice, proteste de stradă, violenţe în teatre şi cerinţa (acceptată) de a tăia o scenă pentru a putea fi reprezentat (Le Mans, Franţa, aprilie 2018). Asta deşi scena respectivă, care reimaginează dictonul „Cine e fără de păcat să arunce primul piatra“, nu pare a avea nimic blasfemiator. Aceste simboluri (religioase şi etnice/naţionale) şi folosirea lor performativă sînt comparabile? Simbolurile pot fi material pentru a chestiona artistic, în orice fel, diverse subiecte sau acest lucru este condiţionat atît de simbol în sine şi de modul de utilizare performativă, cît şi de contextul reprezentării şi de public? Dar actul terorist din 2015 asupra jurnaliştilor de la Charlie Hebdo, care au publicat o caricatură cu profetul Mahomed, poate fi justificat prin lezarea unui simbol religios?

Care sînt limitele în acest joc cu simbolurile de foc? Este o întrebare cu multe adîncimi, într-o lume în care se ucide în numele unor simboluri. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Nadia Lauro

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.