Religia e atunci cînd…

Publicat în Dilema Veche nr. 766 din 25-31 octombrie 2018
Religia e atunci cînd… jpeg

● În numele Tatălui, documentare și text: Elena Vlădăreanu; regia: Robert Bălan; scenografia: Elisabeta Gëdo. Cu: Virgil Aioanei, Carmen Florescu, Ozana Oancea. Proiect cultural co-finanțat de AFCN. Producător: Asociația Art No More. Parteneri: Tranzit.ro, Casa de pariuri literare. Finanțator: UNITER. 

Premiat cu patru premii în Maratonul Teatrului Independent Bucharest Fringe, În numele Tatălui a fost prezentat la începutul acestei săptămîni în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Hitul finalului de stagiune, spectacolul adună diferite experienţe cu religia (de unde şi titlul, care arată că spectacolul se concentrează pe cei care acţionează ca reprezentanţi ai credinţei) din perspectiva celor aflaţi, la un moment dat, în aria de influenţă a unui cult religios. Bazat pe interviuri, textul scriitoarei Elena Vlădăreanu are aparenţa unor confesiuni „banale“ datorită stilului colocvial, valorificat în spectacol prin interpretarea actorilor, intenţionat neteatrală, cît şi prin spaţiul de joc configurat „civil“. Teatru de cameră, intimist (face parte dintr-un proiect numit „Teatru intim“), adică în strînsă şi directă relaţie cu spectatorul, discursiv şi confesional, În numele Tatălui este un spectacol pentru 30 de spectatori adulţi care devin parte din show, fără a fi activi (nu li se cere să intervină în spectacol). Actorii se plasează printre ei, ca oameni obişnuiţi care, de regulă, „nu se aud“ în zgomotul certurilor pasionale pro şi contra religie şi Biserică. Se discută în timp ce se pregăteşte cina, doar că poziţionarea actorilor şi a spectatorilor, de o parte şi de alta a unei mese supradimensionate, încărcată cu flori, pahare, apă, vin şi cozonac, identifică în imaginarul publicului, fără a fi enunţată explicit, scena unui parastas, unde conversaţia, la început politicoasă, antrenează trezirea memoriei şi socializarea, ambele esenţiale pentru coagularea unei comunităţi care să valideze. Şi dacă am ajuns la comunitate, trebuie spus că acesta este unul dintre elementele de bază pe care stă spectacolul.

Mărturiile din spectacol aparţin unor personaje care au frecventat – sau încă frecventează – culte religioase şi au făcut parte din comunităţile acestora. Este vorba despre acele grupuri care se creează în jurul unui aşezămînt religios (nu spun biserică pentru că includ aici, pe lîngă ortodocşi, catolici şi penticostali, şi pe Martorii lui Iehova), cu o dinamică socială proprie (oamenii se cunosc între ei şi au relaţii de prietenie şi sprijin reciproc). Aceste grupuri au un regulament interior în ceea ce priveşte comportamentul, care diferă de la cult la cult. În unele comunităţi religioase, libertatea indivizilor este mare, altele sînt foarte stricte, avînd chiar proceduri de sancţionare a „infractorilor“, ba chiar dezvoltă un sistem de supraveghere care reproduce (sper că involuntar) tactici şi tehnici ce amintesc de poliţiile secrete. Modul lor de funcţionare capătă uneori aspecte dramatice prin erijarea lor într-o instanţă de judecată morală, în care „judecătorii“ nu sînt cu nimic mai presus decît „acuzatul“. Aici se descoperă gunoiul de sub preş, adică tarele care se asociază cu religiile: impunerea unor reguli de viaţă retrograde, în contradicţie cu realitatea şi cu practicile sociale uzuale (de exemplu, ignorarea faptului că tinerii îşi încep viaţa sexuală înaintea căsătoriei), controlul asupra vieţii celorlalţi, ipocrizia generalizată, misoginismul, abuzurile (de regulă, sexuale) etc. Ce transpare din poveşti este centrarea atenţiei cultelor religioase pe controlul corpului – propriu, dar şi al altuia – prin demonizarea sexului (şi a instinctelor) şi inducerea sentimentului de vină. Este o formă de putere prin umilire şi control. Dar În numele Tatălui nu merge cu investigaţia către cei care impun puterea, ci spre capătul celălalt, al celor care i se supun. Căci un alt pion pe care stă spectacolul este nevoia de credinţă şi/sau de religie (forma materializată şi instituţio­nală a credinţei), ca reper şi normare a vieţii sociale. Şi aici lucrurile se complică, căci spectacolul se poziţionează pe o linie subţire ce desparte intoleranţele de un fel sau altul: arată ipocrizia şi obsesia controlului pe care le generează religia, dar şi nevoia omului de a aparţine unei comunităţi (pentru că aşa au fost învăţaţi de predecesori, pentru că se pot identifica prin asta etc.), devoalează practici şi mentalităţi retrograde, dar reliefează şi utilitatea unui set de credinţe personale în stabilirea unui echilibru afectiv (religia funcţionează ca antidepresiv şi ca speranţă în momente dificile).

rosencrantz foto 3 andrei fotache jpg jpeg

În numele Tatălui refuză să acuze sau să apere o religie sau un comportament, panoramează nevoi şi tare care se dezvoltă simbiotic în jurul ideii de credinţă şi al formelor instituţionale ale acesteia. Regizorul Robert Bălan alege să accentueze civilismul spectacolului său, să-i sterilizeze (aproape) complet teatralitatea, pentru a facilita accesul spectatorului la dezbatere şi confesiune deopotrivă, astfel că show-ul trece din starea civilă performativă în starea civilă pur şi simplu, anulînd aplauzele şi continuînd firesc discuţia, dincolo de scenariu, cu publicul. Trecerea de la teatru la realitate se face lin, fără ca schimbarea paradigmei să fie ostentativă. La asta contribuie esenţial actorii Ozana Oancea, Carmen Florescu şi Virgil Aioanei, al căror joc cinematografic, de o veridicitate confuzantă uneori (la prima intervenţie a Ozanei Oancea mă întrebam dacă nu cumva scenariul presupune improvizaţie pe o schemă narativă, căci lejeritatea cu care se forma un personaj dintr-un ansamblu de tonuri nesigure, reflexive, interogative, de gesturi fireşti, uneori ticuri era uluitoare), credibilizează această galerie de personaje, de „oameni de alături“. De fapt, aici este vorba despre un demers antispectacular, care nu doar deconstruieşte convenţia din teatru, ci şi refuză să traseze limite între artă şi viaţă.

Spectacolul se poziţionează pe o perspectivă integralistă, fără să pretindă că are răspunsuri, fără să direcţioneze spectatorul, fără să tragă concluzii. Sînt aici mai multe tipuri de discursuri ale Bisericii (generic spus), de nevoi pe care aceasta le satisface şi de tare pe care posedă, de mecanisme prin care se conectează cu enoriaşii, dar şi o deconstrucţie a formatelor de spectacol. Practic, În numele Tatălui este o deconstrucţie pe mai multe planuri a unor certitudini şi obişnuinţe, religioase şi artistice. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Andrei Fotach

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.