Lumea cuprinsă cu mintea

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Lumea cuprinsă cu mintea jpeg

„Istoria literaturii e, în fond, autobiografia mea intelectuală“. Cu fraza aceasta Profesorul Paul Cornea (3 noiembrie 1923 – 7 octombrie 2018) a deschis, în toamna lui 2010, cursul dedicat proaspeților doctoranzi de la Litere.

Afirmația nu m-a suprins. Era, dimpotrivă, de o înspăimîntătoare exactitate. Nu trebuia să stai prea mult pe gînduri ca să realizezi că lucrurile stăteau întocmai. Dovadă cărțile lui, care acoperă, de fapt, tot ce a însemnat în ultimele (multe) decenii cercetarea literară de vîrf. Nu mi-am dat seama, la momentul acela, ce anume m-a împins să transcriu aceste cuvinte în chip de motto pe prima pagină a agendei pe care-o pregătisem pentru a lua note. A fost, mi-amintesc, un gest reflex. Abia acum, după plecarea Profesorului, am căutat rîndurile acelea, pe care memoria mea le reținuse infidel, și am înțeles ce mă frapase: curajul de a-și privi viața ca pe un destin și, simultan, acela de a concepe destinul ca pe o formă majoră a gîndirii. Paul Cornea nu era doar un specialist de prim nivel în domeniul lui (în domeniile lui, ar fi mult mai corect spus), ci un om a cărui natură (nu ambiție) îl punea în situația de a cuprinde cu mintea lui întreaga lume. Cu forfota ei intelectuală, pe care știa s-o diagnosticheze exact, cu trecutul ei, de pe care știa să ridice pînă și ultimul fir de praf (make it new părea să fi fost și deviza lui în studiile consacrate secolului al XIX-lea), cu bibliografiile în care avansa cu o suplețe pe care de foarte puține ori erudiții se arată în stare, cu ierarhiile ei, pe care le investiga fără a lua totuși prea în serios efemeridele.

Nu știu dacă am scris-o așa, negru pe alb, pînă acum. De cîte ori m‑am ocupat de cărțile lui (acum îmi dau seama că, din 2005 încoace, le‑am recenzat pe toate, noi apariții sau reeditări, chiar și un Festschrift), am fost mai atent la cîștigul imediat, adică la știința care decurgea din acestea. Era normal să procedez astfel, de vreme ce volumele erau dintre cele definitive, inconturnabile în specialitatea lor. Mă gîndesc în primul rînd la Originile romantismului românesc (1972), la Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii (1980), la Introducere în teoria lecturii (1988) sau la mai recenta Interpretare și raționalitate (2006). Altfel spus, la cele cu alură și osatură de sinteză teoretică. Acolo cuprinderea e evidentă. Iar folosul nu mai trebuie demonstrat. Dar nu uit (nu am cum să uit) nici contribuțiile istorice de scurtă respirație pe care Paul Cornea le-a asamblat în volume mai puțin frecventate. Dacă le numesc, nu e din pedanterie, ci pentru că, întîlnindu-mă cu ele, am avut ocazia de a le constata excelența: e vorba de De la Alexandrescu la Eminescu (1966), de Oamenii începutului de drum (1975), de Itinerar printre clasici (1984), de Aproapele și departele (1990). Indiferent cît de adînc cobora Paul Cornea în cronologie, intervențiile acestea împărtășesc o lumină cu totul particulară a prezentului scrierii. Ca adecvare, desigur, la metodă, dar și ca fericită punere în acord a sensibilităților, la distanță de un veac. Iar asta fără concesii făcute modelor de vreun fel. Mi-amintesc, de pildă, cum, într-unul din aceste volume, Paul Cornea oferea o expertiză promptă și fără drept de apel într-o problemă de atribuire care-l inflamase pe un studios al lui Eminescu. Nu doar calitatea argumentelor era, acolo, impresionantă, ci și tactul pe care Profesorul îl investea pentru a-și feri demonstrația de stilistica reprobabilă a execuției publice.

Vocația actualității

Ajung, astfel, după un mic ocol, la un aspect despre care nu știu să se fi discutat prea mult și de care eu însumi mi-am dat seama recitind volumul memorialistic Ce a fost – cum a fost (2013). N‑am băgat de seamă, la prima lectură, în ce grad înalt avea Profesorul Cornea vocația actualității. De orice fel va fi fost ea. În plus, oricît de legat ar fi, prin tematica volumelor, de trecutul literaturii române, nu cred că-l putem suspecta de paseism. O recunosc, de altfel, toți studenții săi, pe care cursul de literatură pașoptistă i-a încîntat, deși (sau tocmai pentru că) plonjonul în istorie nu se făcea de pe pozițiile intransigente ale celui care, deținînd un set de certitudini, ignoră dubiile auditoriului. Or, pentru Paul Cornea, prioritatea ținea întotdeauna de virtuțile dialogului cu tinerii din fața lui. De aici, o spune limpede în cartea amintită, și inaderența spontană la modelul Vianu. De aici grija cu care le-a urmărit tuturor foștilor discipoli carierele și aviditatea cu care a continuat să le citească ani de-a rîndul aparițiile.

Voracitatea asta l-ar fi putut transforma într-un cronicar literar redutabil și longeviv. Echilibrul, probat cu asupra de măsură în împrejurări care altora le-ar fi dat frisoane, i-ar fi venit și el în ajutor. Sînt lucruri care se pot deduce, spuneam, din profilul moral al Profesorului. Am sentimentul că le știa și el. În Ce a fost – cum a fost, amintește, de altfel, de cele trei momente care i-au marcat nefast relația cu comentariul actualității. De nici unul dintre ele, Paul Cornea n-a fost răspunzător. Primul s-a petrecut în 1947, cînd, la invitația lui Miron Radu Paraschivescu, tînărul literat acceptă să preia rubrica de cronică a unei publicații aflate, atunci, în avanposturi, Revista literară. Episodul se știe: articolul-program cu care debutantul vrea să-și inaugureze luările de poziție e masacrat de Nicolae Moraru. Nici următoarele articole nu vor scăpa de asemenea imixtiuni: despre poezia lui Emil Isac, despre teatrul lui Mihail Sebastian, despre nuvelele lui Oscar Lemnaru, despre romanul lui Dinu Pillat, Moartea cotidiană. Nu foarte multe, se poate vedea (oricum, nu destule pentru a consacra un cronicar). Totul se rupe odată ce același Moraru comandă, nici mai mult, nici mai puțin, o cronică despre un anume Constantin Streja.

A doua experiență nefastă a durat trei săptămîni, sub umbrela ziarului Scînteia. Din nou, intruziunile au fost fatale. La șaizeci de ani distanță, Paul Cornea evocă două dintre cele mai serioase. Unul – aproape pasabil – se leagă de nemulțumirea lui Silviu Brucan (adjunct al organului de presă) față de tonul prea civilizat adoptat într-o polemică cu Vladimir Streinu. Celălalt ar fi ridicol de n‑ar conține și o undă de abjecție. În urma întrevederii cu directorul din umbră al Scînteii, Sorin Toma (nesemnificativul autor al articolului „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei“), tînărului i se sugerează să comenteze cum se cuvine un volum de versuri al lui A. Toma, Flăcări pe culmi. Nici o coincidență de nume, cum credea, în primă instanță, cronicarul: cei doi erau tată și fiu. Ceea ce conduce, pe bună dreptate, la o demisie fermă.

În sfîrșit, al treilea eșec e cu atît mai nedrept cu cît nu-l mai privește pe aspirantul Paul Cornea, ci, deja, pe istoricul și pe teoreticianul literar format, cu o carieră inclusiv internațională. Între 1982 și 1987, deci vreme de șase ani, Paul Cornea a discutat, în paginile revistei Manuscriptum, monografii, antologii, ediții critice, aparținînd unor nume ca Florin Manolescu, Niculae Gheran, Eugen Negrici, Mihai Zamfir, Mircea Anghelescu, George Gană ș.a. Imediat ce și-a căpătat notorietatea, rubrica a căzut, însă, sub un pretext aiuritor: Profesorul Cornea ar fi făcut, vezi Doamne, din bivuacul său istorico-literar, concurență cronicarilor de frecvență săptămînală.

Dar pînă și aici, într-o vocație deturnată de cronicar, Paul Cornea a lăsat urme memorabile. 

Cosmin Ciotloş este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017.

****

 „Dacă în prestaţia profesorului intră oricum o doză de actorie, atunci aceasta e reprezentată de commedia dell’arte, unde repetitivă rămîne doar schema intrigii şi cea a personajelor, nu întreaga construcţie dramatică. Nu vreau să dau aici reţete. Ceea ce ţin să afirm e că aducerea cursului la o dimensiune de autenticitate, în care sînt permise şi digresiunile, şi improvizaţia, ca şi utilizarea modalităţii «temei cu variaţiuni», a constituit, cel puţin pentru mine, o cotitură hotărîtoare. Am continuat în lungul anilor s-o exersez, favorizînd mereu spontaneitatea, elaborarea în mers, pe baza unor note de curs, conţinînd doar planul de idei şi cîteva repere esenţiale (cronologice şi bibliografice). În felul acesta, stricto sensu, nu se juca mereu aceeaşi piesă, ceea ce avea darul să mă incite de fiecare dată să performez. Înlocuirea oratoriei cu familiaritatea colocvială s-a dovedit extrem de rentabilă.

Am înţeles că nimic nu e mai convingător decît naturaleţea: micile ezitări, pauze ori redundanţe, salturile de nivel, aluziile şi parantezele, chiar şi bîlbele incidentale – toate acestea nu numai că nu tulburau impresia ascultătorilor, ci sporeau senzaţia de verosimil. Chiar şi îndreptarea unor erori, să spunem de informaţie, putea juca un rol pozitiv: rectificarea comunica tinerilor faptul că profesorul e onest, că ţine la adevăr mai mult decît la mîndria lui. Trebuie spus că, în genere, publicul studenţesc nu e uşor de cucerit. Este foarte sensibil la fals, ridicol şi aroganţă, în acelaşi timp însă e generos, capabil de entuziasme neobişnuite în lumea blazată a adulţilor. Ghiceşte repede dascălii de la care poate învăţa carte, dar îi iubeşte îndeosebi pe cei care-i oferă în plus un anumit confort de complicitate intelectuală şi morală“.

(Paul Cornea, Ce a fost – cum a fost, Editurile Polirom & Cartea Românească, 2013)

956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.
Cover 1624 x 924 jpg
Filme ucrainene pentru publicul tînăr, la Cinema Muzeul Țăranului
În fiecare joi din luna iulie, de la ora 18:30, în cadrul proiectului „Open Museums Open Hearts”, publicul tînăr este așteptat să descopere două filme în limba ucraineană (cu traducere în limba română) la Cinema Muzeul Țăranului. Intrarea este gratuită.
952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.