Eu sînt Celălalt

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Eu sînt Celălalt jpeg

● Răzvan Andrei, Jazz pentru iguane, Editura Brumar, 2018. 

Homosexualitatea a fost pînă de curînd un subiect tabu în literatura română. Nici acum nu dă semne că s-ar simţi mai bine. Şi cum ar putea, de vreme ce Articolul 200 din Codul Penal care incrimina relaţiile şi interzicea promovarea activităților homosexuale în public – articol datînd din 1936 şi revizuit în 1968 (regimul ceaușist îi numea pe homosexuali „infractori de drept împotriva persoanei“) – a fost abrogat abia în vara lui 2001 sub presiunea Uniunii Europene? Eseistul şi prozatorul Angelo Mitchievici a publicat în revista Dilemateca nr. 49/2010 un amplu eseu intitulat „Sexualitatea damnată şi literatura gay românească“ (articol disponibil pe site-ul www.dilemaveche.ro) în care antologa aproape toate scenele de homosexualitate din biata noastră literatură, de la poemele lui Geo Bogza (care i-au adus autorului o condamnare la închisoare în anii ’30) pînă la romanele lui Adrian Schiop, care la vremea respectivă încă nu publicase Soldaţii. Poveste din Ferentari. Nu erau multe exemple (între timp, Florin Iaru a publicat, chiar în revista noastră, o teorie foarte convingătoare, sub titlul „Caragiale n-a vrut să răspunză“, despre homosexualitatea lui nenea Anghelache din misterioasa nuvelă „Inspecţiune“ a lui I.L. Caragiale) şi, oricum, singurul caz care se înscria cu totul în tema eseului era jurnalul Straja dragonilor, al cărui autor, Ion Negoiţescu (1921-1993), a fost pînă nu de mult singurul scriitor român autodeclarat gay.

„Jazz pentru iguane e primul volum relevant de poezie în cheie LGBT din România, deci şi-a rezervat din capul locului o poziţie istorică“, afirmă criticul Mihai Iovănel pe coperta a patra a cărţii lui Răzvan Andrei (n. 1981), absolvent de liceu teologic înainte să urmeze cursuri de filozofia şi istoria şi teoria artei, fost jurnalist şi editor media, actualmente redactor de carte. „Dar interesul său nu se limitează la acest context socio-poetic amplificat de apropierea unui referendum pentru familie“, continuă criticul şi are întru totul dreptate, căci volumul -Jazz pentru iguane, cu titlul său capoteian, deşi a trecut aproape neobservat (exceptînd un premiu acordat de USR la un concurs obscur intitulat „Literatura tinerilor“), este, pînă acum, cea mai originală carte de poezie a anului şi, în mod evident, o bornă în paradigma literară românească.

„Spre voi mă îndrept, poeţi din adîncurile pămîntului, din baruri şi garsoniere homosexuale! / Vă iau de mînă, vă scot la lumină! / Să urlăm să strigăm în toate cartierele şi pe toate străzile, / să cîntăm cîntecele celor de dinaintea noastră, / să găsim cuvintele care să ne unească teama…“, scrie Răzvan Andrei într-un amplu poem intitulat „Elegie pentru copilul homo“ (vezi începutul în fragmentul de mai jos), care, ca şi poemul titular, este un fel de imn, nu tocmai un manifest, dar un cîntec deopotrivă de revoltă socio-politică şi de jale identitară, cu inflexiuni din Whitman şi Ginsberg, ambii, după cum se ştie, poeţi gay. Răzvan Andrei se defineşte ca millennial şi e interesant ce va însemna cartea sa pentru noua generaţie, dacă va deveni o carte cult, influentă nu doar literar. Căci are tot ce-i trebuie: atitudine, stamină, dramatism, emoţie, limbaj, background cultural şi chiar umor. Dar, mai ales, un culoar de exprimare deopotrivă estetică şi ideatică proaspăt şi extrem de ofertant. Este o mare şansă, un privilegiu în sine, aproape îmi vine să zic şi noroc, faptul că Răzvan Andrei are curajul dublat de talent să deschidă acest capitol în istoria poeziei româneşti. Ar fi putut-o face Radu Afrim (care între timp pare să fi renunţat cu totul la versuri) sau Alex. Leo Şerban (1959-2011), dar selecţia acestuia de poeme, publicate postum şi intitulate, hélas, tot cu o parafrază după Capote, Alte camere, alte glasuri de ieri (Pandora M, 2011), atinge discret gaytatea într-un singur loc.

În mare, poemele lui Răzvan Andrei alternează două tipuri de retorică identitară. Una asumat colectivă, vorbind în numele unui „noi“ generic („mereu în umbră, confiaţi ca moaştele de sfinţi / noi nu avem timp, / noi nu avem spaţiu“) sau punînd eul între ghilimele (într-o intitulată „Artă poetică“ scrie: „Nu aparţin. Eu depind“, iar în alt loc: „Eu sînt, dar nu-mi vine să fiu!“), cu un discurs pe alocuri vizionar şi conceptual. Poemul titular, cel mai amplu şi mai ambiţios din carte, deopotrivă retoric şi cumulativ, cu referinţe culturale şi filozofice, este o evidentă questă legitimatoare printr-o „istorie heterosexuală“. Aşa cum o serie de cinci psalmi iconoclaşti este îndreptată împotriva „credinţei heterosexuale“ a creştinilor. Nu toate poemele aşa-zis conceptuale funcţionează, unele sînt mai degrabă nişte texte aride, dar atunci cînd au tonul şi calibrajul potrivite, cînd expun alteritatea mai mult prin imagini decît prin jargonul filozofic, cînd explorează dimensiunea identitară sau pe cea corporală fără prea mare tapaj conceptual, atunci impresionează. „Raport intermediar către Walt Whitman“ este un poem splendid, desfăşurat în forţă, mustind de sens, cu nenumărate versuri memorabile („distanţa dintre noi e mai fină decît / foiţa de Biblie dar nu te pot atinge“, „nu există istorie, nici biografii, doar lungi / inconsistente urlete de disperare“). Cealaltă zonă este încă şi mai personală, nelipsită de filonul dramatic („întîlnirile atingerile îmbrăţişările sexul / sînt modalităţi ale tristeţii mele / variaţiuni ale unei imposibilităţi“), cu mici istorii private, poveşti de dragoste şi poeme sentimental-erotice cu dedicaţie (mai toate foarte reuşite), suficient de prozaice, uneori chiar narative, alteori cu rimă împerecheată, încît să aibă un aer retro optzecist.

Poezia lui Răzvan Andrei, deopotrivă inteligentă cultural şi sensibilă la viaţă, musteşte de frică, singurătate şi moarte în timp ce cartografiază întunecate locuri interioare cu nesiguranţa şi vulnerabilitatea la vedere. O carte (de debut) excelentă.

***

Răzvan ANDREI
Elegie pentru copilul homo 

Bărbaţii care iubesc alţi bărbaţi sînt o deviaţie a umanului,
După cum femeile care iubesc alte femei sînt mutaţii ale florilor de magnolie.
Spre voi mă îndrept – diformi, anormali, monştri cu inimi temătoare,
Scheletice chipuri,
paria cu alveolele făcute cercei la urechea dreaptă,
Şi mucenici ai bolilor cu transmitere sexuală!
La picioarele spînzurătorilor de care atîrnaţi, scuipaţi
în obraz de părinţi, urîţi de prieteni, mă aşez
şi pe voi, copii cu frica în oase, vă îmbrăţişez din inima propriei mele frici.
Eu nu sînt eu dacă voi nu sînteţi şi contradicţiile mele sînt mai groaznice.
Dacă nu-s şi contradicţiile voastre, coşmarurile mele cele mai
negre dacă nu se-ntîlnesc cu ale voastre!
Frica asta pe care-o purtăm desenată pe frunte, în travestiurile noastre
Şi-n fluturările de mîini ori gene e blazonul unor lungi
suferinţe, pentagrama unei antice boli
Care n-a rămas necîntată de poeţi şi nici nesfinţită cu sînge.
Noi nu, noi n-am fost niciodată o ramură a biologiei, nici un capitol
al psihiatriei!
Noi nu, noi n-am vrut niciodată să îngroşăm pur şi simplu domeniile
morţii cu alte şi alte cadavre!
Noi ne-am îmbrăţişat în locuri umbroase cum muşchii pămîntului
îmbrăţişează scoarţele de copaci,
Noi ne-am muşcat limbile şi ne-am sugrumat gemetele printre ploşniţe
şi în veceuri publice,
noi ne-am ţinut frica în zăbală şi ne-am fript măruntaiele,
ne-am înăbuşit lacrimile şi am tăcut
pînă cînd sufletele ni s-au încovoiat şi, supuse, au îngăduit şi ura
şi blestemul şi muţenia…

1000 17 foto1 Andreea Lacatus jpg
Mama-scoică
Căsnicia ratată a fost un factor agravant pentru că a produs deja un prim abandon.
p 21 1 Victor Brauner, Roberto Matta, Interviziune I, 1955 jpg
Victor Brauner şi Roberto Matta – tablourile „la patru mîini“
În 1955, viziunile celor doi artiști se intersectează în lucrările pe care le realizează împreună, desene, acuarele şi două tablouri purtînd același titlu, Interviziune, I şi I.
999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit