⬆
La zi în cultură
Pagina 26
Divinitate vs Natură
New Model Army, organizați la Bradford de către Justin Sullivan, și Nick Cave and the Bad Seeds, formați puțin mai tîrziu la Londra, au revenit cu albume aniversînd 40 de ani de la debutul cu care protagoniștii celor două trupe marcau epoca de aur a post-punk-ului britanic. Sînt grupuri născute în același mediu din idei similare, însă îi găsim astăzi în dispoziții deloc asemănătoare.
Festival de criză
Unul dintre festivalurile care se luptă pentru vizibilitate în octombrie este FESTin pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara. Pe fondul reducerilor bugetare din domeniul cultural, festivalurile din acest an au funcţionat la cotă de avarie, motivaţia derulării lor în aceste condiţii ţinînd de continuitate (menţinerea atenţiei publice etc.).
Un policier inconștient
Narațiunea la persoana I propusă de Maeterlinck se va constitui într-o explorare de pionierat a sensului ascuns al viselor și amintirilor uitate. În plină amnezie infantilă, se produce un eveniment, se deschide o ușă, trapa inconștientului.
O întoarcere
Zilele prezenței mele în Timișoara au coincis cu ultimele zile ale Festivalului Dramaturgiei Românești – „FDR“ (cît de mult iubim prescurtările de toate felurile și în toate domeniile!). Am vizionat, în Sala Teatrului și în noua clădire numită „Sala 2“, teoretic, patru spectacole.
Thierry Wolton, în dialog cu Ioan Stanomir și Gabriel Liiceanu
Jurnalistul Thierry Wolton va discuta cu Ioan Stanomir și Gabriel Liiceanu despre cel de-al doilea volum al trilogiei O istorie mondială a comunismului și despre volumul Negaționismul de stînga joi, 21 noiembrie, de la ora 19, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.
Jazz la Sala Radio, Sonia ridică mâna, dans contemporan
● Recent apărutul număr 38-39 al revistei Arta propune un inedit dosar tematic despre Artă și Digitalitate, coordonat de Georgiana Cojocaru: „Pînă la urmă, Bucureștiul nu e cunoscut la momentul de față ca fiind o geografie hiperbolică modelată digital, precum Londra, Shenzhen sau San Francisco. Bucureștiul nu e un spațiu îngropat în straturi promiscue de magie tehnologică, deși încă nu s-a studiat cît de puternic se extinde influența algoritmică a megacentrelor menționate anterior în spații peri
Privind înapoi, cu nostalgie
Expoziția 50 Design UNArte. O istorie vizuală a școlii de la București (1969-2019) de la Muzeul Național de Artă al României își propune să scoată la lumină pentru prima dată o istorie tînără și ambițioasă a învățămîntului superior de design de la Universitatea Națională de Arte București din perioada 1969-2019 și e deschisă pînă pe 29 noiembrie.
„Pot să încetez a mai face artă, dar nu mă pot opri din a gîndi liber“ – interviu cu Tehching HSIEH
Așa cum înțeleg eu lucrurile, oamenii supraviețuiesc în moduri foarte diferite. Dacă ești în viață, atunci muncești din greu. Timpul pe care îl consumi e egal pentru toată lumea: 365 de zile pe an. Nu contează că te căznești la muncă sau că trăiești pe străzi. Fiindcă nu e ca și cum ar trebui să fii artist, poți să fii orice vrei tu, ești liber să alegi, nu? Faci ce îți place sau ce ești nevoit să faci doar pentru a mai trăi încă o zi.
La treizeci şi ceva de ani
Construit minuţios, cu inteligenţă şi umor, pe mai multe niveluri şi cu schimbări de registre stilistice, incorporînd în limbaj la modul ironic slang-ul corporatist şi speculînd la nivel simbolic tropii realităţii, cu referinţe deopotrivă clasice (Kafka) şi contemporane (Patti Smith sau Ildikó Enyedi), Vînători-culegători poate fi citit ca un roman al generaţiei noastre, al celor care împărţim, bărbaţi sau femei, „vina de a fi singuri“ în timp ce #uniţirezistăm.
Clubul oamenilor invizibili
Cred că romanul lui Kushner este una dintre marile cărți ale ultimilor ani, tocmai pentru că nu face doar efortul de a spune o poveste, nici de a descrie acest univers sufocant al sistemului penitenciar american, pentru că nu se limitează doar la a oferi o nouă viziune, feminină, asupra unor clase sociale invizibile, ci pentru că este o coborîre voită în lumea dostoievskiană a Răului.
Infinitul în palmă
Un dramaturg umanist și tandru, deghizat într-un mare cineast al contemporaneității, este suedezul Roy Andersson, în a cărui cea mai recentă creație, About endlessness, pare să nu se întîmple mai nimic. Această peliculă care cochetează atît de discret cu tristețea metafizică și austeră a vieții mărunte, anodine, care îți scapă tot timpul din palmă, pare mai degrabă, la nivel formal, un colaj de scene cu diverse personaje surprinse aleatoriu, între care nu există vreo legătură cu excepția poverii
După 38 de ani
La 38 de ani de la debutul cu Sonic Youth, Kim Gordon debutează cu un LP solo care surfează coerent prin epoci, orașe, vieți și visuri americane eșuate: „The end of capitalism / Winners and losers / Lyrical waxing / Shopping of a cliff“.
Trei surori din Gheorgheni
Figura Stúdió din Gheorgheni, Harghita, a prezentat Trei surori, regia István Albu, un show care a cotropit aproape tot Teatrul Naţional din București. Spectacolul necesită patru spaţii de joc, cîte unul pentru fiecare act, ordonate ascendent, de la parter pînă pe acoperiş, în Amfiteatru.
SHORT, SoNoRo, Pacientul H.M., Parazit
Dintre toate genurile literare, proza scurtă era ultimul rămas fără festival. De cîţiva ani există o revistă – Iocan – dedicată exclusiv genului şi care acordă acum un premiu celei mai bune cărţi de proză scurtă a anului, astfel că doar un festival mai lipsea pentru a celebra cum se cuvine acest gen aflat încă în penumbra romanului.
„Ce-ar fi fost dacă contractul ar fi fost îndeplinit? O crimă!“ – interviu cu Ion Caramitru
Sigur că sîntem în situația în care există un contract și una dintre părți nu îl onorează. Am sentimentul că e aici și o naivitate a scenariului, pentru că nu pot să cred că Shylock e atît de prost încît să nu-și dea seama că, dacă taie o bucată de carne dintr-un om, nu curge, inevitabil, și sînge. Dar sîntem la teatru și toate lucrurile au tendința de a fi exagerate cumva în scopul susținerii unui anumit mesaj pe care autorul a vrut să-l dea.
OEdipe la Colona și maeștrii Europei
Cînd Brook a intrat în sala londoneză, însoţit de o rudă, şi Trevor Nunn l-a primit pe scenă, m-a copleşit tristeţea. Părea o jucărie de cauciuc dezechilibrată şi instabilă. Apoi s-a aşezat şi l-am regăsit. A vorbit cu o împăciuire umană, nesentimentală, senină, a surîs des şi uneori a avut chiar lacrimi în ochi. Îl priveam din rîndul întîi, dar ştiam că nu mai vede, asemeni lui Œdipe, că din interior îi venea acea linişte, acea incredibilă pace a spiritului care făcea din „onestitate şi liberta
Cititul în scrisori
Partea cu adevărat fascinantă a acestor eseuri este felul în care Livius Ciocârlie găseşte de fiecare dată unghiul potrivit pentru a citi şi a interpreta corespondenţele. Balzac, Flaubert, Roger Martin du Gard, Gherea, Călinescu şi Negoiţescu (aceştia în mod deosebit) devin adevărate personaje, fatalmente, diferite în actul transcrierii propriei vieţii de autorii care trăiesc viaţa reală: inclusiv în latura lor de fiinţe epistolare au personalitate, zbateri interioare, ambiţii, eşecuri, deci des
Cățelul domnului Isus
Apocalipticul și religiosul nu denotă, mi se pare, vreo sensibilitate specială a autoarei pentru cele spirituale. Ele sînt mai curînd moduri de a sugera comoția morală, prăbușirea interioară, urletul mascat sub politețea corporatistă. Volumul jes e plin de poeme scurte și absurde, de koanuri fără aură, de narațiuni fără poantă, atît de seci și lipsite de ceea ce odată se numea poeticitate încît uneori nu își mai ating scopul de a surprinde.
Lupta de clasă
În Parazit, cei patru membri ai unei familii sărace se infiltrează, prin subterfugii prea suculente pentru a le detalia aici, în viața unei familii super-bogate: scapă de meditatorul la engleză, de șoferul tatălui, de bonă – și le iau locul. Parabola lui Bong Joon-ho, nervoasă și lucidă, vorbește pe șleau despre lumea de azi: o lume dezbinată și antagonică, în mijlocul căreia se cască hăul tot mai adînc dintre privilegiați și deposedați.
Piloni
Avem albume noi din partea unor piloni de susținere a istoriei rock-ului alternativ din România, trupele Omul cu Şobolani și byron – prima, membră de vază a Generației Atomic; a doua, care a consfințit îngroparea fazei respective și a deschis ferestrele pentru o mai bună respirație în rock-ul românesc.
Cu Boris Elţîn pe poante
Evgheni Oneghin, coregrafiat de Boris Eifman (şi produs de Eifman Ballet, Sankt Petersburg, Rusia), este un balet mixat cu elemente de show de tip Broadway. Muzica lui Ceaikovski este tăiată din cînd în cînd de rock-ul (anii 1980-’90) lui Alexander Sitkovetski. Romanul în versuri al lui Puşkin, scris în secolul al XIX-lea, este transferat în perioada zbuciumată de după căderea Zidului Berlinului, cînd Uniunea Sovietică se spărgea în zeci de cioburi.
„Omul supraviețuiește prin capacitatea sa de a uita“ – interviu cu Richard FLANAGAN
Cred că mulți oameni preferă să li se spună cum să trăiască, preferă să li se dea reguli, decît o lume unde decid ei, unde au libertatea de a alege. Cred că libertatea aceea înspăimîntă mulți oameni. Aceasta este puterea politicii și a religiei, și pericolul lor. Înțelegem, ca specie, că trebuie să ne conformăm, iar prin conformare obținem un acoperiș deasupra capului, căldură, mîncare. Dar, în mod egal, sufletul nostru vrea să fie liber, să nu fie de acord cu lumea tot timpul.
Săptămîna Filmului Maghiar, Corporația norilor, Patrimoniul arhitectural al Bucureștiului, în pericol
● „E vorba mai mult decît despre arhitectura din București. Este vorba despre un spirit civic care lipsește în România“ – Alina Teodorescu, co-realizator, împreună cu Dimitrie Ivănescu, al documentarului Patrimoniul arhitectural al Bucureștiului, în pericol – difuzat pe canalul de televiziune franco-german Arte. Stabiliți de aproape 30 de ani în Germania, respecti
Centenarul măsurat cu barometrul
Spațiul public a fost ocupat de celebrări și comemorări, adică de festivisme ieftine, dar plătite scump. Adesea, momentele festive au fost instrumentalizate politic: entuziasmul public
Cîteva clipe magice ale teatrului – FNT 2019
Subtitlul acestei ediții a FNT a fost „Teatrul, clipa magică a istoriei“ și ne a ghidat gîndurile încă de la bun început prin cîteva întîlniri la HUB FNT ARCUB, ca aceea dedicată Europei Libere,
50 de nuanţe ale ispitei
Cel puţin în cazul a doi scriitori, acest tip de experiment n-a fost o premieră: Nora Iuga şi Marin Mălaicu-Hondrari au mai exersat scrisul pornind de la imagini în proiectul Dublă expunere şi, întîmplător sau nu, amîndoi a
Misiune pentru Groza
În 1993, la Bucureşti apărea o carte importantă în privinţa anilor de început ai comunismului în România. Profitînd de noile condiţii de acces la arhivele americane şi britanice, cartea urm
Nevoia de sfinți
Filmele lui Malick nu au un decupaj fix, ele se formează pe platoul de filmare ca un work in progress, ca o căutare privilegiată, inițiatică, aș spune, atît pentru cineast, cît și pentru actori și echipa tehnică. Personal, cred că semnătura autorului vine din acele cadre lungi, aparent superflue sau poate calofile, care în alte filme ar cădea la montaj sau ar fi doar momente d
Evanghelia după Kanye
În 2004, pe „Jesus Walks“, Kanye Omari West nu era (încă) omul care să se gîndească că peste exact 15 ani, într-o zi de 6 ianuarie, va inaugura pe una dintre proprietățile sale din Cal
După 30 de ani
Cu Jurnal de România. Timişoara, al treilea episod (după Sfîntu Gheorghe şi Constanţa) dintr-o serie de spectacole multidisciplinare despre oameni, locuri şi istoria dintre ei, Carmen Lidia Vidu face o radiografie a oraşului de pe Bega, viitoare Capitală Culturală Europeană în 2021, promotoare a unui discurs autoflatant: o comunitate urbană multietnică şi multic
„Cît de tare poate să doară indiferența“ – interviu cu Lisa TADDEO
Esther Perel spune că femeile tind să caute pacea și acea persoană alături de care să aibă parte de confort, apoi obțin asta și se plictisesc puțin, ceea ce nu li se întîmplă neapărat bărba
„În dragoste e nevoie de un munte de îngăduinţă“ – interviu cu Claude LELOUCH
Latura mea irațională, cea care ține de nebunie, m-a determinat să regizez epilogul pentru Un homme et une femme. Producătorii îmi spuneau că e o aiureală, la fel și actorii, toți mi-
„Brâncuşi. Sublimarea formei“, Viață sălbatică, Bookisit, Infinitezimal
● O idee care mi se pare interesantă – Bookisit, primul tîrg de carte second-hand pentru copii. Organizat în jurul conceptului #reuse #reduce #recycle, tîrgul adaugă un al patrulea R, #reread. O
Cultură și pasiuni în penitenciar
Întreb un deţinut ce părere are el despre clubul de lectură: „Văd o activitate binevenită, bine organizată. Mie personal îmi creează timpul necesar pentru a citi, chiar mai mult decît atunci cînd
„Filmul e mai puternic decît teatrul“ – interviu cu actrița Julieta SZÖNYI
La Gomera are foarte multe niveluri de înţegere. Cred că şi cel mai simplu spectator care merge la cinema să vadă un film poliţist pleacă mulţumit. Dar de acolo se poate urca mult mai mult
Orfani şi escroci
Subiectul cărţii devine, astfel, lupta scriitorului-fantomă de a inventa, în contratimp şi cît mai credibil, autobiografia unui personaj real, posibil escroc genial sau doar conjunctural, care apelează la tot felul de tertipuri doar ca să divulge cît mai puţin din propria biografie. Escrocul se dovedeşte însă nu doar un colaborator refractar (îi oferă numai detalii biogra
Catalogul mișcărilor noastre zilnice
Se întîmplă ca unele cărți, în mod evident rezultate din lungi stagii de cercetare în bibliotecă, să capete, la apariție, nescontate efecte beletristice. Să sune, altfel spus, ca niște romane sui generis. Și nu atît pentru că s-ar parcurge, cum se spune adesea, „pe nerăsuflate“ (oricît de ample le-ar fi cunoștințele, criticii literari nu se îndeletnicesc, totuși, cu spirog
Trecutul
Pedro Almodóvar nu mai are nimic de demonstrat: manierisme, cascadorii stilistice, flexări de mușchi – toate sînt dincolo de Dolor y gloria, ultimul său film. I-a rămas însă aceeași plăcer
Beat vs melodic
McCraven s-a specializat în a distila moduri ritmice diverse, o codificare muzicală centrată pe tobe, asimilînd prin producție ingrediente din variate forme de muzică neagră – be
Revoluţia revoluţiilor
Compania independentă Auăleu din Timişoara a prezentat HUOOOOO!!! (text & înscenare de Ovidiu Mihăiţă), o anatomie a protestului postdecembrist în două personaje emblem
„O societate sănătoasă nu poate funcționa fără dialog“ – interviu cu Marina CONSTANTINESCU
Bineînțeles, nu e normal ca în fiecare an să fiu nevoită să reiau același traseu, să fiu și să fim supuși, întreaga echipă, la aceleași necunoscute financiare. Indiferent de cine ar fi la putere, este inadmisibil să nu existe, pînă azi, o lege de finanţare multianuală, prin care proiecte precum Festivalul Național de Teatru, de pildă, care și-au dovedit robustețea și valoa
Sfîrşitul lui Don Juan
Pe coperta a IV-a scrie: „Don Juan întîlneşte în fiecare loc nou o altă femeie, ilustrînd ideea clipei împlinite, saturate de senzualitate… [Cartea] poartă în sine toată greutatea metafi
Sorry We Missed You, Dokstation la Cluj, Olga Tokarczuk
● Dacă n-ați mai găsit bilete la Les Films de Cannes à Bucarest, vestea bună e că unele dintre filmele din program vor intra în cinematografe: Dolor y gloria al lui Pedro Almodóvar, Le jeune Ahmed al fraților Jean-Pierre și Luc Dardenne, Sorry We Missed You al lui Ken L
În intimitatea rugăciunii
Aceste 37 de crochiuri, mici vitralii de cuvinte, creează multiplele straturi ale cărţii, ale cărei profunzimi se lasă întrevăzute, revelate sau explorate pe-ndelete în funcţie de disponibilitatea (şi credinţa) cititorului. Poţi urmări doar spectaco
Capodoperă
Arthur, acel loser absolut, atît este de insignifiant încît nici măcar nu te mai obosești să îl privești cînd treci pe lîngă el, este disprețuit de semeni, bătut și umilit chiar și de copii, altfel prietenii clovnilor. Colegii săi îl consideră un ciudat și îi
Bîntuirile și mîntuirile domnului Cave
„I am beside you, look for me / I try to forget to remember that nothing is something / Where something is meant to be...“ Orchestrația asta se pregătește să alunece într-un infinit și dureros drone, din care doar vocea lui Nick Cave iese la s
„Ce produse culturale sînt posibile cînd natura este în criză?“ – interviu cu coregraful şi performerul Sergiu MATIȘ
Exact, dar există şi frumuseţea dezastrelor, se estetizează enorm: se fotografiază teritorii degradate, foste mine, lacuri de cianură, peisaje urbane extinse în detrimentul naturii. Ne-am uitat un pic la estetizarea dezastrului. Cine ne poate cînta
Les Films de Cannes à Bucarest 10 – mini-ghid de festival
Pentru patrioți: Story of my death, al treilea film pe care îl va introduce Albert Serra, este parțial filmat în România – iar în filmul de anul acesta, la Cannes, joacă și un actor român.
„Lumea nu are nevoie de multe cărți, ci doar de cîteva cărți bune“ – interviu cu Richard FORD
Poetul american Wallace Stevens spunea că, într-o epocă a lipsei de credință, e datoria poetului sau a scriitorului să aducă satisfacția credinței. Asta am încercat să fac și eu, în stilul meu. Pentru mine, singura religie pe care o am, cam la f
„Să fabrici ficțiune înseamnă să știi să accepți neprevăzutul“ – interviu cu scriitoarea Sylvie GERMAIN
Paul Celan e unul dintre poeții mei preferați, dar e cam greu să spunem că era român. Cernăuțiul mi s-a părut fascinant, e fabulos să vezi că au existat trei universități, una românească, una germană și alta de cultură ebraică, idiș. Acolo comunitățile trăiau împreună. Apoi a venit războiul cu atrocitățile sale, Shoah – cînd evreii au fost exterminați –, și asta s-a întîmplat în toate țările din Europa Centrală. Paul Celan vorbea și românește. Dar venind în Franța, limba aleasă a fost c